Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Month: May 2022

Bismillah

Bediuzzaman Said Nursi   „În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi. Ca să înțelegi mai bine puterea […]

0Shares

Bediuzzaman Said Nursi

„În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi.

Ca să înțelegi mai bine puterea nemărginită și binecuvântarea infinită a cuvântului ”Bismillah”, ascultă următoarea pildă.

În triburile arabe nomade, pentru ca un om să poată călători, avea nevoie de numele și protecția conducătorului tribului respectiv. Astfel, era ferit de atacurile bandiților și putea să-și atingă obiectivele. În caz contrar, de unul singur, era nevoit să înfrunte mulți dușmani și avea multe nevoi.

Și uite așa, doi oameni pornesc într-o călătorie, în deșert. Unul dintre ei era modest, iar celălalt era arogant… Cel modest a pornit la drum în numele unui conducător, iar cel arogant, nu… Primul om putea călători în siguranță, oriunde se ducea. Dacă se întâlnea cu un răuvoitor spunea: ”Eu călătoresc în numele conducătorului cutare”, astfel răufăcătorul pleca și îl lăsa în pace. Iar dacă intra într-un cort, datorită acelui nume era tratat cu respect. Cel arogant a avut parte de belele de nedescris, pe parcursul întregii călătorii. Tremura tot timpul și era nevoit să cerșească mereu. Era umilit și se făcea mereu de râs.

O, tu, sufletul meu arogant! Tu ești acel călător, iar această viață este un deșert!

Neputința și sărăcia ta sunt fără margini, iar dușmanii și nevoile tale sunt fără număr. De vreme ce așa este, vino și intră sub protecția Stăpânului Etern și Înțeleptului Veșnic, pentru a nu fi nevoit să cerșești în fața întregii lumi și pentru a nu tremura în fața fiecărei primejdii.

Într-adevăr, acest cuvânt este o comoară atât de binecuvântată încât leagă neputința și sărăcia ta fără margini cu o putere și o milă infinită și face ca acestea să devină un mijlocitor acceptat în fața Celui Atotputernic și Milostiv.

Într-adevăr, cel care acționează împreună cu acest cuvânt este asemenea acelui om care merge și se înrolează în armată și acționează în numele statului. Nu-i este frică de nimeni, vorbește ”În numele statului, în numele legii”, îndeplinește orice sarcină și face față oricărei probleme.

Așa cum am spus la început: ”Toate cele existente spun Bismillah (În numele lui Allah), fiecare prin limbajul lui.” Nu-i așa? Așa este. Dacă un om ar veni și i-ar lua, cu forța, pe toți locuitorii unui oraș și i-ar obliga să facă diferite munci, vei spune cu siguranță, că acel om nu acționează în numele său și nu se bazează pe propriile forțe, însă ar putea fi un soldat care acționează în numele statului, bazându-se pe puterea unui conducător.

În același mod, toate lucrurile acționează în numele Atotputernicului Allah.

Semințele mici precum grăunțele poartă pe vârfurile lor pomi falnici și greutăți precum munții. Înseamnă că fiecare pom spune ”Bismillah” (În numele lui Allah) și, umplându-și mâinile cu fructe din comoara Îndurării, ni le servesc nouă. Toate grădinile spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și devin bucătării ale Puterii Divine în care se adună și se pregătesc numeroase și felurite mâncăruri delicioase. Toate animalele binecuvântate, precum vacile, cămilele, oile

și caprele spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și ele devin izvoare dătătoare de lapte, din abundența Îndurării Divine. Și ne oferă nouă, în numele Celui care Înzestrează, mâncarea cea mai bună, cea mai curată, precum o apă a vieții. Rădăcinile și nervurile fiecărei plante, fiecărui pom, fiecărui fir moale al ierbii, precum mătasea, spun ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ele străpung pietrele și pământul dur și spun ”În numele lui Allah, în numele Celui Milostiv” și astfel toate se supun Lui.

