Author: Vlad Stoica

“Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la junghierea lor), ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma  căderii sau împuns cu coarnele (de altă vită), ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat (aceste vietăţi înainte de a muri) – ca  şi vitele junghiate pe pietrele înălţate (ale idolilor) şi cele pe care le  împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi (că ar mai putea) să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci, nu vă mai  temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am  încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător” (Al-Ma’idah 5:3).

Microbiologie

Virusologia a descoperit în secolul XX că în cavitatea nazală, în  cavitatea bucală, în esofag, în aparatul digestiv şi în piele există fel de fel de microbi şi ciuperci care se dezvoltă în mod natural fără să  provoace daune fiinţelor sănătoase, ba aducându-le chiar foloase, şi care nu devin dăunătoare decât în anumite condiţii, aşa cum ar fi boala.

La moarte, ca urmare a întreruperii circulaţiei sangvine, microbii şi bacteriile care nu au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta şi a se înmulţi,       în                 mod             deosebit,             găsesc cele mai potrivite condiţii pentru  dezvoltare şi înmulţire şi în numai câteva        ore se        răspândesc      în majoritatea organelor corpului mort. De aceea, consumarea cărnii de  mortăciune provoacă numeroase daune, cea mai simplă dintre acestea fiind intoxicarea aparat

ului digestiv. În plus, moartea poate fi uneori  cauzată de o boală virotică sau microbiană care se poate transmite în corpul celui care consumă carnea animalelor sau păsărilor moarte.

Sângele

Sângele şi lichidul limfatic reprezintă în cazul celor mai multe  maladii calea de transmitere a diverselor boli microbiene, virotice şi canceroase în diversele organe ale corpului. În cazul încetării circulaţiei  sangvine   absenţa   oxigenului   creează   un   mediu   propice   pentru înmulţirea microbilor şi din acest motiv carnea oricărei vietăţi care nu a  fost sacrificată şi din care nu s-a scurs sângele în măsura în care acest lucru este posibil devine necomestibilă, putând să fie chiar dăunătoare  şi mortală. Observăm că legea divină a interzis consumarea  sângelui vărsat, adică a lichidului scurs:

“Spune: “Eu nu găsesc în ceea ce mi-a fost revelat mie ceva oprit  de a fi mâncat de către cel care mănâncă, decât dacă este mortăciune sau sânge care s-a scurs sau carne de porc – aceasta  fiind murdărie – sau altceva pângărit, peste care s-a rostit numele altcuiva decât al lui Allah” (Al-‘An’am:145),

          Căci se ştie că transfuzia de sânge nu are loc decât în caz de  nevoie şi după ce există certitudinea că sângele donat nu-i pricinuieşte bolnavului nici o daună.

Carnea de porc

Nu vom vorbi prea mult despre bolile parazitare care sunt  transmise de porc şi de consumarea cărnii de porc. Prin el se transmit numeroşi paraziţi, cel mai periculos dintre ei fiind trichina, ale cărei  larve se răspândesc în muşchii corpului, în ochi şi în creier. El generează     simptome       clinice dureroase,     unele   din      ele      fiind    mortale.

Consumarea cărnii crude de porc infestat cu trichină provoacă moartea  omului.

În ciuda încercărilor făcute de medicina veterinară pentru a  scăpa de acest parazit, consumarea cărnii de porc constituie motivul îmbolnăvirii de trichineloză:

          S-ar putea ca unii să se întrebe de ce a creat Allah acest animal,  de vreme ce are o înfăţişare dezagreabilă, este murdar şi se hrăneşte cu murdării şi de vreme ce nu putem folosi carnea lui, conform  interdicţiei divine. Răspunsul ni-l dau zoologii şi ecologii: porcul se numără printre animalele care curăţă mediul de resturile cadavrelor şi  împiedică alterarea acestuia, având un rol important în asigurarea  echilibrului ecologic. Din punct de vedere medical, porcul este o sursă care se extrage din pancreasul lui

– un medicament indispensabil pentru unii bolnavi de diabet. Aceasta este o insulină de cea mai bună calitate, cu cea mai apropiată compoziţie de insulină umană, care doar rareori provoacă unele  complicaţii, al cărei efect nu se reduce treptat ca rezultat al utilizării ei.

De asemenea, din glandele porcului se extrage calcitonina, unul din  hormonii animali cu compoziţia chimică cea mai apropiată de hormonii

umani şi a cărei utilizare provoacă cele mai mici complicaţii. Calcitonina  este folosită de ani de zile pentru tratarea unor boli ale oaselor  considerate incurabile înainte de descoperirea ei. În plus, porcul este unul dintre cele mai bune animale de laborator pentru testele ştiinţifice,  în deosebi în transplantul de organe.                                            

Laudă aceluia care ne-a spus ceea ce se află în ceruri și ceea ce se află pe pământ.

Animalele moarte ca urmare a asfixierii sau împungerii, precum  şi cadavrele mâncate de fiare sunt interzise din cauza sângelui rămas în cavităţile şi în organele lor. Mortăciunea, aşa după cum am spus,  este cel mai potrivit mediu pentru microbii dăunători şi pentru înmulţirea lor. Dacă însă, un astfel de animal poate fi înjunghiat, atunci carnea lui  nu este interzisă, iar înjunghierea presupune sacrificarea lui înainte de întreruperea circulaţiei sangvine şi a respiraţiei. Dovada acestei stări  este capacitatea de a elimina cea mai mare parte din sângele lui în  momentul   sacrificării.   Totodată,   specialiştii   veterinari   trebuie   să confirme că animalul respectiv nu transmite nici o boală. Nu toate  animalele care sunt junghiate, chiar fiind vii, sunt şi potrivite pentru a fi consumate, conform spuselor lui Allah Preaînaltul:                                                 

iar dovezile sunt toate lucrurile pe care Allah le-a arătat oamenilor  competenţi, căci Allah Măreţul şi Preaînaltul    

“Dacă cineva este silit de foame (să mănânce din cele oprite), fără  pornire spre păcat, (să ştie că) Allah este Îertător şi Îndurător”(Al-Ma’idah 5:3).

Iar într-un alt hadis nobil se spune:  “Cele necesare le îngăduie pe cele oprite”.