Șeitan este cel care influențează vorbirea răutăcioasă

Șeitan este cel care influențează vorbirea răutăcioasă   În Coran ni se spune că Satana a jurat să-i îndepărteze pe oameni de la calea lui Allah. Deoarece Satana s-a răzvrătit împotriva Lui, Allah l-a gonit din Paradis şi l-a blestemat. Scopul lui Satana este să-i facă pe oameni să nu mai urmeze poruncile lui Allah. […]

0Shares

Șeitan este cel care influențează vorbirea răutăcioasă

 

În Coran ni se spune că Satana a jurat să-i îndepărteze pe oameni de la calea lui Allah. Deoarece Satana s-a răzvrătit împotriva Lui, Allah l-a gonit din Paradis şi l-a blestemat. Scopul lui Satana este să-i facă pe oameni să nu mai urmeze poruncile lui Allah. Allah i-a permis diavolului ca să-şi îndeplinească scopul până la sfârşitul timpului, dar l-a avertizat că nu va putea să-i influenţeze pe drept-credincioşi. Pentru a îndepărta oamenii de la calea cea dreaptă, Satana foloseşte diferite căi şi linguşiri; însă, aşa cum ni se spune în acest verset:

Aceia care au frică [de Allah], când îi atinge ceva rău din partea lui Şeitan, îşi aduc aminte şi iată cum ei văd [primejdia]. (Al-A’raf 7:201),

Satana nu-i poate influenţa pe cei care Îl păstrează pe Allah în inimile lor. Când simt provocarea Satanei, drept-credincioşii caută refugiu la Allah şi recunosc că nu este nimic altceva decât ispita lui Satana. Cei cu credinţă slabă sunt cu uşurinţă amăgiţi de Satana. Astfel, cum ni se spune în versetul următor:

… căci vicleşugul lui Şeitan este, neîndoielnic, slab! (An-Nisaa’ 4: 76),

cei care nu cred consideră că propunerile lui Satana sunt reale. Cei care sunt în întregime nepăsători faţă de existenţa lui Allah şi de principiile morale din Coran acţionează în viaţă doar sub călăuzirea lui Satana. Ei cred, se comportă şi vorbesc în felul dorit de Satana. Logica incorectă a lui Satana le determină fiecare decizie pe care o iau şi fiecare cuvânt pe care îl exprimă. Satana caută să îşi atingă scopul exploatându-i pe cei care îl urmează; el încearcă să îi conducă pe alţii spre degradarea morală generală şi să înfiltreze o moralitate coruptă în inima lor. Folosindu-se de gurile lor ca şi cum ar fi a lui, scopul său este de a-i controla pe oameni.

Modul de exprimare a celor cărora nu le pasă de existenţa lui Allah conţine un aspect satanic. Ca şi cum ar fi purtătorii de cuvânt ai lui Satana, unii oameni se exprimă într-un mod amăgitor, rătăcindu-i pe alţii de la calea lui Allah şi de la etica Coranului şi trăindu-şi viaţa într-un mod care-i va conduce în iad. În timp ce această modalitate de exprimare poate fi uneori atractivă, scopul ei este de a prezenta lucruri satanice şi rele drept rezonabile şi logice. În asemenea cazuri, aceşti oameni se bizuiesc invariabil pe cuvinte bazate pe o logică eronată. Prin cuvintele lor, ei încearcă să îi facă pe cei din jurul lor să uite de adevărul despre destin, de viaţa de după moarte, de Ziua Judecăţii şi de pedepsele promise de Allah. Folosesc un mod de exprimare prin care îi înşeală pe alţii în legătură cu viaţa lumească. Ei promovează idei false pentru a supune gradat conştiinţa ascultătorului. În ceea ce priveşte credinţa în Allah şi viaţa trăită conform principiilor moralei coranice, ei se străduiesc pe ascuns să umple inimile oamenilor cu dubii şi îndoieli. Metodele folosite sunt adesea foarte inventive; de cele mai multe ori, ei încearcă să sădească gânduri rele în subconştientul oamenilor şi să îi influenţeze astfel încât aceste idei să devină concepţii de viaţă. Din acest motiv, de obicei, cei care se comportă precum purtătorii de cuvânt ai lui Satana sau cei care vorbesc sub influenţa lui nu apără în mod deschis comportamentul satanic. În schimb, ei încearcă să îi înşele pe alţii fără ca ei să îi recunoască. Ei se apropie indirect, folosind ocolişuri, prin mijloacele cele mai ascunse, şi încearcă să sădească îndoieli. Coranul ne vorbeşte despre aceste metode şi tactici diferite folosite de Satana:

A zis [Iblis]: «Pentru că m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept. Şi mă voi năpusti asupra lor, din faţa şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori. (Al- A’raf 7:16-17);

… «Îi voi duce întru rătăcire, le voi da speranţe deşarte, le voi porunci, şi ei vor tăia urechile dobitoacelor şi le voi porunci să schimbe creaţia lui Allah.» Dar acela care-l ia pe Şeitan ca aliat, în locul lui Allah, va avea parte de pierdere vădită. El le face făgăduinţe şi le dă speranţe amăgitoare, dar Şeitan nu le făgăduieşte decât himere. (An-Nisaa’ 4:119-120).

vorbireAşa cum se afirmă în aceste versete, scopul de bază al Satanei este de a-i îndepărta pe oameni de la calea lui Allah. Cei care îl urmează pe Satana şi se comportă precum vrea el folosesc aceleaşi tactici ca şi el. Scopul lor este de a-i împiedica pe alţii de a interpreta evenimentele conform călăuzirii Coranului. Accentuând partea negativă, ei încearcă să îi facă pe oameni să uite că există bine în ceea ce a fost predestinat şi, de altfel, în toate lucrurile. Ei se străduiesc să îi facă pe oameni să alunece în pesimism, lipsă de speranţă şi teamă. De exemplu, când apar ştiri despre un accident sau o moarte bruscă, ei imediat încearcă să îi inculce celeilalte persoane o manieră de exprimare care să reprezinte un afront adus Domnului nostru.

Confruntaţi cu aceste veşti, cei care ştiu că atât viaţa, cât şi moartea sunt hotărâte de Allah se exprimă într-o manieră care le demonstrează supunerea şi devotamentul, manifestat din tot sufletul, faţă de Allah. Ei afirmă: „Decizia lui Allah este întotdeauna cea mai bună.” La fel, cei care se află departe de credinţă şi descoperă că asupra lor s-a abătut o boală mortală, sub influenţa lui Satana, vorbesc doar de lipsa de speranţă şi de fericire. În timp ce îi manipulează pe alţii, aducându-i sub influenţa lui, Satana încearcă în taină să implementeze în minţile oamenilor ideea că tristeţea şi lipsa de încredere în Allah sunt atitudini rezonabile, însă aceia care se exprimă într-un mod islamic sunt întotdeauna optimişti şi respectuoşi faţă de Allah, chiar în timpurile cele mai grele.

Indiferent cât de grea este boala pe care o au, ei rostesc adevărul şi se supun, deoarece cunosc faptul că măreţia lui Allah este nelimitată. Modul de exprimare al drept-credinciosului înzestrat cu un asemenea optimism îi invită pe cei din jurul lui să se comporte în mod similar, să aibă încredere în Allah şi să se exprime cu acelaşi optimism. Cei care au credinţă în Allah recunosc când o afirmaţie este făcută sub influenţa lui Satana; oricare ar fi situaţia, ei indică acest lucru fără a le fi teamă de represalii şi nu aprobă niciodată o asemenea afirmaţie. Ei ştiu că pedeapsa din Viaţa de Apoi pentru cei care se comportă precum un purtător de cuvânt al Satanei va fi similară cu cea pentru afirmaţiile lui Satana însuşi. Datorită acestui lucru, ei nu cad în capcana lui Satana; ei imediat caută refugiu la Allah şi, exprimându-se conform Coranului, în cele din urmă fac ca eforturile lui Satana să nu fie eficiente.