Într-adevăr, răspândirea crengilor în aer și coacerea fructelor, extinderea rădăcinilor în piatra dură și în pământ cu atâta ușurință, producerea roadelor în aceasta și păstrarea umidității frunzelor verzi și delicate luni întregi în fața unei călduri extreme este o lovitură puternică dată peste gura Naturaliștilor, care cred că Universul și tot ceea ce cuprinde a apărut de la sine, fără a avea un Creator. Apoi înfige un deget în ochii lor chiori și spune: ”Până și cea mai mare putere și căldură, în care voi vă încredeți cel mai mult, acționează sub o comandă!” Acele nervuri precum mătasea străpung pietrele dure, asemenea toiagului lui Moise (Pacea fie asupra sa!), executând porunca:

فَ قُلْنَااضْرِبْبِعَصَاكَالْْجَرَ

Și am spus Noi: Lovește piatra cu toiagul!  (Al–Baqarah: 60)

Și acele frunze subțiri precum foaia de țigară citesc versetul, asemenea trupului Profetului Ibrahim / Avraam (Pacea fie asupra sa!), împotriva căldurii care răspândește flăcări:

يَا نَارُكُونِبرَْداًوَسَلَمااً

O, foc! Fii răcoare și mântuire!  (Al-`Anbiya 21:69)

Dacă fiecare lucru spune într-adevăr ”Bismillah” (În numele lui Allah), dacă acestea ne aduc binecuvântările lui Allah și ni le oferă nouă, în numele Lui, ar trebui să spunem și noi ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ar trebui să dăm în numele lui Allah și să luăm în numele lui Allah. Astfel, nu ar trebui să luăm de la acei oameni care sunt nepăsători față de adevăr și nu dau în numele Lui.

Întrebare: Noi îi respectăm și îi prețuim pe oamenii care ne oferă diferite binefaceri. Dacă este așa, oare care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Allah, Care este Adevăratul Înzestrător?

Răspuns: Da, Cel care Înzestrează cu adevărat dorește de la noi, în schimbul minunatelor binecuvântări, trei lucruri:

Primul este pomenirea, al doilea este mulțumirea și al treilea este meditația.

”Bismillah” (În numele lui Allah) este pomenire, ”Elhamdulillah” (Laudă lui Allah) este mulțumire, iar între ele este meditația, adică înțelegerea și contemplarea la faptul că binecuvântările, care sunt precum opere de artă splendide, sunt miracolul puterii Celui Unic și Absolut și daruri ale Îndurării Lui.

Cât de nesăbuit poți să fii să săruți picioarele unui sărman care-ți aduce cadourile prețioase ale unui sultan, fără să-l recunoști pe sultan, tot astfel este o nesăbuință de o mie de ori mai mare să îndrăgești și să lauzi niște înzestrători aparenți și să uiți de Adevăratul Înzestrător.

O, sufletul meu! Dacă nu vrei să fii atât de nesăbuit, oferă în numele lui Allah… Ia în numele lui Allah… Începe în numele lui Allah… Muncește în numele lui Allah. Și pacea fie asupra voastră!

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Actele de teroare și ce spune Islamul despre ele

Sevinci Gemaledin   Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, […]

0Shares

Sevinci Gemaledin

 

Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagina a diverselor canale media, stiri insotite de comentarii dominate de stimulente emotionale. Teroristii atrag atentia oamenilor, indiferent de apartenenta lor politica, religioasa, nivelul educational sau de locul in care ei locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limiteaza la o tara anume, devenind o problema internationala. Tendinta lui de miscare este alimentata de rolul pe care il joaca in arena politicii mondiale. Uneori capata un sens plin de efect in care cauta refugiu partidele politice atunci cand incearca sa-si implineasca obiectivele pe fondul tensionat al politicii internationale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat si reprezinta in continuare singurul pretext motivabil pentru a-si exprima pozitia si pentru a proclama cauza lor politica.

