Tag: terorism islamic

Comportamentul musulmanilor faţă de nemusulmani

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu cei nemusulmani. Dar învăţăturile morale nu se încadrează în această categorie sau sferă a principiului. Fiecare musulman trebuie să se comporte într-un fel civilizat cu toţi cei trăiesc pe acest pământ şi aceasta fără ezitare. Orice musulman este necesar să fie deschis în ceea ce priveşte contactul cu persoanele nemusulmane. Asemenea calităţi precum caritatea, respectarea promisiunilor, toleranţa, decenţa, generozitatea, într-ajutorarea și așa mai departe trebuie respectate când vorbim cu musulmani, dar şi atunci când avem legături cu nemusulmanii. În Coranul cel Sfânt ni se specifică să nu le facem pe plac acelor evrei sau creştini care încurajează antipatia reciprocă, conflictele şi certurile:

Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi, şi spuneţi: «Noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este unul singur şi noi Lui Îi suntem supuşi.» (Al-‘Ankabut 29:46).

Şi discipolii lui Moise şi Iisus (Pacea fie asupra lor!) au fost întrebaţi dacă se lasă prinşi în aceste polemici şi discuţii, surprinzându-se mirarea lor:

Spune: «Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doar e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui îi suntem devotaţi.» (Al-Baqarah 2:139).

Există un incident celebru în biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); acesta ar fi datorat ceva unui evreu. Evreii au cerut achitarea datoriei şi pe cel mai aspru ton au spus: „O, voi, fii ai lui Abdul Muttalib! Voi intenţionat întârziaţi achitarea datoriilor voastre!” De faţă era şi ‛Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) care a decis să îi înveţe bunele maniere pe evreii care l-au insultat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi şi-a scos sabia din teacă. Dar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a calmat pe ‛Omar (Allah să fie mulţumit de el!) spunând: „Atât eu, cât şi el merităm un tratament mai bun. Învaţă-l să îşi ceară banii într-un mod mai frumos şi pe mine să îl recompensez cât mai repede cu putinţă!”
Islamul ne învaţă să îl tratăm cu respect şi corectitudine pe adversarul nostru chiar dacă acesta poate fi un necredincios sau un fățarnic. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne spune: „Rugăciunile celor oprimați îşi găsesc răspuns. Dar dacă omul este viclean şi necredincios, toate efectele rele se vor întoarce împotriva lui.” (Ahmed).
Într-un alt hadis ni se spune: „Chiar dacă persoana oprimată este un ipocrit, nu este nicio piedică între rugăciunea lui şi răspuns. Renunţă la lucrurile îndoielnice şi îmbrăţişează-le pe cele în care nu există nicio urmă de îndoială!” Prin prisma acestor legi şi porunci, Islamul şi-a sfătuit adepţii să nu îşi trateze adversarii religioşi şi ideologici cu răutate. Legat de obligaţia de a-i trata pe cei de altă religie într-o manieră caldă mai există un alt hadis conform căruia Ibn ‛Omar relatează că o capră a fost sacrificată în casa lui. Când s-a întors acasă, a întrebat dacă i s-a oferit o parte şi vecinului său evreu. El a continuat spunând că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând că îngerul Gavriil a insistat atât de mult să îşi trateze cu ospitalitate vecinii, încât s-a gândit că va trebui să îşi facă vecinul urmaş la moştenirea pe care o va lăsa. (Bukhari).
De asemenea, în Islam ni se spune că adepţii acestei credinţe trebuie să fie buni cu rudele lor, chiar dacă acestea nu au îmbrăţişat Islamul sau urmează alte culte religioase. Aşadar a urma calea adevărului nu înseamnă că drepturile rudelor noastre pot să fie încălcate:

Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea celor care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut. (Luqman 31:15).

__________

Caracterul Musulmanului, Sheikh Muhammad Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4

Actele de teroare și ce spune Islamul despre ele

Sevinci Gemaledin   Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, […]

Sevinci Gemaledin

 

Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagina a diverselor canale media, stiri insotite de comentarii dominate de stimulente emotionale. Teroristii atrag atentia oamenilor, indiferent de apartenenta lor politica, religioasa, nivelul educational sau de locul in care ei locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limiteaza la o tara anume, devenind o problema internationala. Tendinta lui de miscare este alimentata de rolul pe care il joaca in arena politicii mondiale. Uneori capata un sens plin de efect in care cauta refugiu partidele politice atunci cand incearca sa-si implineasca obiectivele pe fondul tensionat al politicii internationale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat si reprezinta in continuare singurul pretext motivabil pentru a-si exprima pozitia si pentru a proclama cauza lor politica.

