Day: March 28, 2023

Totul despre I’tikaf – 3

 Totul despre I’tikaf  – 3

muslim-man-prays-in-mosqueCe este bine sa faca si sa nu faca persoana care se izoleaza : Este preferabil pentru cel care se izoleaza sa efectueze de la sine multe acte de adorare si sa stea angajat in rugaciuni, recitarea Coranului, slavirea lui Allah Preainaltul, preamarirea Unicitatii si Maretiei Sale, cererea iertarii, trimiterea de saluturi Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) si in implorarea lui Allah – toate acestea fiind lucruri care apropie de Allah Preainaltul. Intre aceste activitati se include si studierea si citirea cartilor de tafsir si hadis, carti despre vietile profetilor (Pacea lui Allah sa fie asupra lor !), de jurisprudenta (fiqh) etc. De asemenea, este preferabil sa se ridice un mic cort in curtea interioara a moscheii, asa cum a facut Profetul.

Este neplacut pentru cineva sa se angajeze in lucruri care nu-l privesc. At-Tirmidhi si Ibn Majah au inregistrat sub autoritatea lui Abu Basrah ca Profetul a spus : “Evitarea lucrurilor care nu-l privesc face parte din bunul obicei islamic al unui barbat.”

In orice caz, este nepotrivit pentru cineva sa creada ca se poate apropia de Allah Preainaltul fara sa vorbeasca. Al-Bukhari, Abu Dawud si Ibn Majah au inregistrat de la Ibn ‘Abbas ca, in timp ce Profetul era angajat intro discutie, a zarit un om in picioare si s-a interesat despre el. Oamenii l-au informat : “El este Abu Israel. A facut legamant sa stea in picioare, nu jos, sa nu vorbeasca si sa posteasca.” Profetul a spus : “Indemnati-l sa vorbeasca, sa se adaposteasca la umbra, sa ia loc si sa-si completeze postul.” Abu Dawud a relatat de la ‘Ali ca Profetul a spus : “Nu exista orfan dupa ce s-a trecut de varsta maturitatii si niciun mut pentru o [intreaga] zi pana la caderea noptii.”

Postul in timpul izolarii : Este bine pentru o persoana care s-a izolat sa posteasca, insa nu este obligat sa faca acest lucru. Al-Bukhari a inregistrat de la Ibn ‘Umar ca ‘Umar a spus : “Mesager al lui Allah, in zilele ignorantei am jurat sa ma izolez o noapte in moscheea din Mekka.” Profetul i-a raspuns : “Tine-ti legamantul.”

Acest indemn al Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne arata ca postul nu este o conditie a izolarii; altminteri izolarea din timpul noptii nu ar mai fi valida.

Sa’id ibn Mansur a inregistrat ca Abu Sahl a spus : “Una dintre sotiile mele era in pragul izolarii, iar eu l-am intrebat pe ‘Umar ibn ‘Abdulaziz despre acest lucru. El mi-a raspuns : ‘Ea trebuie sa nu posteasca, decat daca si-a stabilit sa faca acest lucru.’ Az-Zuhri a spus : ‘Nu exista izolare fara post.’ ‘Umar l-a intrebat : ‘Aceasta este de la Profet ?’ Az-Zuhri a raspuns, ‘Nu.’ ‘Umar l-a intrebat [din nou], ‘[Atunci este de la] ‘Umar [ibn al-Khattab] ?’ Az-Zuhri a raspuns, ‘Nu.’ ‘Umar a continuat : ‘Sa-mi imaginez ca este de la ‘Uthman ?’ Az-Zuhri a raspuns, ‘Nu.’ Eu [Abu Sahl] am plecat si i-am intalnit pe ‘Ata si Tawus, intrebandu-i in legatura cu acest lucru. Tawus a spus : ‘O persoana nu va avea motive sa posteasca decat daca si-a impus acest lucru.’ ”

Al-Khattabi admite [diferentele privind acest subiect] : “Exista mai multe opinii intre oameni in ceea ce priveste aceasta problema.”

Al-Hassan al-Basri subliniaza : “Este suficient pentru cineva sa se izoleze fara sa si posteasca. Aceasta este si opinia lui ash-Shaf’i.”

‘Ali si Ibn Mas’ud sustin : “Daca se doreste sa se tina post, se poate face acest lucru, iar cine nu doreste, nu posteste.”

Al-Auza’i si Malik afirma : “Nu exista izolare fara post, iar aceasta este concluzia celor iscusiti in [sinteza] opiniilor [en. “people of opinion”]. Aceasta s-a relatat de la Ibn ‘Umar, Ibn ‘Abbas si ‘Aishah, fiind opinia lui Sa’id ibn al-Musayyeb, ‘Urwah ibn az-Zubair si az-Zuhri.”