Ceea ce este regretabil este ca unele canale media incearca sa stabileasca unele relatii intre Islam si terorism. Scopul acestora este de a defaima si a pata reputatia si imaginea Islamului. Multi occidentali au inceput sa raspandeasca ideea conform careia terorismul si extremismul sunt doua trasaturi ale musulmanului indiferent de locul in care ar trai.  Nu exista nici o porunca divina in Islam care sa oblige musulmanii sa comita acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt periculoase avand consecinte notorii. Comiterea unor astfel de acte reprezinta opresiune si un pacat savarsit impotriva omului in general. Religia islamica porunceste tot ceea ce este sanatos si benefic pentru umanitate. O persoana care cerceteaza cele doua surse principale ale revelarii Islamului – Coranul si Traditia Profetului Muhammad – nu va gasi nici o dovada care sa sustina ideea conform careia ar exista porunci divine adresate musulmanilor pentru a savarsi acte de violenta si terorism. Aceste doua surse principale sunt lipsite complet de orice terminologie sau expresie care sa indemne musulmanul la incalcarea drepturilor celorlalti.

În ceea ce privește luarea de ostatici, ea nu este permisă în general în islam. Există excepții dovedite de întâmplări de pe vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar acestea sunt doar în cazuri de război. Profetul Muhammad și-a exprimat profund dezacordul față de situațiile în care musulmanii luaseră ostatici în perioade lipsite de războaie între musulmani și politeiști, poruncind de fiecare dată ca acei ostatici să fie eliberați necondiționat.

Trăim într-o perioadă în care suntem foarte multe dintre știrile din mass-media fac referire la acțiuni ale unor musulmani care, din răzbunare, din greșită îndrumare și înțelegere a Islamului, recurg la acte de violență asupra oamenilor nevinovați sau a diplomaților. E bine de reținut că, din punct de vedere islamic, chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state. Ei se bucură de protecție printre musulmani și nu ar trebui să aibă a se teme.

Sheikh Faysal Mawlawi, Presedintele Consiliului European pentru Fatwa si Cercetare, sublinia acest aspect, argumentând riguros din sursele de bază ale Islamului că astfel de atitudini sunt condamnate de Islam, amintindu-ne că Profetul însuși nu le-a tolerat și s-a exprimat ferm împotriva lor. Islamul interzice vizarea non-combatanților prin omorârea lor, răpirea lor, luarea de ostatici a lor sau rănirea lor în vreun fel.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu nu întemnițez trimiși.” (consemnat de Abu Dawud) Ibn Mas’us a relatat: „Este din Sunnah ca trimișii să nu fie omorâți.” Profetul ne-a învățat că acela dintre musulmani care aduce vreun prejudiciu sau rănește vreun nemusulman, înseamnă că el l-a rănit chiar pe Profet, iar cine îl rănește pe el, îl rănește pe Dumnezeu.

 

 

Source Link

Views: 3

0Shares

Relația cu vecinii

  Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a […]

0Shares

Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) : “O, Trimis a lui Allah! Am doi vecini. Căruia să îi trimit darurile mele?” El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: “Celui a cărui gard este mai aproape de tine.”

Este evident din hadisul relatat mai sus că musulmanii sunt încurajaţi nu numai să aibă un comportament frumos cu vecinii, dar se asemenea să le facă mici cadouri. În acest hadis nu se menţionează dacă vecinul căruia i se oferă un cadou este musulman sau nu.

S-a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) avea un vecin care îl insulta şi căuta să îi facă rău la fiecare întâlnire. Au trecut câteva zile de când acest om nu îl mai necăjise pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) lucru ce l-a îngrijorat şi l-a determinat să îl viziteze pentru a vedea ce anume se întâmplase. Bărbatului nu i-a venit să creadă că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) se comporta atât de blând cu el în ciuda abuzurilor sale repetate, căci caracterul nobil pe care islamul îl cere era complet nou pentru el.

