Intelegerea cumpatata

Intelegerea cumpatata

 

In Nobilul Coran sta scris:

„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca sã fiți martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. Şi nu am ales Qibla pe care ai avut-o decât pentru
a-l şti pe cel care-l urmează pe Profet [când o vom schimba] şi pe cel care se întoarce pe călcâiele sale. Şi va fi lucru greu [acesta], mai puțin pentru cei pe care i-a călăuzit Allah. Şi nu va lăsa Allah să fie în deșert Rugăciunea voastră, căci Allah este față de oameni Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim].”  (Al-Baqarah 2:143)

wpid wp 1413945189766 Intelegerea cumpatataAt-Tabari a spus referitor la acest verset: „Motivul pentru care i-a calificat de mijloc, a fost acela ca ei nu au exagerat şi nici nu au fost neglijenţi, ci oameni de mijloc, moderaţi. Şi Allah i-a numit pe ei astfel, întrucât cele mai bune lucruri sunt cele de mijloc {echilibrati}“.

O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţşi beţi însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura! / Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săşi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?». Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii»  (Al-A’raf 7:31-32).

Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori, nici zgârciţi, ci fac aceasta cu măsură (Al-Furqan: 67)

 Şi caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnicăŞi nu uita partea ta din această viaţăŞi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune (Al-Qasas 28:77)

Islamul este o religie cumpatata, echilibrata, departe de manifestari extreme. Prin urmare, si abordarea musulmanului ar trebui sa fie una pe masura, sa aiba intelegerea cumpatata – sa fie evidenta moderatia in toate aspectele vietii sale. Allah Preainaltul spune in Coran:

 Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);

 Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178);

Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor (Al-A’raf 7:157);

 (Şi dacă ar vrea Allah), ar putea să vă copleşească cu greutăţile (Al-Baqarah 2:220);

Source Link

Views: 1

0Shares

Onoarea umană – partea a 2-a

Onoarea umană – partea a 2-a

Prin anul 1985, profesorul Jifri Land, doctor în matematică, un mare cercetator american, creştin, căruia, la un moment dat, i-a fost daruit un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Dumnezeu spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Nobilul Coran şi a îmbrățișat islamul.

Indiferent de ce s-ar spune, oamenii au fost creati cu onoare. Mai mult decât atât, Dumnezeu a poruncit îngerilor- cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut. În secolul al XII-lea după Isus (aleihi selam), undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat “Umaniştii” şi al căror motto era: “Şi Noi l-am onorat pe om”, extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de cercetatori au început să susțină ideea că oamenii sunt descendenti al maimuței, că oamenii nu au ce căuta în centrul universului şi că acestia nu au nicio valoare în fața câştigului material.

Toate versetele în care Dumnezeu ne vorbește despre soare, lună , zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În sura Luqman şi Al-Jathiya, Dumnezeu spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele. Oare cum pot oamenii să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât prin folosirea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers.

Onoarea umană – partea a 2-a

MVC140210109The epitome of the patio andaluz is the PatiodelosLeones Onoarea umană - partea a 2-aPentru această onoare a omului, Dumnezeu a trimis cărți sacre, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fară de credință nu are nicio valoare, adica fara acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții, care se numește intelect şi unul al sufletului, care se numește credință.

Oamenii au mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică, în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil, au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru, şi anume – onoarea lui, iar această onoare o găsim doar în islam, şi acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor şi este este un drept garantat al acestora.

Acesta este un material transcris de doamna Camelia H. in cadrul unui seminar tradus de domnul Demirel Gemaledin.Source Link

Views: 2

0Shares

Arzachel – Fauritorul de metale

Arzachel – Fauritorul de metale

Al-Zarqali, cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab musulman. El a trait intre anii 1029 – 1087, iar numele sau complet era Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī.

 
Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en) poartă numele său.
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.
 
În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.
 
În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
A fost supranumit Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.
 
Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.
 
În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.
 
azarquielÎn scurt timp, el devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.
 
Al-Zarqali continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.
 
 
În 1050 el construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.
 
Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.
 
O dată demontate, acestea nu au mai fost asamblate niciodată.
 
Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.
 
Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).
 
Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.
 
Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.
 
Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.
 
 
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.
 
De asemenea, Al-Zarqali descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
Al-Zarqali a fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.
 
Opere cunoscute:
1 – Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.
De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.
 
Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.
 
Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.
 
2 – Almanahul conține tabele trigonometrie, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația. A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.
 
Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.
 
Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.
 
A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296.
 
De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301.
 
Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei sale în epocă.
 
3 – Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.
4 – Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.
5 – Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.
 
Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.
 
Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.
 
Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.
Source Link

Views: 1

0Shares