Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170
Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților: Să își întoarcă privirea de la tentație Aceasta este o poruncă de la Allah […]
0Shares
Atât femeile, cât și bărbații musulmani sunt îndemnați să respecte anumite reguli în ceea ce privește interacțiunea și socializarea. În cele ce urmează vom aminti cele privitoare la femeile musulmane, deși, unele dintre ele sunt comune cu cele ale bărbaților:
Să își întoarcă privirea de la tentație
Aceasta este o poruncă de la Allah Atotputernicul pentru femeia credincioasă. Ibn Katheer a spus: femeile ar trebui să își întoarcă privirea de la ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele. Prin urmare, mulți învățați cred că femeile trebuie să procedeze așa indiferent dacă se uită cu sau fără dorință. Ei au adus dovada următoarei relatări a lui Abu Dawood și Al Tirmidhi. Al-Zuhri a relatat că Umm Salama a spus: „Am mers la Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și acolo se afla Maimunah. Apoi Ibn Umm Maktoom a venit și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) ne-a poruncit să plecăm. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a zis: „Ascundeți-vă de el”. Noi am zis: „Nu este el orb și nu ne poate vedea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a răspuns: „Dar voi îl puteți vedea”.
Însă, alt grup de învățați crede că este permis pentru o femeie să se uite la bărbați dacă nu există vreo intenție rea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuia să o lase pe Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) să privească bărbații etiopieni jucându-se cu sulițele lor în ziua de Eid. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat că „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) mă ferea cu haina lui pe când mă uitam la etiopieni care se jucau în curtea moscheii. (Am continuat să mă uit) până ce mi-a fost de ajuns.”
Să își păstreze castitatea
Allah PreaÎnaltul le-a poruncit de asemenea femeilor să „își păstreze castitatea” (să își păzească părțile intime). Pentru a explica acest lucru, Ibn Jubair a spus: „Să le păzească de acte sexuale ilegale”; Qatadah și Sufyaan au spus: „De ceea ce a fost făcut nepermis pentru ele” și Muqaatil a spus: „De relație sexuală ilicită.” Însă, Abu Aaliyah a spus: „Oriunde altundeva în Coran, aceste cuvinte se referă la relații sexuale ilicite, dar în acest verset (24:31), ele se referă la faptul că nimeni nu le poate vedea părțile intime.”
Să își acopere podoabele
În explicația sa, Al-Qurtubi spune: „Allah PreaÎnaltul le-a poruncit femeilor credincioase să își acopere frumusețea lor, cu excepție față de aceia la care se face referire în verset, pentru a sta departe și a preveni tentația”. Ibn Masood a spus: „Podoabele arătate în mod normal” (24:31) sunt hainele, și Ibn Jubair a adăugat: „Fața”. Al Awzaai și Ibn Jubair au adăugat: „Fața, mâinile și hainele”. Ibn Abbas, Qataadah și Al Masoor ibn Mukhramah a spus: „Ce este în mod „normal expus” sunt: kohl, henna (pe brațe), cerceii, și inelele”. Însă, întrucât ceea ce este în mod normal expus când ne rugăm și împlinim Pelerinajul sunt fața și mâinile; Al-Qurtubi a spus că doar acestea (fața și mâinile) sunt părțile excluse menționate în versetul (An-Nur 24:31)
Abu Dawood a relatat sub autoritatea Aișei (Allah să fie mulțumit de ea) că Asma, fiica lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a venit să îl vadă pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și ea purta haine subțiri. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) și-a întors privirea de la ea și a zis: ”O, Asma, când o femeie tânără ajunge la pubertate ea trebuie să arate doar asta și asta” și el a arătat spre față și mâini.”
Femeile ar trebui să își ascundă părul, gâtul și pieptul. Imamul Al Qurtubi a spus: „Motivul fiind că în acea perioadă femeile obișnuiau să își acopere părul și să își pună baticele la spate, astfel arătându-și gâtul și urechile.” Allah le-a poruncit așadar femeilor credincioase să își tragă vălurile lor peste toată „juyubihinna” (trupurile lor, fețele lor, gâturile lor și piepturile lor). Când femeile credincioase au auzit porunca divină, ele imediat au ascultat, au aplicat-o și s-au supus ei. Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat: „Fie ca Allah să Își arate Mila Sa asupra primelor femei emigrante (Ansaar). Când Allah a revelat: „ele ar trebui să își tragă vălurile lor peste juyubihinna…”, ele și-au rupt șorțurile și s-au acoperit cu ele.”