Ceea ce este regretabil este ca unele canale media incearca sa stabileasca unele relatii intre Islam si terorism. Scopul acestora este de a defaima si a pata reputatia si imaginea Islamului. Multi occidentali au inceput sa raspandeasca ideea conform careia terorismul si extremismul sunt doua trasaturi ale musulmanului indiferent de locul in care ar trai.  Nu exista nici o porunca divina in Islam care sa oblige musulmanii sa comita acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt periculoase avand consecinte notorii. Comiterea unor astfel de acte reprezinta opresiune si un pacat savarsit impotriva omului in general. Religia islamica porunceste tot ceea ce este sanatos si benefic pentru umanitate. O persoana care cerceteaza cele doua surse principale ale revelarii Islamului – Coranul si Traditia Profetului Muhammad – nu va gasi nici o dovada care sa sustina ideea conform careia ar exista porunci divine adresate musulmanilor pentru a savarsi acte de violenta si terorism. Aceste doua surse principale sunt lipsite complet de orice terminologie sau expresie care sa indemne musulmanul la incalcarea drepturilor celorlalti.

În ceea ce privește luarea de ostatici, ea nu este permisă în general în islam. Există excepții dovedite de întâmplări de pe vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar acestea sunt doar în cazuri de război. Profetul Muhammad și-a exprimat profund dezacordul față de situațiile în care musulmanii luaseră ostatici în perioade lipsite de războaie între musulmani și politeiști, poruncind de fiecare dată ca acei ostatici să fie eliberați necondiționat.

Trăim într-o perioadă în care suntem foarte multe dintre știrile din mass-media fac referire la acțiuni ale unor musulmani care, din răzbunare, din greșită îndrumare și înțelegere a Islamului, recurg la acte de violență asupra oamenilor nevinovați sau a diplomaților. E bine de reținut că, din punct de vedere islamic, chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state. Ei se bucură de protecție printre musulmani și nu ar trebui să aibă a se teme.

Sheikh Faysal Mawlawi, Presedintele Consiliului European pentru Fatwa si Cercetare, sublinia acest aspect, argumentând riguros din sursele de bază ale Islamului că astfel de atitudini sunt condamnate de Islam, amintindu-ne că Profetul însuși nu le-a tolerat și s-a exprimat ferm împotriva lor. Islamul interzice vizarea non-combatanților prin omorârea lor, răpirea lor, luarea de ostatici a lor sau rănirea lor în vreun fel.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu nu întemnițez trimiși.” (consemnat de Abu Dawud) Ibn Mas’us a relatat: „Este din Sunnah ca trimișii să nu fie omorâți.” Profetul ne-a învățat că acela dintre musulmani care aduce vreun prejudiciu sau rănește vreun nemusulman, înseamnă că el l-a rănit chiar pe Profet, iar cine îl rănește pe el, îl rănește pe Dumnezeu.

 

 

Source Link

Views: 2

Întreaga omenire trebuie onorată prin respectarea promisiunilor

Sheikh Muhammad Al-Ghazali   Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă. Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

 

Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă.
Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului şi o relaţie cinstită. Atâta vreme cât se bazează pe virtute, promisiunea trebuie împlinită faţă de fiecare om, oricând.
Referitor la convenţiile încheiate cu cei ce nu sunt musulmani se relatează că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că, dacă pe vremea Islamului era invitat să încheie un asemenea contract, el accepta bucuros oferta.
A’mar bin Al-Hamaq a zis că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Dacă un om i-a oferit altuia adăpost pe viaţă şi apoi l-a ucis, atunci nu am nimic de-a face cu ucigaşul, chiar dacă cel ucis este un necredincios.” (Ibn Habban).
Această declaraţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne arată cum îi tratează Islamul chiar şi pe cei care nu au îmbrăţişat această religie. Pe de altă parte, este demn de luat în seamă comportamentul evreilor. Lor nu le place să-şi împlinească promisiunile faţă de alţii şi nu consideră un lucru bun să-i trateze pe ceilalţi cu dreptate şi decenţă. Poporul evreu se auto-consideră „fiul lui Allah şi alesul Său”. Credinţa lor este că Allah a păstrat binecuvântarea şi ocrotirea Sa doar pentru rasa iudaică. În opoziţie cu aceasta să analizăm succint învăţăturile islamice. Acestea se preocupă cu multă seriozitate de protejarea tuturor celor faţă de care şi-au asumat responsabilitatea şi cu care au încheiat un legământ. Coranul se adresează musulmanilor şi vorbeşte despre necredincioşi astfel:

Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Iertător, Îndurător. (Al-Ma’idah 5:3).

Este remarcabil cât de minunat au fost exprimate credinţele şi punctul de vedere al celor ce nu sunt credincioşi. Deşi sunt idolatri, au fost totuşi menţionaţi ca cei care caută binecuvântările şi plăcerea lui Allah şi musulmanii, oricât de puternici ar fi, au fost rugaţi să coopereze unul cu altul în faptele virtuoase şi cucernice şi să nu se susţină unul pe altul în păcat şi ranchiună.
Într-un alt loc am făcut o trecere în revistă a convenţiilor dintre musulmani şi cei ce nu sunt musulmani şi, legat de acestea, a învăţăturilor relevate de Allah (referire la o carte scrisă de autor, în limba arabă).

 

__________

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 4