Author: Vlad Stoica

Dumnezeu si creatia – partea 2

  În Coran, Dumnezeu stipulează în mod clar: „Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: «Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!»” (Coran 16: 36). Când cei care venerează idoli sunt întrebaţi de ce se închină idolilor creaţi de om, ei întotdeauna răspund că nu venerează propriu-zis imaginea din […]

0Shares

 

În Coran, Dumnezeu stipulează în mod clar:

„Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: «Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut!»” (Coran 16: 36).

Când cei care venerează idoli sunt întrebaţi de ce se închină idolilor creaţi de om, ei întotdeauna răspund că nu venerează propriu-zis imaginea din piatră, ci pe Dumnezeu care este prezent în ea. Ei pretind că idolul din piatră este doar un punct central pentru esenţa lui Dumnezeu şi nu este vorba despre Dumnezeu în sine! O persoană care a acceptat conceptul potrivit căruia Dumnezeu ar fi prezent în orice fel în creaţia Sa va fi obligat să accepte acest argument care sprijină idolatria. În acelaşi timp, o persoană care înţelege mesajul fundamental al Islamului şi implicaţiile sale nu ar fi de acord niciodată cu idolatria, indiferent de modul în care este ea explicată.

Aceia care s-au autoproclamat de-a lungul timpului ca fiind de natură divină s-au bazat pe convingerea greşită potrivit căreia Dumnezeu este prezent în om. Făcând un pas înainte, ei susţin că Dumnezeu este mai prezent în ei decât în ceilalţi dintre noi şi, prin urmare, ceilalţi oameni ar trebui să se supună lor şi să Îi slăvească asemeni lui Dumnezeu sau precum lui Dumnezeu concentrat în propria lor persoană. În mod similar, cei care au susţinut sfinţenia altora după moartea lor au câştigat adepţi dintre cei care acceptă falsa credinţă potrivit căreia Dumnezeu ar fi prezent în om.

Ar trebui să fie suficient de clar până în acest moment faptul că o persoană care a aprofundat mesajul fundamental al Islamului şi implicaţiile sale nu ar putea niciodată să aprobe slăvirea unei alte fiinţe umane, în nicio circumstanţă. Religia lui Dumnezeu, în esenţă, este un îndemn clar la adorarea Creatorului şi la respingerea adorării creaţiei în orice formă. Aceasta este semnificaţia motto-ului Islamului:

islam Dumnezeu si creatia – partea 2Laa Ilaaha Ill Allah. (Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah.)

Rostirea cu sinceritate şi convingere a acestei expresii şi acceptarea Profetului îi asigură respectivei persoane trecerea la Islam, iar credinţa sinceră în aceasta îi garantează Paradisul. Ultimul Profet al Islamului a spus: „Oricine spune «Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah» şi moare menţinându-şi această convingere va intra în Paradis.”

A crede cele afirmate în mărturisirea de credinţă presupune ca o persoană să-şi supună voinţa în fața voinței lui Dumnezeu în felul în care au propovăduit profeţii lui Dumnezeu. Presupune, de asemenea, ca acela care este credincios să renunţe la venerarea dumnezeilor falşi.

Source Link

Views: 1

0Shares

Existența lui Allah

    Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei: a. Universul, b. Sfântul Qurân, c. Miracolele sau minunile a. Universul: Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat); Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] […]

0Shares

Semnele care dovedesc existenţa lui Allah sunt trei:
a. Universul,
b. Sfântul Qurân,
c. Miracolele sau minunile

a. Universul:

Pe pământ se află semne pentru cei care cred cu putere, ca şi în voi înşivă! Oare voi nu vedeţi? (Adh-Dhariyat);

Şi câte semne sunt în cer şi pre pământ pe lângă care [oamenii] trec, întorcându-şi faţa de la ele! (Yusuf 12:105);

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric, iar Soarele aleargă către un sălaş al lui. Aceasta este rânduiala Celui Atotputernic şi Atoateştiutor, iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier. (Ya-Sin 36:37-39);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei ştiutori. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi zilei şi căutarea de către voi a harului Său. intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. (Ar-Rum 30:22-23).
In Univers există o multitudine de fenomene care d e m o n strează existenţa lui Allah.

b. Sfântul Qurân:

Şi zic ei: «De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul său?» Spune: «Ci minunile sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un vestitor limpede.» Oare nu le este lor de ajuns că Noi ţi-am trimis ţie Cartea care este citită? (Al-ʽAnkabut 29:50-51);

