Ziua Judecatii – predica la rugaciunea de vineri Al cincilea principiu in islam este crezul (credinţa) în ziua de apoi. Profetul Muhammed ne îndeamnă să credem în faptul că morţii vor învia la sfârşitul lumii şi va avea loc judecata de apoi, judecata divină. Această lume şi tot ce există în ea, într-o bună […]
0Shares
Ziua Judecatii – predica la rugaciunea de vineri
Al cincilea principiu in islam este crezul (credinţa) în ziua de apoi. Profetul Muhammed ne îndeamnă să credem în faptul că morţii vor învia la sfârşitul lumii şi va avea loc judecata de apoi, judecata divină.
Această lume şi tot ce există în ea, într-o bună zi, vor avea un sfârşit. Totul va dispărea. Această zi se numeşte sfârşitul lumii. În ziua respectivă, toţi morţii, fără excepţie, vor învia şi se vor prezenta în faţa lui Allah, pentru judecată. Această zi poartă denumirea de haşr (adunare).
In Sfantul Quran, Ziua Judecatii este descrisa in mai multe feluri, gasim peste 20 de nume diferite pentru aceasta Zi, Cea care acopera, Ceasul etc
Marii invatati se intreaba de ce sunt atatea nume diferite pentru Ziua judecatii. Al Qurtubi spune: „Este din natura limbii arabe ca ceva ce are o importanta deosebita sa fie descrisa cu o multime de nume. Din acestea face parte ziua judecatii pentru semnificatia ei.”
In cele ce urmeaza puteti asculta traducerea simultana a unei predici de vineri tinute la centrul Islamic din cadrul Ligii Islamice si Culturale din Romania.
Cuvântul Islam provine din limba arabă şi înseamnă supunere şi dăruire, din proprie voinţă, în fața unicului Dumnezeu adevărat, cunoscut în limba arabă sub numele de Allah. Cel care se supune voinţei lui Dumnezeu este numit în limba arabă musulman. Religia Islamului nu poartă numele unei persoane sau al unui popor, nici nu a […]
0Shares
Cuvântul Islam provine din limba arabă şi înseamnă supunere şi dăruire, din proprie voinţă, în fața unicului Dumnezeu adevărat, cunoscut în limba arabă sub numele de Allah. Cel care se supune voinţei lui Dumnezeu este numit în limba arabă musulman. Religia Islamului nu poartă numele unei persoane sau al unui popor, nici nu a fost dată de o generaţie de oameni, ca în cazul creştinismului, care a fost numit după Iisus Hristos, sau al budismului, care a fost numit după Gautama Buddha, al confucianismului, care poartă numele lui Confucius, al marxismului, numit după Karl Marx, al Iudaismului, care a preluat numele tribului lui Iuda, sau al hinduismului, care provine de la hindus. Islamul (supunerea în faţa voinţei lui Dumnezeu) este religia care i-a fost dată lui Adam, primul om şi primul profet al lui Dumnezeu, şi a fost religia tuturor profeţilor trimişi de către Allah omenirii. Mai mult decât atât, numele său a fost ales de către Însuşi Dumnezeu, fiind clar menţionat în ultima Scriptură pe care El a revelat-o omului. În această ultimă revelaţie, numită în limba arabă Coran, Allah spune următoarele:
„În ziua aceasta am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!” (Coran 5: 3);
„Acela care dorește o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată…” (Coran 3: 85).
Prin urmare Islamul nu pretinde că este o nouă religie adusă de către profetul Muhammad în Arabia în secolul al şaptelea, ci mai degrabă o reexprimare în forma finală a adevăratei religii a Celui Atotputernic, Allah, aşa cum a fost iniţial revelată ea lui Adam şi profeţilor care i-au urmat.
Acum am putea comenta pe scurt alte două religii care susţin că reprezintă calea adevărată. Nicăieri în Biblie nu vei găsi nimic cu privire la faptul că Dumnezeu i-ar fi revelat poporului profetului Moise sau descendenţilor săi faptul că religia lor sau a descendenţilor lor este numită Iudaism, sau urmaşilor lui Hristos, faptul că religia este numită Creştinism. Cu alte cuvinte, numele de Iudaism și Creştinism nu au vreo origine sau aprobare divină. Nu cu mult timp înainte de plecarea sa, numele de Creştinism i-a fost dat religiei lui Iisus.
Care, atunci, a fost religia lui Iisus în fapt, independent de numele său? (Atât numele Iisus, cât şi numele Hristos sunt derivate din cuvinte din limba ebraică prin greacă şi latină. Jesus este forma din limba engleză şi latină a cuvântului din greacă Iesous, care în ebraică este Yesua sau Yehoshua (Joshua). Cuvântul din limba greacă, Hristos, este o traducere a evreiescului Messiah, un titlu care are semnificaţia de „cel uns”. Religia sa a fost reflectată în învăţăturile sale; Iisus i-a îndemnat pe adepţi să le accepte ca principii primordiale în relaţia cu Dumnezeu.