Înțelepciunea din spatele acestei porunci divine este de a proteja individul cât și societatea de tentație și adulter. Prin urmare, femeilor le este permis să își arate podoabele lor în fața soților și a rudelor cu care nu se pot căsători și care în mod normal nu le-ar dori.
Un alt mare învățat musulman spune în legătură cu acestea: „Înțelepciunea din spatele acestor restricții este preventivă; în diferite versete, Allah interzice femeilor de a atrage atenția intenționat asupra podoabelor lor ascunse, astfel trezind dorințe sexuale latente. Allah spune: „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele.” [An-Nur 24:31]. Această poruncă vine dintr-o adâncă cunoaștere a sufletului uman, sensibilitățile lui și modul în care acesta interacționează. Cu siguranță, imaginația poate fi cea mai periculoasă în declanșarea dorințelor sexuale. Nobilul Coran prezintă o completă descriere a naturii umane și în final îi îndreaptă pe credincioși pe calea căinței. Allah spune:
Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Comentând versetul respectiv, Imamul Al Qurtubi spune că „ar trebui să nu se uite că ceea ce țintim noi este modestia”.
Al Tirmidhi a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Fiecare privire (nepermisă) este păcat. Și fiecare femeie care se parfumează și trece pe lângă oameni și ei îi pot simți parfumul, păcătuiește.”
Allah a accentuat importanța unei astfel de modestii pentru a preveni „fitnah” (tentația). Prin urmare, o femeie care nu se conformează acestor reguli de modestie comite într-adevăr un mare păcat. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis clar și cu tărie femeilor să vină la moschee parfumându-se. El a zis: „Orice femeie care se parfumează nu trebuie să se roage Isha cu noi.”
Ibn Katheer relatează: „Femeile din era preislamică a ignoranței obișnuiau să meargă fără zgomot, dar își loveau picioarele în mers pentru a informa bărbații de prezența lor. Allah a interzis femeilor credincioase să le urmeze exemplul și să își arate intenționat sau să sugereze podoabele lor ascunse ca și folosirea uleiului parfumat înainte de a ieși din casă.”
Acest verset „Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!” este o interzicere a oricarei mișcări care poate stârni emoțiile bărbaților și să le trezească dorințele lor sexuale latente întrucât un asemenea comportament contrazice principiile modestiei și ale discreției.
De fapt, regulile referitoare la hijab sunt revelate în detaliu în Surat An-Nur. Ele sunt mult mai generale în Surat Al-Ahzab în care Allah spune:
O, Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. [Al-Ahzab 33:59]
Aișah (Allah să fie mulțumit de ea) a relatat experiența Saudei – soția Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) – căreia Omar ibn Al Khattab i-a cerut să găsească o cale prin care să nu fie recunoscută când iese afară. Când Sauda i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) acesta a spus: „Voi femeile aveți voie să mergeți afară pentru nevoile voastre.”
Omar nu voia ca soțiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) să fie văzute în public. El i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah, ce ar fi dacă ți-ai feri soțiile de privirile celorlalți?”. Omar a tot repetat asta până ce versetul Vălului a fost revelat. Apoi „Omar a exagerat în sensul că el nu voia ca ele să apară în fața oamenilor chiar acoperite complet. El a fost împiedicat și Allah a permis femeilor să meargă afară pentru nevoile lor pentru a preveni dificultatea.” Această relatare este o dovadă contra celor care își împiedică soțiile de a ieși din casă din cauza interpretării lor incorecte a vorbelor lui Allah:
Ședeți în casele voastre și nu vă arătați nurii așa cum se arătau în vremea Jahiliyyei de mai înainte! [Al-Ahzab 33:33]
Din versetele și relatările precedente, concluzionăm că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Toți dreptcredincioșii trebuie să se conformeze regulilor lui Allah, Cel Mare, Atotputernic. Însă, Islamul nu prevede o îmbracăminte islamică anume. O femeie musulmană are dreptul de a alege orice îmbrăcăminte, atât timp cât îndeplinește următoarele cerințe.
