Bismillah

Bediuzzaman Said Nursi   „În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi. Ca să înțelegi mai bine puterea […]

0Shares

Bediuzzaman Said Nursi

„În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi.

Ca să înțelegi mai bine puterea nemărginită și binecuvântarea infinită a cuvântului ”Bismillah”, ascultă următoarea pildă.

În triburile arabe nomade, pentru ca un om să poată călători, avea nevoie de numele și protecția conducătorului tribului respectiv. Astfel, era ferit de atacurile bandiților și putea să-și atingă obiectivele. În caz contrar, de unul singur, era nevoit să înfrunte mulți dușmani și avea multe nevoi.

Și uite așa, doi oameni pornesc într-o călătorie, în deșert. Unul dintre ei era modest, iar celălalt era arogant… Cel modest a pornit la drum în numele unui conducător, iar cel arogant, nu… Primul om putea călători în siguranță, oriunde se ducea. Dacă se întâlnea cu un răuvoitor spunea: ”Eu călătoresc în numele conducătorului cutare”, astfel răufăcătorul pleca și îl lăsa în pace. Iar dacă intra într-un cort, datorită acelui nume era tratat cu respect. Cel arogant a avut parte de belele de nedescris, pe parcursul întregii călătorii. Tremura tot timpul și era nevoit să cerșească mereu. Era umilit și se făcea mereu de râs.

O, tu, sufletul meu arogant! Tu ești acel călător, iar această viață este un deșert!

Neputința și sărăcia ta sunt fără margini, iar dușmanii și nevoile tale sunt fără număr. De vreme ce așa este, vino și intră sub protecția Stăpânului Etern și Înțeleptului Veșnic, pentru a nu fi nevoit să cerșești în fața întregii lumi și pentru a nu tremura în fața fiecărei primejdii.

Într-adevăr, acest cuvânt este o comoară atât de binecuvântată încât leagă neputința și sărăcia ta fără margini cu o putere și o milă infinită și face ca acestea să devină un mijlocitor acceptat în fața Celui Atotputernic și Milostiv.

Într-adevăr, cel care acționează împreună cu acest cuvânt este asemenea acelui om care merge și se înrolează în armată și acționează în numele statului. Nu-i este frică de nimeni, vorbește ”În numele statului, în numele legii”, îndeplinește orice sarcină și face față oricărei probleme.

Așa cum am spus la început: ”Toate cele existente spun Bismillah (În numele lui Allah), fiecare prin limbajul lui.” Nu-i așa? Așa este. Dacă un om ar veni și i-ar lua, cu forța, pe toți locuitorii unui oraș și i-ar obliga să facă diferite munci, vei spune cu siguranță, că acel om nu acționează în numele său și nu se bazează pe propriile forțe, însă ar putea fi un soldat care acționează în numele statului, bazându-se pe puterea unui conducător.

În același mod, toate lucrurile acționează în numele Atotputernicului Allah.

Semințele mici precum grăunțele poartă pe vârfurile lor pomi falnici și greutăți precum munții. Înseamnă că fiecare pom spune ”Bismillah” (În numele lui Allah) și, umplându-și mâinile cu fructe din comoara Îndurării, ni le servesc nouă. Toate grădinile spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și devin bucătării ale Puterii Divine în care se adună și se pregătesc numeroase și felurite mâncăruri delicioase. Toate animalele binecuvântate, precum vacile, cămilele, oile

și caprele spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și ele devin izvoare dătătoare de lapte, din abundența Îndurării Divine. Și ne oferă nouă, în numele Celui care Înzestrează, mâncarea cea mai bună, cea mai curată, precum o apă a vieții. Rădăcinile și nervurile fiecărei plante, fiecărui pom, fiecărui fir moale al ierbii, precum mătasea, spun ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ele străpung pietrele și pământul dur și spun ”În numele lui Allah, în numele Celui Milostiv” și astfel toate se supun Lui.

Într-adevăr, răspândirea crengilor în aer și coacerea fructelor, extinderea rădăcinilor în piatra dură și în pământ cu atâta ușurință, producerea roadelor în aceasta și păstrarea umidității frunzelor verzi și delicate luni întregi în fața unei călduri extreme este o lovitură puternică dată peste gura Naturaliștilor, care cred că Universul și tot ceea ce cuprinde a apărut de la sine, fără a avea un Creator. Apoi înfige un deget în ochii lor chiori și spune: ”Până și cea mai mare putere și căldură, în care voi vă încredeți cel mai mult, acționează sub o comandă!” Acele nervuri precum mătasea străpung pietrele dure, asemenea toiagului lui Moise (Pacea fie asupra sa!), executând porunca:

فَ قُلْنَااضْرِبْبِعَصَاكَالْْجَرَ

Și am spus Noi: Lovește piatra cu toiagul!  (Al–Baqarah: 60)

Și acele frunze subțiri precum foaia de țigară citesc versetul, asemenea trupului Profetului Ibrahim / Avraam (Pacea fie asupra sa!), împotriva căldurii care răspândește flăcări:

يَا نَارُكُونِبرَْداًوَسَلَمااً

O, foc! Fii răcoare și mântuire!  (Al-`Anbiya 21:69)

Dacă fiecare lucru spune într-adevăr ”Bismillah” (În numele lui Allah), dacă acestea ne aduc binecuvântările lui Allah și ni le oferă nouă, în numele Lui, ar trebui să spunem și noi ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ar trebui să dăm în numele lui Allah și să luăm în numele lui Allah. Astfel, nu ar trebui să luăm de la acei oameni care sunt nepăsători față de adevăr și nu dau în numele Lui.