În Islam, Iisus este un profet trimis de Allah, numele său din limba arabă fiind Eesa. Asemeni profeţilor anteriori lui, el i-a îndemnat pe oameni să aibă încredere în voinţa lui Dumnezeu (principiu pentru care militează Islamul). Spre exemplu, în Noul Testament este enunţat faptul că Iisus i-a învăţat pe adepţii săi să se roage lui Dumnezeu după cum urmează: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” (Luca 11: 2; Matei 6: 9-10).
Acest concept a fost evidenţiat de către Iisus în câteva dintre predicile sale cuprinse în Evanghelii. El considera, de exemplu, că doar cei care se supun ar urma să moştenească Paradisul. Iisus a subliniat, de asemenea, că el însuşi se supune voinţei lui Dumnezeu: „Niciunul dintre cei care mă numesc «Doamne» nu va intra în regatul lui Dumnezeu, ci doar cel care îndeplineşte voinţa Tatălui meu în ceruri.” (Matei 7: 21); „Nu pot face nimic după voia mea. Eu judec după cum aud, iar judecata mea este sinceră, pentru că eu nu mă supun voinţei mele, ci a Celui care m-a trimis.” (Ioan 5: 30).
Există numeroase relatări în Evanghelii care evidenţiază faptul că Iisus a subliniat în mod clar faptul că el nu era Dumnezeu cel adevărat. Spre exemplu, când a vorbit despre Ziua Judecăţii, el a spus: „Nimeni nu ştie despre ziua sau ora, nici măcar îngerii din rai, nici soarele, ci doar Tatăl.” (Marcu 13: 32).
Aşadar Iisus, asemeni profeţilor anteriori lui şi celui care a venit după el, a propovăduit religia Islamului: supunere faţă de voia lui Dumnezeu cel adevărat.
Din moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de […]
0Shares
Din moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, este creaţia lui Dumnezeu, poate fi spus că Islamul, în esenţă, îndepărtează omul de venerarea creaţiei şi îl invită să preaslăvească Creatorul. El este singurul care merită adorarea din partea omului, pentru că doar prin voinţa Lui rugăciunile sunt ascultate.
În consecinţă, dacă un om se roagă unui copac, iar rugăciunea îi este ascultată, nu copacul este acela care îi ascultă rugăciunea, ci Dumnezeu care permite ca lucrurile, pentru care omul s-a rugat, să se împlinească. Cineva ar putea spune că „aceasta este evident”. În orice caz, pentru cei care venerează copacii s-ar putea să nu fie aşa. În mod similar, rugăciunile către Iisus, Buddha sau Krishna sau Sfântul Cristian sau Sfântul Iuda sau chiar către Muhammad, nu sunt ascultate de ei, ci de Dumnezeu.
Iisus nu i-a îndemnat pe adepţii săi să îl adore pe el, ci pe Dumnezeu, după cum precizează Coranul:
„Și când va zice Allah: «O, Iisus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: ʿLuați-mă pe mine și pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?ʾ», el îi va răspunde: «Mărire Ție! Eu nu aș fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun!…»” (Coran 5: 116).
Nici Iisus nu s-a adorat pe sine, ci, atunci când a adorat, L-a preaslăvit pe Dumnezeu. Iar Iisus a spus următoarele, după cum este semnalat în Evanghelie: „Este scris: «Preaslăveşte-L pe Domnul Dumnezeul tău şi supune-te doar Lui!»” (Luca 4: 8).
Acest principiu de bază este cuprins în capitolul de deschidere al Coranului, cunoscut sub numele de Sura al-Faatihah, versetul al patrulea:
„Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine căutăm ajutor.”
În altă parte, în ultima carte a revelaţiei, Coranul, Dumnezeu a spus de asemenea:
„Și Domnul vostru zice: «Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde!»” (Coran 40: 60).
Este important de evidenţiat că mesajul fundamental al Islamului (şi anume adorarea doar a lui Dumnezeu) proclamă că Dumnezeu şi creaţia Sa sunt două entităţi distincte. Dumnezeu nu este nici egal cu creaţia Sa, nici parte din ea şi nici nu este creaţia Sa egală cu El sau o parte din El.
Aceasta ar putea părea evident, dar slăvirea creației de către om, în locul Creatorului, este în general bazată pe ignoranţă sau neglijarea acestui concept. Credinţa potrivit căreia esenţa lui Dumnezeu este răspândită în întreaga Sa creaţie, iar fiinţa Sa divină este sau a fost prezentă în anumite părţi ale creaţiei Sale a fost cea care a furnizat justificări pentru venerarea creaţiei lui Dumnezeu şi catalogarea ei drept venerare a lui Dumnezeu. În orice caz, mesajul Islamului, aşa cum a fost adus de profeţii lui Dumnezeu, este acela de a-L adora numai pe Dumnezeu şi de a evita slăvirea creaţiei Sale, fie direct sau indirect.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.