Trebuie să acopere tot corpul în afară de ceea ce a fost exclus
Allah spune:
Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au dorință, sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor. Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Și căiți-vă cu toții, o, voi dreptcredincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți! [An-Nur 24:31]
Allah de asemenea spune:
Profetule! Spune soațelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în jilbaburile lor. [Al-Ahzab 33:59]
„A se înveli” înseamnă a lăsa în jos pentru a acoperi întregul corp și picioarele așa cum reiese din următoarea relatare:
Umm Salama (Allah să fie mulțumit de ea) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui): „Cât de lungă trebuie să fie îmbrăcămintea femeilor?” El a răspuns: „Să atârne cu o măsură de o palmă.” Ea a spus: „Li se vor vedea picioarele”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui) a răspuns: „Atunci să atârne cu o măsură de un cot și nu cu mai mult.”
Îmbrăcămintea trebuie să fie largă și netransparentă
Îmbrăcămintea femeii musulmane nu trebuie să arate pielea, și nici să arate formele corpului. Daca este strâmt, hijabul va lăsa să se cunoască forma corpului, îi va accentua feminitatea, va sugera nurii săi ascunși și va face ca femeia să fie dorită mai mult de către privitor. Aceasta încalcă clar scopul hijabului. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a avertizat femeile care „vor fi dezbrăcate în ciuda faptului că vor fi îmbrăcate”, care poartă haine strâmte și transparente pentru a-și pune în evidență frumusețea fizică. El, de asemenea, a condamnat femeile care își acoperă unele părți ale corpului lăsând restul la vedere, spunând: „Dintre Oamenii Iadului sunt două feluri de oameni pe care nu îi mai văzusem: bărbați care aveau bice precum cozile de vaci cu care loveau oamenii și femei îmbrăcate dezbrăcate, pierdute și care îi duc în pierzanie și pe ceilalți, pe capetele lor fiind [ceva] precum cocoașa de cămilă. Aceștia nu vor intra în Paradis și nu îi vor simți mireasma, cu toate ca parfumul Paradisului poate fi perceput de la o distanță atât și atât [de mare].”
Îmbrăcămintea femeilor ar trebui să nu se asemene cu cea a bărbaților
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să poarte hainele bărbaților și vice-versa. El i-a blestemat pe aceia care fac asta. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că: „Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a blestemat bărbatul care poartă hainele unei femei și femeia care poartă hainele unui bărbat.”
Îmbrăcămintea femeii nu trebuie să fie parfumată
Acest lucru este clar din relatarea menționată anterior în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a interzis femeilor să folosească parfum înainte de a ieși din casă.
Este clar din versetele și relatările menționate mai sus că hijabul este o obligație pentru fiecare femeie musulmană. Învățații și savanții în jurisprudență sunt de acord asupra acestui fapt. Însă, referitor la acoperirea feței și a mâinilor, învățații și savanții în jurisprudență au doua opinii principale diferite, ambele fiind argumentate din Coran și Sunnah:
Un grup consideră că fața și mâinile constituie „awrah” și trebuie să fie acoperite. Acest grup include școala Hanbalită și o parte din cea Șhafiită.
Al doilea grup consideră că fața și mâinile nu fac parte din „awrah” unei femei și nu este necesar să fie acoperite. Acest grup include școala Hanefită, Malikită și o parte din școala Șhafiită.
Islamul ia în considerare nevoile omenirii. Regulile și reglementările sunt adaptate în mod corespunzător. Obiectivul său este de a bloca toate căile care duc spre „fitnah” fără a împiedica sarcinile noastre zilnice care sunt necesare pentru supraviețuirea noastră ca indivizi și de asemenea ca și comunitate. Prin urmare, nu există o dovadă clară din Coran și Sunnah care să interzică femeilor să își arate mâinile și fețele în caz de greutate și dificultate. Însă, dovada contra etalării frumuseții lor (trupurile și podoabele) este una clară și puternică în Coran și Sunnah și aceasta nu cauzează nici o inconveniență în viețile lor zilnice.