 

 

islamulazi.ro/forumSource Link

Views: 2

0Shares

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Rugăciunile de sărbătoare (‘id)

Sayyid Sabiq

 

APTOPIX India Eid Al FitrRugaciunile celor doua sarbatori au fost instituite in primul an dupa emigrare. Ele sunt sunnah mu’kkadah, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) facandu-le intotdeauna, cerand barbatilor si femeilor sa faca acelasi lucru.

Ingrijirea (curatenia) pentru cele doua sarbatori : Este preferabil sa se faca ghusl, sa se parfumeze si sa se poarte cele mai bune haine de cele doua sarbatori.

Ja’far ibn-Muhammed a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului, care a relatat ca Profetul obisnuia sa poarte o manta yemenita, de fiecare data cand sosea ziua de sarbatoare (relatat de ash-Shaf’i si al-Baghawi)

Al-Hassan as-Sibt a spus : “Mesagerul lui Allah ne-a poruncit ca, de cele doua sarbatori, sa purtam cele mai bune haine pe care le avem, sa folosim cel mai bun parfum si sa sacrificam cel mai bun animal.” (relatat de al-Hakim, in lantul sau gasindu-se si Ishaq ibn Barzakh, declarat slab de catre al-‘Azdi, in timp ce Ibn Hibban sustine ca este demn de incredere)

Ibn al-Qayyim a scris : “Profetul obisnuia sa poarte cele mai minunate haine, avand una speciala pe care o prefera de sarbatori si jumu’ah.”

Mancarea de cele doua sarbatori : De ‘id-ul fitr (sfarsitul Ramadanului) este bine sa se manance inainte de a merge la rugaciunea specifica, insa nu acelasi lucru se poate spune si despre ‘id-ul adha (comemorand sacrificiul profetului Avraam). Astfel, daca de ‘id-ul fitr este sunnah sa se manance un numar impar de curmale inainte de rugaciune, de ‘id-ul adha acest lucru trebuie amanat pana la revenirea de la rugaciune cand se poate manca din ceea ce a fost sacrificat (daca a fost sacrificat un animal).

Anas a relatat : “Profetul nu mergea la sarbatoarea intreruperii postului pana cand nu consuma un numar impar de curmale.” (relatat de Ahmad si al-Bukhari)

Buraidah a spus : “Profetul nu obisnuia sa participe la sarbatoarea de intrerupere a postului pana cand nu manca, iar in ziua sacrificiului (‘id-ul adha) nu servea nimic pana cand nu se intorcea [de la rugaciune].” (relatat de at-Tirmidhi si Ibn Majah, precum si de catre Ahmad care a adaugat : “Si obisnuia sa manance din ceea ce a sacrificat.”)

In al-Muwatta’ s-a retinut de la Sa’id ibn al-Musayyab ca oamenilor li s-a spus sa manance inainte ca iasa afara in ziua care marcheaza finalul postului.

Ibn-Qudamah a spus : “Nu cunosc sa existe vreo divergenta de opinie legata de grabirea mancarii [de dimineata devreme] in ziua care marcheaza terminarea postului.”

Mersul la locul de rugaciune (musalla) : Rugaciunea de sarbatoare poate sa fie facuta in moschee, insa este preferabil ca ea sa se desfasoare intrun loc situat in afara orasului, atat timp cat nu exista niciun motiv sau scuza sa se procedeze altfel (ex. : vremea urata etc.), deoarece Profetul se ruga de cele doua sarbatori la periferia Medinei, el niciodata nerugandu-se in moscheea sa, cu exceptia cazului in care ploua.

Abu Hurairah a relatat ca ploua in ziua de sarbatoare, ceea ce l-a determinat pe Profet sa-i conduca in rugaciunea specifica in moschee. (relatat de Abu Dawud, Ibn Majah si al-Hakim, lantul sau continand un relatator necunoscut; Al-Hafiz a spus in at-Talkhis : “Lantul sau [de relatatori] este slab”, iar adh-Dhahabi a subliniat : “Acest hadis este respins”).

Femeile si copii mergand afara pentru rugaciunea de sarbatoare : Shari’ah cere femeilor si copiilor sa mearga la rugaciunea de sarbatoare. In categoria femeilor se includ atat cele casatorite, cat si cele necasatorite, tinere sau varstnice, precum si cele aflate in perioada de menstruatie.