Dacă vecinii tăi sunt musulmani şi rudele tale, atunci ei au trei drepturi asupra ta: dreptul unui vecin, dreptul unei rude şi dreptul unui coreligionar. Dacă ei nu sunt musulmani dar în schimb sunt rude, atunci ei deţin două drepturi: cel al vecinului şi al rudei. Dacă ei nu sunt musulmani şi nu fac parte din familia ta, atunci ei au asupra ta numai dreptul de vecin. În această privinţa, Allah Preaînaltul ne-a spus în Sfântul Coran:

Adoraţi-l pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum…  (An-Nisaa 4:36)

S-a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că Îngerul Jibril l-a îndemnat să aibă un comportament frumos cu vecinii până în acel punct în care Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a crezut că un vecin poate avea drept de moştenire de la celălalt vecin.

Este o datorie a noastră, a musulmanilor să avem grijă de vecinii noştri tot timpul, mai ales în momentele grele. Dacă unul dintre vecinii noştri este bolnav sau bătrân atunci trebuie să îl ajutăm în funcţie de nevoile sale.

Comportamentul frumos cu vecinii nu se limitează doar la cei cu care împărţim aceiaşi clădire. Vecin îţi este şi persoana care stă alături de tine sau în spatele tău în autobuz sau într-o staţie de autobuz, tren, etc, cel cu care îţi împarţi biroul la serviciu îţi este tot vecin, cel pe care îl întâlneşti în parc, etc. Faţă de toţi aceşti oameni care se află în jurul nostru trebuie să avem un comportament frumos, cu bunătate şi respect şi cu care să socializăm în scopul permis de legislaţia islamică.

De asemenea, este recomandat să ne prezentăm vecinilor atunci când ne mutăm într-o nouă locuinţă sau atunci când noi vecini se mută. Acest lucru este de mare ajutor deoarece întăreşte relaţiile între vecini şi poate elimina tensiunile sau impresiile greşite pe care le au despre musulmani. În mod similar, este bine să le îi salutăm atunci când noi sau ei pleacă.

În socializarea cu non musulmani trebuie de asemenea să păstrăm şi să continuam să ne respectăm obligaţiile şi datoriile noastre de musulmani. Nu trebuie să ne îndepărtăm de islam pentru a le fi pe plac deoarece noi avem nevoie de Allah şi pe El căutam noi să-L mulţumim şi venerăm. Astfel, putem invita vecinii la masă alături de noi şi familia noastră, iar dacă vom fi invitaţi la ei trebuie în primul rând să ţinem cont de restricţiile noastre alimentare. În plus, aceste vizite comune ajută la interacţiunea interfamilială într-un mod constructiv.

Dacă vecinii prezintă vreun interes asupra islamului, invită-i să participe la evenimente islamice şi chiar să te însoţească la moschee. Poate că inimile lor se vor deschide spre islam, iar dacă vor rămâne încă non musulmani cel puţin s-a reuşit ruperea barierei inter-religioase.

Grija faţă de vecinii noştri poate lua multe forme. Trebuie să ne asigurăm că vecinii noştri au necesităţile de bază, căci un musulman nu trebuie să mănânce dacă vecinul sau vecina sa este înfometată. Trebuie să le dorim vecinilor noştri ceea ce ne dorim pentru noi, iar acest lucru implică împărţirea bucuriilor şi greutăţilor deopotrivă. Trebuie să le respectăm intimitatea, să nu îi bârfim, să nu le facem rău în nici un fel, şi să păstrăm zonele comune curate (cum ar fi străzile, intrările în clădire etc).

Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a fost spus de o femeie care se ruga şi care postea foarte mult, dar a cărui vecini se plângeau de limbajul său agresiv. El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că ea va ajunge în iad.

Astfel trebuie să fim conştienţi de importanţa unui bun comportament cu vecinii noştri, atât prin fapte cât şi prin vorbe.

Source Link

Views: 2

0Shares