Allah a făcut hijabul o obligație pentru orice femeie credincioasă pentru a-i proteja castitatea și pentru a-i păstra demnitatea, iar regulile referitoare la hijab sunt pentru a apăra individul, cât și societatea, de tentație și nesupunere lui Allah. Fie ca Allah să ne călăuzească pe toți pe Calea Sa cea Bună!
Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. […]
0Shares
Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. Allah l-a creat rostind cuvântul Lui: “Fii!”. Totodată, el se referă la originea şi naşterea mamei sale şi la felul cum l-a purtat pe el în pântecul său. Allah Preaînaltul a grăit:
Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], / Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. / Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor! [Sami’, ‘Alim]”. / şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Și un băiat nu este întocmai ca o copilă!
Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui şeitan cel izgonit!”. / Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! / Atunci Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. / Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. / El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! / A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” / Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. / El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste, şi va fi dintre cei evlavioşi”. / Ea a zis: “Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I-a răspuns El: “Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar “Fii” şi el este de îndată! / şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. / şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” / Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]! (Aal `Imran 3 : 33-52).
‘Imran, tatăl Mariei, a fost un bărbat de seamă printre învăţaţii din fiii lui Israel şi soţia lui era stearpă, nu i-a adus nici un copil. Atunci ea a căutat ajutor la Allah şi L-a implorat pe El cu supunere şi s-a legat prin jurământ că dacă va avea parte de un fiu, I-l va dărui Lui să-I fie slujitor la templul din Ierusalim. Allah i-a răspuns cererii şi ea a rămas grea şi a adus pe lume o fetiţă, dar fetele – conform obiceiului lor – nu erau potrivite să slujească la temple. şi i-a dat ei numele Maria şi L-a rugat pe Allah să o păzească pe ea şi să o primească. Allah Preaslăvitul a primit darul ei şi a fost mulţumit că prin fiica ei şi-a dovedit credinţa faţă de jurământul făcut.
‘Imran, tatăl Mariei, a murit pe când fiica lui era încă mică şi avea nevoie de cineva care să o hrănească şi să se ocupe de creşterea ei. Când mama ei a oferit-o preoţilor templului din Ierusalim, aceştia s-au întrecut care dintre ei să-i fie tutore şi a trebuit să tragă la sorţi pentru a-l alege pe cel căruia îi va fi încredinţată. şi astfel, i-a devenit tutore Zaharia, soţul mătuşii ei, care a îndrumat-o către adorarea dreaptă până ce, într-o zi, a observat un lucru ciudat: de fiecare dată când intra la ea, în locul de rugăciune, găsea lângă ea hrana de care ea avea nevoie. A întrebat-o de unde are această hrană, iar ea i-a răspuns:
Este de la Allah, care hrăneşte pe cine voieşte El, fără socoteală.
Fecioara Maria a crescut neprihănită, în adorare şi cucernicie, fiind pregătită pentru fapta mare pentru care Allah a ales-o şi îngerii au vestit-o despre alegerea lui Allah, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul:
Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă! (Aal `Imran 3 : 42-43).
Allah a ales-o pe ea ca să fie mamă aceluia care se va naşte fără să existe motivele obişnuite pentru aceasta, pentru a deveni minunea lui Allah vestită, învingând îndoiala celor neîncrezători şi retezând limba mincinoşilor. Într-un hadis se spune că profetul Muhammad a zis: “Cele mai virtuoase dintre femeile care sălăşluiesc în Rai sunt patru: Khadija – fiica lui Khuwaylid, Fatima – fiica lui Muhammad, Maria – fiica lui ‘Imran şi Asiya – fiica lui Muzahim şi soţia lui Faraon.”
Când Zaharia – care a fost un profet – a văzut binefacerile trimise de Allah asupra Mariei, a dorit să aibă şi el un fiu, cu toate că el era foarte bătrân şi s-a rugat lui Allah:
A zis: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga! (Aal `Imran 3 : 38).