 

__________

[review][review]Modul de exprimare al musulmanului, Editura Femeia Musulmana

Source Link

Views: 1

0Shares

Bunul caracter

Bunul caracter Imam Al-Gazali Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu […]

0Shares

Bunul caracter

Imam Al-Gazali

Ultimul Profet a chemat la practicarea a variate forme de adorare si la instaurarea unui guvern care sa fie implicat in razboiul pe termen lung cu numerosii dusmani. In ciuda dezvoltarii religiei sale si a cresterii imense a variatelor sarcini ale urmasilor, Profetul i-a informat ca in Ziua Judecatii nimic nu va avea mai mare greutate in balanta lor decit bunul character; atunci cu siguranta acest fapt nu ii este necunoscut: ca in Islam valoarea moralitatii este foarte mare. Pe de o parte religia este numele bunului comportament intre oameni, iar pe de alta parte, in sensul ei spiritual, este numele celei mai bune relatii intre om si Dumnezeu, si deci ambele aspecte vizeaza aceeasi realitate.

iStock 669952538 1 e1525095648275 Bunul caracterSint multe religii care transmit vestea ca omul poate imbratisa orice credinta si pacatele ii vor fi iertate, iar a-ti face rugaciunile zilnice fixate in orice religie iti anuleaza greselile. Insa Islamul nu crede acest lucru. Conform acestei doctrine, aceste beneficii vor fi disponibile numai cind axa si centrul credintei este un pas constient spre virtute si onorarea datoriilor obligatorii si cind actul de adorare propus poate deveni o reala sursa de stergere a pacatelor si sursa de reala perfectiune. Cu alte cuvinte, raul poate fi indepartat prin acele virtuti pe care omul si le asuma si prin care este capabil sa atinga standarde inalte. Profetul a subliniat cu putere aceste principii valoroase, astfel incit Ummah sa inteleaga ca valoarea moralitatii nu poate scadea, iar importanta formelor fara fond nu va creste.

Anas (Allah sa fie multumit de el !) a relatat :

« Mesagerul lui Allah a spus : Un supus obtine, prin intermediul bunatatii caracterului sau, o pozitie inalta si mare onoare in Viata de Apoi, chiar daca poate fi mai slab in domeniul adoratiei. Insa pe baza unui character strimb, poate fi aruncat in cele mai mari adincimi ale Iadului (Tibrani)

Bunul caracter

Ayșa (Allah sa fie multumit de ea!) relateaza :

« Am auzit pe Profet spunind : Momin, prin bunatatea caracterului sau, atinge pozitia inalta a celui care tine post si isi face rugaciunile » (Abu Dawood)

Ibn Umar a relatat : L-am auzit pe Profet spunind : Un musulman care este moderat in privinta actelor de adoratie, doar pe baza bunatatii caracterului sau si a decentei poate atinge pozitia aceluia care tine post si recita versetele lui Allah in timpul rugaciunilor de noapte » (Ahmed)

Abu Huraira a relatat ca Profetul a spus :

« Nobilitatea unui Momin este religiozitatea sa, toleranta ii este inteligenta, iar descendenta ii este bunatatea caracterului sau. » (Hakim)

Abu Zar a relatat : Cistigator este acela care si-a purificat inima pentru credinta, si-a pastrat inima pe calea cea dreapta si fiinta in stare de multumire, iar natura sa este pe calea cea dreapta » (Ibn Haban)

 

Source Link

Views: 1

0Shares

ȘTIINȚA AIȘEI

ȘTIINȚA AIȘEI   ‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului. Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului […]

0Shares

ȘTIINȚA AIȘEI

 

‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului.

Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a atins un nivel elevat de cunoaştere şi teamă faţă de ALLAH Preamăritul şi Preînaltul. Ea ştia că: „Ceea ce este permis este clar şi ceea ce este interzis este clar şi între cele două sunt lucruri îndoielnice, aşa că acela care se fereşte de cele îndoielnice se purifică pe sine în privinţa religiei şi a onoarei sale, dar cel care cade în sfera celor îndoielnice va cădea în ceea ce este interzis.” (Bukhari, Muslim). Aplicând acest principiu, atunci când l-a văzut pe fratele său Abdur-Rahman grăbindu-se să facă wudhu [abluţiunea dinaintea rugăciunii] pentru a participa la o rugăciune funerară, ea l-a avertizat: „O, Abdur-Rahman, împlineşte-ţi abluţiunea corect, pentru că într-adevăr l-am auzit pe trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Salvează-ţi călcâiele de foc.»

Paginile istoriei Islamului sunt îmbogăţite de multe asemenea exemple care dovedesc dorinţa ‛Aişei de a propovădui ştiinţa şi de a împărtăşi binecuvântările cu cei de lângă ea.

În timpul morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) învăţătura de bază a Islamului s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale Arabiei şi dincolo de ea, dar, în multe cazuri, musulmanii din aceste zone aveau puţine cunoştinţe şi înţelegeau foarte sumar legile Islamului. Astfel, uneori era necesar să scrie companionilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în Medina, căutând informaţii şi explicarea unor chestiuni dificile.

Savanţi musulmani, precum Abdullah bin `Umar, Abu Hurairah şi Ibn Abbas, au răspuns acestor întrebări conform cunoaşterii pe care ei au asimilat-o din învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Dacă aveau dubii, problema era adusă spre clarificare ‛Aişei. Această situaţie viza în special probleme legate de hadisuri. Un renumit savant şi companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Musa al-Aş`ari, a spus că, de câte ori se confruntau cu o problemă legată de hadisuri, găseau soluţia la ‛Aişah. Mai mult, au existat chiar situaţii când ea a lămurit relatări şi reguli ale companionilor care îi erau necunoscute.

‛Aişah face parte din grupul celor cinci companioni care au constituit principala sursă a hadisurilor. Ceilalţi patru sunt: Abu Hurairah, Ibn Umar, Anas bin Malik şi Ibn Abbas. Cu mare efort, ei toţi au memorat mii de hadisuri, dar, deşi fără a le diminua meritele, ‛Aişah s-a distins în mod remarcabil. În timp ce alţi companioni au primit multe dintre hadisurile lor unii de la alţii, ‛Aişah le-a cunoscut direct de la Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Realizând responsabilitatea pe care o implică transmiterea hadisurilor, ‛Aişah avea întotdeauna mare grijă să relateze cuvintele exacte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), mai mult decât sensul acestora. Verificarea cuvintelor relatărilor a constituit motivul pentru care Abu Hurairah a vizitat-o frecvent pe ‛Aişah.

Mulţi ani după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) părăsise această lume, se întorcea acum la el soţia sa, ‛Aişah. La vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă experienţa unei vieţi pline, relatând mai mult de 2000 de hadisuri, în timpul anului 58 Hijrah, ‛Aişah a fost cuprinsă de o boală incurabilă, fatală. Ea a murit în ziua de marţi, 17 Ramadan, şi a fost îngropată în Baqiy în aceeaşi noapte; funerariile sale au fost conduse de către devotatul companion Abu Huraira.

‛Aişah nu a avut copii, însă ea este mama tuturor drept-credincioşilor şi o sursă vie de inspiraţie în inimile şi minţile [tuturor] musulmanilor din comunitatea islamică.

 

Inshaa ALLAH, ALLAH Subhanahu wa Ta`ala să fie mulţumit de ea!

Source Link

Views: 2

0Shares