Ba ea [constă din] versete limpezi păstrate în piepturile acelora cărora li s-a dat cunoaşterea.” (Surat Al-ʽAnkabut: 49); „Şi cum aţi putea voi să nu credeţi când vi se recită versetele lui Allah? (Aal ‘Imran 3:101).
Quran-ul este el însuşi un semn şi un miracol, iar verstele lui ne atrag atenţia asupra altor nenumărate semne din Univers şi aspra unor fenomenele pe care omul nu le poate pătrunde încă, pe care le-a numit miracole, fiind şi acestea alte semne.
In Sfântul Quran există numeroase indicii, fiecare dintre ele fiind de ajuns pentru a dovedi acelaşi fapt.

c. Miracolele sau minunile:

Şi între voi se află Trimisul Lui. (Aal ‘Imran 3:101);

Ceasul s-a apropiat şi Luna s-a despicat, însă când văd un semn ei se îndepărtează şi zic: «[Aceasta este] vrăjitorie neîntreruptă!»  (Al-Qamar 54:1-2);

O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi. (Hud 11:64);

Şi [el va fi] trimis după aceea la fiii lui Israel [şi le va zice lor]: «Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre [vie], cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe cei morţi cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. in aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!» (Aal ‘Imran 3:49).
Miracolele constau în acele evenimente istorice care nu fac decât să dovedească existenţa lui Allah.

Allah le-a oferit oamenilor dovezi şi argumente limpezi, convigătoare, categorice:

[Şi a trimis] trimişi – vestitori şi prevenitori – pentru ca oamenii să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah, după trimişi. (An-Nisa’ 4:165);

Ei vor zice: «Oare nu v-au adus vouă Trimişii voştri dovezi limpezi?» Şi ei vor răspunde: «Ba da!» Ei vor zice: «Atunci rugaţi-vă!» Dar ruga necredincioşilor nu va fi decât în deşert. (Ghafir 40:50).

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 3

0Shares

Universalitatea religiei

  Din moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate […]

0Shares

 

p03xsw49 Universalitatea religieiDin moment ce consecinţele urmării unei false religii sunt atât de grave, adevărata religie a lui Dumnezeu trebuie să fi fost uşor de înţeles şi universal accesibilă în trecut şi trebuie să continue să fie veşnic uşor de înţeles şi accesibilă în întreaga lume. Cu alte cuvinte, adevărata religie a lui Dumnezeu nu poate fi limitată, indiferent de oameni, locuri sau perioadă de timp. Nu este nici logic ca o asemenea religie să impună condiţii care nu au nicio legătură cu relaţia dintre om şi Dumnezeu, cum ar fi botezul sau credinţa în om ca salvator sau intermediar. În cadrul principiului central al Islamului şi a definiţiei sale (supunerea voinţei omului în faţa lui Dumnezeu) se află rădăcinile universalităţii Islamului. Oricând omul conştientizează că Dumnezeu este Unul, că este diferit de creaţia Sa, şi se supune apoi acestui Dumnezeu, el devine musulman cu trupul şi cu sufletul şi poate fi ales pentru a intra în Paradis.

În consecinţă, oricine, în orice moment, din orice religie izolată a lumii poate deveni musulman, un adept al religiei lui Dumnezeu, Islamul, prin simpla respingere a venerării creaţiei şi prin întoarcerea la Însuşi Dumnezeu.

Este important de precizat, în orice caz, că, în locul supunerii efective în fața voinţei lui Dumnezeu, o persoană trebuie să aleagă în mod continuu între bine şi rău. Într-adevăr, omul este înzestrat de către Dumnezeu nu doar cu puterea de a distinge binele de rău, dar şi cu cea de a alege între acestea. Aceste puteri date de Dumnezeu atrag după sine o responsabilitate importantă: aceea că omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru alegerile pe care le face. Este de la sine înţeles că omul ar trebui să încerce pe cât posibil să facă bine şi să evite răul. Aceste concepte sunt exprimate în revelaţia finală, după cum urmează:

„Cei care au crezut în [Islam], precum și aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creștinii și sabeenii care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi și au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme și nici nu se vor mâhni.” (Coran 2: 62).

Dacă, din orice motiv, ei eşuează în a accepta mesajul final după ce le-a fost explicat în mod clar, ei vor fi în mare pericol. Ultimul Profet a spus: „Oricare dintre creştini şi evrei aude de Mine, dar nu îşi proclamă credinţa în ceea ce am adus şi moare în această stare, se va număra printre locuitorii Iadului.” (Sahih Muslim, Vol.1, p. 91, nr. 284).

Source Link

Views: 3

0Shares