Şi Allah i l-a dăruit pe [Yahya] Ioan – pacea asupra lui! – şi l-a făcut şi pe el profet.
Uthman Ibn ‘Affan (radiy-Allahu ‘anhu) a fost supranumit Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’). “Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.” – profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). In vremea califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu), mai precis in anul cunoscut sub numele de “anul Ramadah”, in vreme ce […]
0Shares
Uthman Ibn ‘Affan (radiy-Allahu ‘anhu) a fost supranumit Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’).
“Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.” – profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).
In vremea califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu), mai precis in anul cunoscut sub numele de “anul Ramadah”, in vreme ce locuitorii Medinei sufereau de o foame atat de severa incat nu se dadeau inapoi de la a manca pana si frunzele copacilor, a rasunat vestea ca ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) este pe cale de a sosi in fruntea unei caravane de 1000 de camile incarcate cu hrana. Comerciantii din Medina au dat navala, in incercarea de a cumpara aceste rezerve si de a le revinde avantajos. Eroul nostru i-a intrebat cat ofera pentru ele, iar ei i-au raspuns ca sunt gata sa plateasca dublu sau chiar triplu pretul cerut. Care a fost reactia lui ‘Uthman ? El le-a raspuns, “Allah Preainaltul mi-a oferit mult mai mult, promitandu-mi de la 10 la 700 de rasplati.” (a se vedea Nobilul Coran, cap.2, vers.261) Astfel, a oferit toate cele 1.000 de camile care formau caravana, drept pomana oamenilor nevoiasi din oras.
Acesta a fost comportamentul tipic al eroului nostru, ‘Uthman ibn ‘Affan, cea de-a cincea persoana care a imbratisat Islmul si cel de-al treilea calif drept-credincios (radiy-Allahu ‘anhu). In toate privintele vietii pe care a trait-o pentru Islam, eroul nostru s-a dovedit a fi modelul musulmanului generos, convins ca indiferent de cata avutie poseda la un moment dat, ea trebuie utilizata de dragul Creatorului, Allah, ajutandu-i pe ceilalti musulmani si servind cauzei Islamului. In acest sens pot fi citate multe alte exemple, noi oprindu-ne doar la cateva.
In anul 9 h. (aprox. 630 g.) profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), afland ca romanii se pregatesc de un mare razboi impotriva musulmanilor, a decis sa lanseze un atac cu rol de intimidare a arabilor aliati Imperiului Roman. Totul se petrecea in perioada verii, perioada de timp in care afacerile musulmanilor nu mergeau chiar ca pe roate. Multi credinciosi au dorit sa se alature armatei, dar intampinau mari greutati din cauza lipsurilor. Pentru a salva acea zi, eroul nostru, ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a oferit 10.000 de dinari din aur, 300 de camile complet echipate si 50 de cai pentru ceea ce in istorie a ramas sub denumirea de batalia de la Tabuk. In plus, a asigurat proviziile necesare pentru 300 de companioni invatati ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), care sa-l insoteasca in lupta. Vazand ce se intampla, Profetul a reactionat spunand “Dupa aceasta zi nimic nu il va mai rani pe ‘Uthman”. Apoi s-a rugat astfel, “Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.”
Mai devreme, eroul nostru l-a auzit pe profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) zicand : “Locul aceluia care se ingrijeste (sau cumpara) de fantana Rumah (pentru el) este Paradisul.” ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) s-a grabit si a cumparat acest izvor de la proprietarul sau, mai apoi oferindu-l in beneficiul musulmanilor nevoiasi.
In orice caz, generozitatea nu este singura trasatura distinctiva a eroului nostru. La fel de bine, se facuse renumit pentru modestie si firea sa miloasa, avand si cateva contributii majore la Islam si comunitatea sa, ca un tot unitar. Permiteti-ne sa zabovim asupra unui lucru in legatura cu care a fost onorat de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si de la care i se trage si supranumele de Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’). Astfel, eroul nostru a ramas singurul barbat din istoria Islamului care s-a casatorit cu doua dintre fiicele profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) : Ruqayya si Umm Kulthum. Mai devreme, in zorii misiunilor intreprinse de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) la Makkah, acesta si-a casatorit fiica sa Ruqayya cu eroul nostru. Ea l-a insotit pe ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) si pe alti musulmani din prima generatie in Abisinia, cand ei au emigrat. Dupa moartea sa survenita in batalia de la Badr, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) i-a dat drept sotie o alta fiica de-a sa. Aceasta reprezinta o dovada clara a caracterului maret al eroului nostru (radiy-Allahu ‘anhu) si ce credea Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) despre el (radiy-Allahu ‘anhu).
