Cine este Allah? – partea I

 

Cine este Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)?

cine este Allah?O întrebare care pare simplă la prima citire, însă mulţi dintre noi, întrebaţi cine este Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), spunem doar un singur cuvânt: – Dumnezeu! – e drept, atotcuprinzător şi definitoriu, însă dacă trebuie să explicăm, exact ce anume înseamnă aceasta, puţini dintre noi ştiu să răspundă.

Şi pentru că luna binecuvântată Ramadan este foarte aproape, iar noi ca musulmani suntem datori să facem dhikr şi să ne îndeplinim misiunea pentru care am fost creaţi, aceea de a îl adora pe Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), îmi permit vă reamintesc celor ce ştiu şi vă fac cunoscut celor care nu ştiu, Cine este Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) şi Cine este Căruia noi, musulmanii, îl venerăm, îl slăvim şi ne închinăm.

Aşadar, Cine este Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) o aflăm din chiar Sfântul Qurân, unde, adresându-se nouă, ca urmaşi ai patriarhilor lumii şi supuşi ai Săi, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:

 

[O, voi] urmaşi ai acelora pe care Noi i-am luat împreună cu Noe [în arcă]! El a fost cu adevărat un rob mulţumitor! (Al-Israa:3)
şi că ni s-a orânduit

 

…religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: “Intemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea!…. (Ash-Shuraa: 3)

Pentru ca noi să ştim cine este Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), Creatorul omenirii şi orânduitorul religiei noastre, El Insuşi a spus despre Sine:

 

El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Ştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute. El este Cel Milostiv, Indurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. /
El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu: Stăpânitorul [Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Făcătorul de pace [As-Salam], Apărătorul Credinţei [Al-Mu’min], Veghetorul [Al-Muhaymin], Cel Tare [Al-‘Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al- Mutakabbir]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Ii asociaţi. /
El este Allah: Făcătorul [Al-Khaliq], Creatorul [Al-Bari’], Dătă- torul de chipuri [Al-Musawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Il laudă cele din ceruri şi cele de pre pământ. El este Cel Puternic [şi] Inţelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim].
(Al-Haşr: 22-24)
şi

 

Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veşnicul [Al- Qayyum]! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor. Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui se întinde peste ceruri şi peste pământ şi nu-I este grea păzirea lor. El este Preaînaltul, Măreţul [Al-Aliyy, Al’Azim]! (Al-Baqarah 2:255)

Prin urmare, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este Cel care se descrie pe Sine cu cele mai frumoase atribute şi ne învaţă, pe noi supuşii Săi, cum trebuie să ne apropiem de El.

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 5

0Shares

Generozitate şi mulţumire – partea 1

Generozitate şi mulţumire

 

CULTIVATING A SPIRIT OF GENEROSITY Blog.jpg.optimal Generozitate şi mulţumire - partea 1Spre exemplu, în toate societăţile umane, generozitatea şi mulţumirea sunt considerate cele mai nobile caracteristici. Niciuna dintre aceste trăsături nu se poate dezvolta dacă toată lumea are acelaşi nivel de bunăstare. Generozitatea poate fi atinsă doar atunci când sufletul uman, conştient că a împărţi bunurile sale cu cel nevoiaş este un lucru bun, luptă împotriva sentimentului de posesiune asupra lucrurilor. Pe de altă parte, mulţumirea este produsă atunci când sufletul înfrânge demonii invidiei şi ai lăcomiei. Creatorul stabileşte cu înţelepciune cadrul pentru aceste lupte spirituale prin distribuirea inegală a bunăstării în această lume. În capitolul An-Nahl al revelaţiei finale, Allah spune:

Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privinţa celor necesare vieţuirii.” (Coran 16: 71).

Lăcomia şi zgârcenia sunt forme corupte ale dorinţelor umane naturale de a poseda. Credincioşii sunt informaţi prin revelaţii că bunăstarea este o dovadă de încredere oferită de către Dumnezeu omenirii. Lucrurile există în lume înainte ca oamenii să se nască şi rămân acolo după ce ei mor. Dacă bunăstarea este folosită conform instrucţiunilor divine, ea aduce beneficii în ambele lumi celor care o posedă. Dar dacă este folosită în mod egoist, devine un blestem în această viaţă şi un motiv pentru pedeapsă în următoarea. În capitolul Al-Anfal al revelaţiei finale, Dumnezeu îi avertizează pe credincioşi să fie conştienţi de pericolele bunăstării şi ale copiilor:

„Şi să ştiţi că bunurile voastre şi copiii voştri nu sunt decât o încercare.” (Coran 8: 28).

Dumnezeu îi atenţionează mai departe pe credincioşi, în capitolul Al-Munafiqun, să nu-şi lase dorinţa pentru bunăstare şi copiii să-i distragă de la supunerea în faţa Lui, pentru că acesta este testul posesiunii:

,,O, voi cei care credeţi! Să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Allah!” (Coran 63: 9);

,,V-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vă cerca întru ceea ce v-a dat.” (Coran 6: 165).

Dorinţa de a acumula bogăţii nu poate fi satisfăcută în această viaţă. Cu cât au mai mult, cu atât fiinţele umane vor mai mult. Profetul a spus: „Dacă un om ar avea o vale de aur, şi-ar dori o alta, pentru că nimic nu i-ar umple gura decât pământul [mormântului său]. Allah îi iartă pe toţi cei care se căiesc în mod sincer.”

Această dorinţă negativă poate fi depăşită doar prin a oferi averea pe care cineva o posedă, ca un act caritabil. Aşadar Allah a poruncit profeţilor să ceară donaţii de la cei mai bogaţi dintre adepţii lor pentru a le distribui celor săraci:

Ia din bunurile lor milostenie prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi.” (Coran 9: 103).Source Link

Views: 1

0Shares