Femeile musulmane – trecut si prezent part 1

Femeile musulmane – trecut si prezent part 1

 

De exemplu, Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să primească delegații de femei care își prezentau cazurile lui. Printre ele se afla Asma bint Yazid al-Ansari, care era o femeie directă. Ea obișnuia să vorbească și să argumenteze în numele femeilor musulmane, prietenele ei, și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să o încurajeze și își exprima admirația pentru personalitatea ei puternică.15 Soțiile lui, în special Umm Salama și Aișa (Allah să fie mulțumit de ele!) nu au ezitat niciodată să întrebe ce le preocupa și să își expună gândurile, oricând simțeau că e necesar; și Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a admirat această atitudine.

De fapt, odată, el s-a bazat pe sfatul uneia dintre soțiile sale, Umm Salama, pentru a rezolva o problemă care dezorientase musulmanii într-un punct crucial în istoria islamică. Umm Salama, cu înțelepciunea, prudența și buna judecată l-a ajutat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să rezolve problema, astfel evitând o situație care ar fi divizat comunitatea și ar fi slăbit misiunea Profetului.

Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!), renumită pentru inteligența și spiritul ei, a fost învățată de către Profet să întrebe, discute, argumenteze și să corecteze. Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a părăsit această lume, ea deja devenise o mare savantă și obținuse poziția de judecător religios. Arwa ibn Zubayr spune: „Nu am văzut pe cineva care să cunoască mai bine Coranul, dintre cele permise și interzise, dintre cele obligatorii, dintre cele ale jurisprudenței, dintre cele ale medicinii, dintre cele ale poeziei, dintre cele lingvistice, dintre geneaologie decât Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!).

Ea a fost acceptată ca o autoritate religioasă pe timpul califatului lui Abu Bakr, Omar și Osman (Allah să fie mulțumit de ei!). Ei obișnuiau să o consulte foarte des și să îi ceară sfatul dacă erau puși în fața unor chestiuni dificile. Dacă ei nu erau de acord cu ea, soluția pe care ea o recomanda se dovedea a fi cea corectă și atunci era acceptată. De asemenea, a dat un verdict în favoarea unui companion împotriva altuia și la un moment dat ea i-a criticat și corectat. Abu Musa al-Așari spune: „Nu ne contraziceam niciodată asupra unui hadis fără a merge la Aișa și a găsi rezolvare și răspuns la ea.” Elocvența și calitățile ei au fost descrise cu următoarele cuvinte: „Am auzit discursurile califilor Abu Bakr, Omar, Osman și Ali. Dar cuvintele care ies dingura Aișei au o calitate și o excelență care nu există în cuvintele  altcuiva”.

Femeile musulmane – trecut si prezent part 1

01 primrose kdn8j7 Femeile musulmane - trecut si prezent part 1Hafsa, fiica celui de-al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) și una dintre soțiile Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost de asemenea foarte activă în chestiunile publice. Înțelegerea și orientarea ei erau foarte des căutate de către companioni. De exemplu, odată, tatăl ei a consultat-o înainte de a lua o decizie referitoare la limita timpului pe care un bărbat putea să stea departe de soția sa. (De asemenea, după consultările cu alte femei, el ori a modificat sau anulat decizii pe care le considera contra intereselor femeilor.)

Hafsa, mai mult, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația politică imediat următoare după asasinarea tatălui ei. Pe când el era pe patul de moarte, ea l-a grăbit pe fratele ei Abdullah să discute chestiunea cu tatăl lor și să asigure o tranziție lină și pașnică. De asemenea, a jucat un rol crucial în convingerea fratelui ei, care nu dorea să se implice în conflictul care izbucnise între Ali și Muauiyah, să participe la arbitrajul care fusese stabilit pentru a discuta conflictul și a-l soluționa pașnic și amiabil.Source Link

Views: 2

0Shares

Femeile musulmane, trecut si prezent – 2

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Contrar imaginii tradiționale a femeii care era izolată și oprimată, femeile din perioada islamică timpurie au participat la conflictele armate, fie prin pregătirea mâncării, distribuirea apei și îngrijirea răniților sau fiind o parte crucială în lupta propriu-zisă, atunci când era nevoie. Printre multele exemple de femei care au luat parte activ la lupte a fost Safiia, o mătușă a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a apărat o cetate în Medina în timpul Bătăliei Șanțurilor. Ea a observat un intrus care pătrunsese în cetate; a reușit să îl omoare înainte de a face vreun rău copiilor și femeilor.