Întrebare: Noi îi respectăm și îi prețuim pe oamenii care ne oferă diferite binefaceri. Dacă este așa, oare care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Allah, Care este Adevăratul Înzestrător?

Răspuns: Da, Cel care Înzestrează cu adevărat dorește de la noi, în schimbul minunatelor binecuvântări, trei lucruri:

Primul este pomenirea, al doilea este mulțumirea și al treilea este meditația.

”Bismillah” (În numele lui Allah) este pomenire, ”Elhamdulillah” (Laudă lui Allah) este mulțumire, iar între ele este meditația, adică înțelegerea și contemplarea la faptul că binecuvântările, care sunt precum opere de artă splendide, sunt miracolul puterii Celui Unic și Absolut și daruri ale Îndurării Lui.

Cât de nesăbuit poți să fii să săruți picioarele unui sărman care-ți aduce cadourile prețioase ale unui sultan, fără să-l recunoști pe sultan, tot astfel este o nesăbuință de o mie de ori mai mare să îndrăgești și să lauzi niște înzestrători aparenți și să uiți de Adevăratul Înzestrător.

O, sufletul meu! Dacă nu vrei să fii atât de nesăbuit, oferă în numele lui Allah… Ia în numele lui Allah… Începe în numele lui Allah… Muncește în numele lui Allah. Și pacea fie asupra voastră!

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Actele de teroare și ce spune Islamul despre ele

Sevinci Gemaledin   Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, […]

0Shares

Sevinci Gemaledin

 

Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagina a diverselor canale media, stiri insotite de comentarii dominate de stimulente emotionale. Teroristii atrag atentia oamenilor, indiferent de apartenenta lor politica, religioasa, nivelul educational sau de locul in care ei locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limiteaza la o tara anume, devenind o problema internationala. Tendinta lui de miscare este alimentata de rolul pe care il joaca in arena politicii mondiale. Uneori capata un sens plin de efect in care cauta refugiu partidele politice atunci cand incearca sa-si implineasca obiectivele pe fondul tensionat al politicii internationale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat si reprezinta in continuare singurul pretext motivabil pentru a-si exprima pozitia si pentru a proclama cauza lor politica.

Ceea ce este regretabil este ca unele canale media incearca sa stabileasca unele relatii intre Islam si terorism. Scopul acestora este de a defaima si a pata reputatia si imaginea Islamului. Multi occidentali au inceput sa raspandeasca ideea conform careia terorismul si extremismul sunt doua trasaturi ale musulmanului indiferent de locul in care ar trai.  Nu exista nici o porunca divina in Islam care sa oblige musulmanii sa comita acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt periculoase avand consecinte notorii. Comiterea unor astfel de acte reprezinta opresiune si un pacat savarsit impotriva omului in general. Religia islamica porunceste tot ceea ce este sanatos si benefic pentru umanitate. O persoana care cerceteaza cele doua surse principale ale revelarii Islamului – Coranul si Traditia Profetului Muhammad – nu va gasi nici o dovada care sa sustina ideea conform careia ar exista porunci divine adresate musulmanilor pentru a savarsi acte de violenta si terorism. Aceste doua surse principale sunt lipsite complet de orice terminologie sau expresie care sa indemne musulmanul la incalcarea drepturilor celorlalti.

În ceea ce privește luarea de ostatici, ea nu este permisă în general în islam. Există excepții dovedite de întâmplări de pe vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar acestea sunt doar în cazuri de război. Profetul Muhammad și-a exprimat profund dezacordul față de situațiile în care musulmanii luaseră ostatici în perioade lipsite de războaie între musulmani și politeiști, poruncind de fiecare dată ca acei ostatici să fie eliberați necondiționat.

Trăim într-o perioadă în care suntem foarte multe dintre știrile din mass-media fac referire la acțiuni ale unor musulmani care, din răzbunare, din greșită îndrumare și înțelegere a Islamului, recurg la acte de violență asupra oamenilor nevinovați sau a diplomaților. E bine de reținut că, din punct de vedere islamic, chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state. Ei se bucură de protecție printre musulmani și nu ar trebui să aibă a se teme.

Sheikh Faysal Mawlawi, Presedintele Consiliului European pentru Fatwa si Cercetare, sublinia acest aspect, argumentând riguros din sursele de bază ale Islamului că astfel de atitudini sunt condamnate de Islam, amintindu-ne că Profetul însuși nu le-a tolerat și s-a exprimat ferm împotriva lor. Islamul interzice vizarea non-combatanților prin omorârea lor, răpirea lor, luarea de ostatici a lor sau rănirea lor în vreun fel.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu nu întemnițez trimiși.” (consemnat de Abu Dawud) Ibn Mas’us a relatat: „Este din Sunnah ca trimișii să nu fie omorâți.” Profetul ne-a învățat că acela dintre musulmani care aduce vreun prejudiciu sau rănește vreun nemusulman, înseamnă că el l-a rănit chiar pe Profet, iar cine îl rănește pe el, îl rănește pe Dumnezeu.

 

 

Source Link

Views: 7

0Shares

Rabdare si Recunostinta – 2

după Ibn Qayyim Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua   Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: „”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa […]

0Shares

după Ibn Qayyim

Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: „”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste „Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: „Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: „Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

Ibn Abi’d-Dunyâ spunea: „Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: „Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: „Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 4

0Shares