Onoarea umană – partea a 2-a
Prin anul 1985, profesorul Jifri Land, doctor în matematică, un mare cercetator american, creştin, căruia, la un moment dat, i-a fost daruit un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Dumnezeu spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Nobilul Coran şi a îmbrățișat islamul.
Indiferent de ce s-ar spune, oamenii au fost creati cu onoare. Mai mult decât atât, Dumnezeu a poruncit îngerilor- cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut. În secolul al XII-lea după Isus (aleihi selam), undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat “Umaniştii” şi al căror motto era: “Şi Noi l-am onorat pe om”, extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de cercetatori au început să susțină ideea că oamenii sunt descendenti al maimuței, că oamenii nu au ce căuta în centrul universului şi că acestia nu au nicio valoare în fața câştigului material.
Toate versetele în care Dumnezeu ne vorbește despre soare, lună , zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În sura Luqman şi Al-Jathiya, Dumnezeu spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele. Oare cum pot oamenii să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât prin folosirea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers.
Onoarea umană – partea a 2-a
Pentru această onoare a omului, Dumnezeu a trimis cărți sacre, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fară de credință nu are nicio valoare, adica fara acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții, care se numește intelect şi unul al sufletului, care se numește credință.
Oamenii au mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică, în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil, au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru, şi anume – onoarea lui, iar această onoare o găsim doar în islam, şi acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor şi este este un drept garantat al acestora.
Acesta este un material transcris de doamna Camelia H. in cadrul unui seminar tradus de domnul Demirel Gemaledin.Source Link
Views: 2