De asemenea, femeile au atins poziții de înaltă responsabilitate, cum a fost cazul cu al-Șafa care a fost numită de al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) ca inspector al magazinelor din Medina. Implicarea lor în politică, mai departe, s-a manifestat prin faptul că ele erau alerte și opuse activ oricăror conducători despre care ele credeau că deviază de la implementarea principiilor islamice și menținerea unei societăți drepte. Două exemple pot fi amintite în acest context. Primul, este un caz al unei femei care în mod public i s-a opus lui Omar pentru că aprobase o lege de restrângere a dotei femeilor. El a fost obligat, după ce și-a recunoscut greșeala, să abroge acea decizie.

Al doilea caz a fost acela al Aișei care a crezut că era în dreptul ei să îl înfrunte pe cel de al patrulea calif, Ali (Allah să fie mulțumit de el!) și să îl certe pentru ca nu reușise să îi găsească pe ucigașii lui Osman. Ea a condus o armată care includea companioni renumiți precum Talha și Zubair și a dus o luptă care a fost numită Lupta Cămilei, din cauza cămilei pe care o călărea. Influența femeilor în chestiunile publice a atins punctul culminant când activitățile lor de protejare și acordare a imunității de pedeapsă au fost aprobate de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a aprobat și acceptat toate cazurile de protecție (Ijara) autorizate de femei, acest lucru fiind o indicație clară a Profetului și a comunității despre abilitățile și capacitatea femeilor de a judeca înțelept și să acționeze responsabil chiar și în chestiuni de mare importanță ale stabilității și securității statului islamic.

Există multe exemple în care femeile au acordat protecție sau azil, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a susținut. A fost relatat că Profetul niciodată nu s-a opus sau a refuzat vreun azil extins până la dușmani de către femei.

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate.

O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile. Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice. Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute.126156 field yellow blue flowers macro blur glare night sunset nature bokeh Femeile musulmane, trecut si prezent - 2

Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.Source Link

Views: 1

0Shares

Etica islamica

Etica islamica

este bazata pe principii precum:

Doing Good Better Helping Etica islamicaComportament similar. Regula etică islamică este aceea de a-i trata pe alţii așa cum ai dori tu să fii tratat. Dacă vrei să ţi se spună adevărul, spune adevărul. Dacă vrei să fii ajutat, ajută. Dacă vrei să fii tratat corect, tratează corect. Dacă îi urăşti pe cei trufaşi, nu fi trufaş. Dacă urăşti să fii minţit, nu spune minciuni. Dacă urăşti să fii dispreţuit, nu-i dispreţui pe alţii. Dacă urăşti să fii jefuit, nu-i jefui pe alţii. Dacă nu vrei să fii ucis, nu ucide. Dacă urăşti să fii calomniat, nu calomnia.

 

Înţelegerea. Islamul îndeamnă musulmanul să respecte virtuţile şi să se abţină de la vicii, pentru că virtuţile sunt principala sursă a fericirii omului, în timp ce viciile sunt principala sursă a supărărilor sale. Viciile precum minciuna, înşelăciunea, hoţia, ipocrizia şi nesinceritatea conduc doar la ură, neîncredere şi crearea unor tensiuni între indivizi şi grupuri. Pe de altă parte, virtuţile precum adevărul, sinceritatea, pietatea şi verticalitatea conduc la fraternitate, simpatie şi siguranţă pentru individ şi pentru comunitate deopotrivă.

Etica islamica

Valori imuabile. Valorile etice ale islamului sunt imuabile. Ele nu se schimbă de la o perioadă la alta, dintr-un loc în altul sau de la o ocazie la alta. Musulmanul trebuie să spună adevărul în toate timpurile şi în toate locurile, atât musulmanilor cât şi nemusulmanilor. Trebuie să fie sincer atât cu musulmanii, cât şi cu nemusulmanii. În Islam nu există standarde duble: binele este bine, răul este rău, virtutea este virtute şi viciul este viciu în toate cazurile şi în toate locurile.

 

Coeziunea. Virtuţile conduc una către cealaltă. Spunerea adevărului conduce la sinceritate, care conduce la loialitate, care conduce la simpatie. Acelaşi principiu se aplică şi viciilor. De exemplu, minciuna conduce la mărturie mincinoasă, nedreptate, nesinceritate şi ruperea promisiunilor. Prin urmare Islamul promovează toate virtuţile şi avertizează asupra tuturor viciilor.

Source Link

Views: 1

0Shares