Umm ‘Atiyah a spus : “Ni s-a spus sa mergem de cele doua sarbatori impreuna cu femeile necasatorite si cele aflate in perioada de menstruatie pentru a asista la un lucru bun [n.t., placut lui Allah] si pentru a face dua’ pentru musulmani. Femeile care se aflau in perioada de menstruatie stateau separate de celelalte.” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a spus ca Profetul obisnuia sa-si ia la cele doua sarbatori sotiile si fiicele sale. (relatat de Ibn Majah si al-Baihaqi)
Si el relateaza mai departe : “Am iesit afara impreuna cu Profetul in ziua de terminare a postului si in cea a sacrificiului, iar el s-a rugat si a tinut o predica (khutbah), dupa care a mers la femei si le-a reamintit de Allah Preainaltul, indemnandu-le sa ofere milostenie.” (relatat de al-Bukhari)

Alegand drumuri diferite pentru a merge si a se intoarce la (de la) musalla : Majoritatea savantilor sunt de parere ca este preferabil pentru cineva sa mearga la rugaciune pe o cale si sa se intoarca acasa pe o alta, indiferent ca este vorba de un imam sau de un membru din adunare. Jabir a relatat : “In ziua de sarbatoare Profetul obisnuia sa aleaga carari diferite.” (relatat de al-Bukhari)

Abu Hurairah a spus : “Dupa ce Profetul mergea la rugaciunea de sarbatoare, revenea pe un drum diferit.” (relatat de Ahmad, Muslim si at-Tirmidhi)

Este, insa, permisa revenirea pe acelasi drum. Bakr ibn Mubashir a spus : “In zilele de sarbatoare obisnuiam sa merg cu, companionii Profetului catre musalla, trecand printr-o anumita vale din Medina, ajungeam la locul de rugaciune, ne rugam impreuna cu Mesagerul lui Allah, iar la final reveneam la casele noastre prin aceeasi vale. (relatat de Abu Dawud, al-Hakim si al-Bukhari in al sau Tarikh; Ibn as-Sakin a spus ca lantul sau [de relatatori] este acceptabil)

Timpul rugaciunilor de ‘id : Incepe de cand Soarele s-a ridicat trei metri deasupra liniei orizontului si se termina cand ajunge la punctul sau cel mai inalt.

Ahmad ibn Hassan al-Bana’ a inregistrat ca Jundub a spus : “Profetul s-a rugat [n.t., ca limita de timp, in ziua de sarbatoare] de ‘id-ul fitr pana cand Soarele s-a ridicat [aproximativ] sase metri [n.t., doua rumah, fiecare avand aproximativ trei metri] deasupra orizontului, si trei metri in ziua sacrificiului.”

Ash-Shaukani a spus : “Aceasta relatare este cea mai buna in materie de rugaciune de sarbatoare, aratand ca este preferabil sa se grabeasca rugaciunea de ‘id adha si sa se intarzie cea de ‘id fitr.”

Ibn Qudamah a notat : “Este sunnah sa se faca rugaciunea de ‘id adha mai devreme pentru a oferi oamenilor posibilitatea sa sacrifice, iar salat-ul fitr sa se intarzie pentru a permite plata zakat al-Fitr. Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie pe acest subiect.”

Adhan-ul si iqamah pentru rugaciunea de ‘id : Ibn al-Qayyim a scris : “Cand Mesagerul lui Allah a mers la musalla (locul rugaciunii), a facut rugaciunea fara niciun adhan sau iqamah si fara sa rosteasca ‘as-salatu jami’ah’ (rugaciunea cu grupul).”

Ibn ‘Abbas si Jabir au relatat ca nu exista niciun adhan in ziua de terminare a postului sau in ziua de sacrificiu. (relatat de al-Bukhari si Muslim). Muslim a inregistrat ca ‘Ata a spus : “Jabir mi-a adus la cunostinta ca nu s-a facut niciun adhan pentru sarbatoarea de terminare a postului, nici cand imamul a sosit si nici dupa aceasta. Si nicio iqamah sau alt fel de chemare.”

Sa’d ibn abi-Waqqas a relatat : “Profetul a facut rugaciunea de sarbatoare fara adhan sau iqamah. Obisnuia sa tina doua predici (khutba) stand in picioare si separandu-le printr-o asezare [n.t., asezandu-se intre cele doua].” (relatat de al-Bazzar).

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Traducere: Dan MichiSource Link

Views: 1

0Shares

Rugăciunea de sărbătoare – 2

 

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id :

Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-namaz1ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la ‘Umar si fiul sau, Abdullah.

‘Amr ibn Shu’aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa ‘id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : “Eu urmez aceasta.”)

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : “In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak’at.” Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : “Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de ‘Abdullah ibn ‘Amr, Ibn ‘Umar, Jabir, ‘Aishah, Abu Waqid si ‘Amer ibn ‘Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente.” [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas’ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : “Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta.” Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

——–

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak’ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf’i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.Source Link

Views: 1

0Shares