Copia-etalon a textului coranic:
Sunt sigur ca orice musulman citit trebuie sa fi auzit de Al-Mushaf Al-Uthmani (“Mushaful lui ‘Uthman”), copia de baza a textului coranic (Mushaf) de la care s-au tiparit toate celelalte. Istoria acestei copii a Coranului este urmatoarea :
La urechile califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), in Medina, au ajuns informatii conform carora musulmanii au intre ei divergente fata de textul coranic, fiecare sustinand ca detine versiunea corecta. Astfel, pentru a taia din fasa orice posibile urmari dezastruoase care ar fi putut sa rezulte din situatia creata, eroul nostru a decis sa compileze o singura copie-etalon pentru musulmanii de pretutindeni. Desigur, Coranul a fost protejat de orice forma de alterare atat prin memorarea sa de catre companionii Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), cat si prin scrierea sa. El a fost, asadar, compilat chiar la ordinul primului calif, Abu Bakr As-Sidiq (radiy-Allahu ‘anhu), atunci cand vietile mai multor companioni care memorasera Coranul fusesera puse in pericol din cauza razboaielor in care erau angrenati, mai intai impotriva ‘apostatilor’ din Peninsula, mai apoi impotriva armatelor persane si bizantine. Aceasta prima compilare a fost protejata cu mare grija atat de califul Abu Bakr, cat si de ‘Umar, impreuna cu prima sotie a Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si fiica lui ‘Umar ibn Al-Khattab, Hafsa (radiy-Allahu ‘anha).
Cand califul ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a luat hotararea de a crea o copie a Coranului, intrun format standard, a incredintat aceasta sarcina renumitului companion si scrib al Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Zaid ibn Thabit, nimeni altul decat cel care fusese o autoritate de prima clasa si exeget al textului coranic, precum si cel care condusese comisia anterioara. Acestuia i s-au alaturat alti companioni de incredere ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cineva dicta din cea dintai compilatie, iar ceilalti o scriau pe ultima s.a.m.d. In tot acest proces de inregistrare-copiere, de fiecare data cand interveneau diferente in pronuntarea unui anume cuvant, echipa a acordat prioritate dialectului qurais, lucru normal din moment ce insusi Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) provenea din acest trib.
Dupa ce au terminat de scris intregul Coran si dupa ce compilatia a obtinut aprobarea din partea califului ‘Uthman (el insusi o autoritate in domeniu), acesta a dispus sa fie scrise patru copii, cate una pentru fiecare regiune in care musulmanii erau majoritari la acea data si care sa constituie standardul. Toate celelalte versiuni existente au fost distruse in intregime la ordinele stricte ale califului. Procedand de o asemenea maniera, eroul nostru i-a salvat atat pe musulmani, cat si Islamul in sine, de o amenintare foarte serioasa si de pericolul aparitiei divizarii intre musulmani din cauza diverselor variante de recitare a Coranului. Aceasta fapta mareata a fost inceputa de catre eroul nostru in anul 25 h.
Tot eroului nostru, musulmanii ii datoreaza si organizarea primei flote din istoria Islamului, construita la ordinul sau de catre guvernatorul Siriei Mari (ash-Shaam, cum mai era cunoscuta), Mu’aawiyah. Datorita acestui lucru, musulmanii din Asia Centrala si China de Sud au reusit sa aduca lumina Islamului pe pamanturile natale.
