Este binecunoscut faptul ca, dincolo de anumite intrebari punctuale legate de credinta sau bazele practice ale acesteia, o parte a musulmanilor urmeaza anumite scoli jurisprudentiale. Aceasta si pentru ca stalpii credintei sunt bine definiti, dogma islamica nefacand obiectul incertitudinilor, ea fiind stipulata cu claritate in Nobilul Coran si explicata de invataturile profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !).
Renumitii savanti ai principalelor patru scoli de jurisprudenta au fost : Abu Hanifa, Malik ibn Anas, Muhammed ibn Idris As-Safi`i si Ahmad ibn Hanbal (Allah sa fie multumit de ei !). Pentru inceput vom incerca sa ne aplecam asupra personalitatii lui Abu Hanifa, a carui scoala de jurisprudenta este foarte raspandita, cu precadere in Asia (incluzand aici Subcontinentul Indian, intreaga Asie Centrala si tari precum Turcia si Afganistan).
Abu Hanifa An-Nu`man s-a nascut in Kufa, Irak, in anul 80 h. A avut sansa sa se numere printre cei care au format a doua generatie a Islamului, fructificand oportunitatea acumularii de cunostinte direct de la unii dintre companionii profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), dar si de la mai multi invatati de marca ai generatiei sale. Astfel, Abu Hanifa este primul care a sistematizat legislatia jurisprudentiala islamica (cunoscuta sub denumirea de fiqh), conforma cu invataturile Nobilului Coran si cele profetice.
Ca profesie, eroul nostru era comerciant, insa inceputul si sfarsitul zilei il prindeau in moschee, dedicandu-se studiului, manifestand un comportament exemplar atat in comert, cat si in domeniul stiintific. Din aceasta perspectiva a fost onest nu doar in afacerile derulate, constiinciozitatea caracterizandu-l in tot ce a facut, mergand pana acolo incat era in stare sa refuze orice castig pe care-l considera obtinut cu usurinta, desi i se cuvenea pe drept. Odata, in pravalia sa a intrat o doamna care i-a cerut sa vanda in numele ei o rochie confectionata din matase. Abu Hanifa i-a cerut sa-i spuna ce pret era dispusa sa ceara pentru respectivul produs. Cand femeia i-a raspuns ca s-a gandit la 100 de dirhami, Abu Hanifa i-a raspuns ca valoreaza mai mult decat atat. Neincrederea a persistat pana in clipa in care a vazut-o vanduta chiar sub ochii sai pentru 500 de dirhami. Alta data eroul nostru si-a avertizat partenerul de afaceri sa nu vanda o imbracaminte anume din cauza unor defecte pe care le prezenta. Cu toate acestea, partenerul se pare ca a uitat sfatul si a vandut-o. Cand a aflat acest lucru, Abu Hanifa a dat ca milostenie tot ce agonisise in acea zi si a pus capat parteneriatului de afaceri.
Ca profesor, eroul nostru obisnuia sa se ingrijeasca de toate cele necesare studentilor sai astfel incat ei sa se concentreze numai pe invatatura. Aceasta atitudine a sa fata de educatie l-a determinat sa fie generos deopotriva chiar fata de savanti. S-a relatat ca atunci cand dorea sa cumpere haine pentru el sau familia sa, cumpara si pentru o parte a savantilor pe care ii cunostea. De fapt, generozitatea eroului nostru se revarsa asupra oricui intra in contact cu el. Intr-o zi, mergand pe strada a observat un barbat care a incercat sa-l evite. Abu Hanifa l-a intrebat : ‘De ce incerci sa te ascunzi de mine ?’ Cand i s-a raspuns ca ii datoreaza eroului nostru 10.000 de dirhami si s-a simtit jenat ca nu-i poate restitui, acesta l-a informat ca nu mai doreste inapoi banii imprumutati. Mai mult, l-a rugat pe acel om sa-l ierte pentru ca i-a dat atatea batai de cap si ca l-a facut sa se simta rusinat.
Ca orice musulman pios, eroul nostru a fost foarte bun cu toti cei pe care i-a cunoscut, cu bolnavii pe care i-a vizitat si interesandu-se de cei plecati. O intamplare foarte interesanta i-a avut in prim plan pe eroul nostru si vecinul sau betiv, cel care obisnuia sa bea si sa cante cat era noaptea de lunga, deranjandu-l cumplit pe Abu Hanifa. La un moment dat vecinul galagios a fost saltat de politie si intemnitat. Abu Hanifa, observand ca in acea noapte nimeni nu i-a mai perturbat linistea, a mers si s-a interesat de vecinul sau. Si, afland cele petrecute, a fugit cu sufletul la gura la guvernatorul orasului pentru a-l convinge sa-i redea libertatea, ceea ce s-a si intamplat. Mai mult decat atat, Abu Hanifa i-a oferit barbatului o suma de bani drept compensatie pentru ceea ce putea sa castige daca nu era intemnitat. Betivul a fost atat de impresionat de comportamentul sau incat s-a cait si a luat decizia sa-si dedice timpul sau studierii mesajului Islamului in moschee.
Teama lui Abu Hanifa de a nu gresi l-a determinat sa refuze toate ofertele de a ocupa diverse functii publice, inclusiv pe aceea de judecator, propuneri venite din partea guvernatorilor, dar si a califului insusi. Din aceasta cauza, califul Abu Ja`far Al-Mansur a dispus aruncarea sa in temnita, unde s-a si stins din viata in anul 150 h.
In ciuda mortii sale intre zidurile inchisorii, numele eroului nostru continua sa straluceasca in istoria Islamului, a memoriei milioanelor de oameni care ii urmeaza scoala de jurisprudenta, dar si a altora din intreaga lume.
Sursa: Grupul yahoo IslamRomania (‘Eroi ai Islamului’, autor prof.Mahmud Esma`il Sieny)
Source LinkViews: 3