Martiriul lui ‘Uthman si intriga evreiasca:
Nu mai este niciun secret faptul ca inca de la nastere, atat Islamul cat si cei care l-au imbrasisat s-au confruntat cu conjuratia evreiasca. In permanenta evreii i-au incitat pe paganii mekkani impotriva profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si a celor care l-au urmat. Invidia si ura lor fata de Islam si Mesagerul sau au atins cote maximale din momentul in care Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a emigrat in Yatrib (Medina), unul dintre fiefurile detinute in Arabia. Aici, in perioada preislamica, evreii detineau fraiele, obisnuind sa tina in mod constant pe picior de razboi unul fata de celalalt pe doua dintre triburile importante ale arabilor (Al-Aws si Al-Khazraj). Din momentul in care multi yatribiti au imbratisat Islamul, aceste doua triburi au inceput sa-si uneasca fortele sub stindardul noii credinte.
In ciuda faptului ca au semnat un pact cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), prin care partile se obligau sa se respecte reciproc si sa se sprijine, evreii nu doar ca au urzit diverse conspiratii impreuna cu ipocritii Medinei, ci ei au continuat sa-i instige pe politeistii mekkani impotriva profetului Muhammed si a celor care l-au urmat. In batalia cunoscuta in istorie sub numele de “batalia confederatiilor” (Al-Ahzaab), unul dintre cele mai periculoase conflicte in care au fost atrasi musulmanii la acea data, evreii au rupt pactul facut cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si, in mod perfid, i-au atacat pe musulmani pe la spate, dinspre frontul in care ei se credeau protejati. Asa cum era de anticipat, ulterior ei au fost alungati din Medina.
Cu toate acestea, intrigile evreiesti nu au incetat niciodata. Unul dintre arabii evrei, Abdullah ibn Saba’ a pretins ca a imbratisat Islamul, insa adevaratul sau scop nu era altul decat sa distruga comunitatea musulmana din interiorul sau. Astfel, pe umerii sai apasa responsabilitatea a doua dintre cele mai mari minciuni ale perioadei timpurii a Islamului. Prima dintre ele se referea la faptul ca anumiti companioni cinstiti ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) au pus la cale un complot impotriva varului si ginerelui Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Ali ibn Abi Talib, pentru a-l impiedica sa preia conducerea califatului dupa moartea Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cea de-a doua minciuna a fost indreptata impotriva eroului nostru ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), acuzat fiind ca lucreaza impotriva Islamului (!); motiv suficient nu doar pentru a fi indepartat de la conducerea califatului, cat si pentru ca el sa fie ucis.
Din nefericire, aceste zvonuri au impanzit pamantul, unii dintre musulmanii gresit-calauziti dand crezare, cel putin celei din urma minciuni, legata de eroul nostru. Asadar, au pus la cale ca dupa Pelerinaj sa se intalneasca si sa-l atace pe calif chiar in Medina. La periferia orasului, ei l-au intalnit pe Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu), acesta atragandu-le atentia cu privire la gravitatea erorii in care se afla si atentionandu-i asupra falsitatii zvonurilor. Cu toate ca musulmanii rebeli l-au lasat sa inteleaga ca au fost convinsi de argumentele sale, in mod miselesc ei au mers la locuinta califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu). Acolo, desi au fost analizate plangerile nefondate si conduita lor gresita, acestia nu au renuntat niciun moment la gandul de a-l asasina. Situatia escaladand, Ali ibn Abi Talib si-a trimis proprii sai fii, Al-Hasan si Al-Husain, in apararea eroului nostru, alaturi de alti cativa companioni. Specific firii pasnice a eroului nostru, el a refuzat sa lupte impotriva rebelilor din teama ca nu cumva sa moara si alti musulmani nevinovati. La caderea intunericului, unii dintre insurgenti au escaladat zidul casei eroului nostru si l-au asasinat. Califul avea mai bine de 80 de ani impliniti, iar in acel moment recita Nobilul Coran. Asa s-a sfarsit viata unui alt mare martir si erou al Islamului, unul dintre cei zece companioni ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) carora acesta le-a vestit Paradisul.
Fie ca Allah Preainaltul sa-l rasplateasca pentru marile servicii si sacrificii pe care le-a adus Islamului si musulmanilor !
Sursa: prof. Mahmud Esma’il Sieny, “Heroes of Islam”, ed.Darussalam, 2000
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.