Author: Vlad Stoica

Versetul datoriei

Versetul datoriei   يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ […]

0Shares

Versetul datoriei

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ هُوَ فَلْيُمْلِلْ وَلِيُّهُ بِالْعَدْلِ ۚ وَاسْتَشْهِدُوا شَهِيدَيْنِ مِنْ رِجَالِكُمْ ۖ فَإِنْ لَمْ يَكُونَا رَجُلَيْنِ فَرَجُلٌ وَامْرَأَتَانِ مِمَّنْ تَرْضَوْنَ مِنَ الشُّهَدَاءِ أَنْ تَضِلَّ إِحْدَاهُمَا فَتُذَكِّرَ إِحْدَاهُمَا الْأُخْرَىٰ ۚ وَلَا يَأْبَ الشُّهَدَاءُ إِذَا مَا دُعُوا ۚ وَلَا تَسْأَمُوا أَنْ تَكْتُبُوهُ صَغِيرًا أَوْ كَبِيرًا إِلَىٰ أَجَلِهِ ۚ ذَٰلِكُمْ أَقْسَطُ عِنْدَ اللَّهِ وَأَقْوَمُ لِلشَّهَادَةِ وَأَدْنَىٰ أَلَّا تَرْتَابُوا ۖ إِلَّا أَنْ تَكُونَ تِجَارَةً حَاضِرَةً تُدِيرُونَهَا بَيْنَكُمْ فَلَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَلَّا تَكْتُبُوهَا ۗ وَأَشْهِدُوا إِذَا تَبَايَعْتُمْ ۚ وَلَا يُضَارَّ كَاتِبٌ وَلَا شَهِيدٌ ۚ وَإِنْ تَفْعَلُوا فَإِنَّهُ فُسُوقٌ بِكُمْ ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۖ وَيُعَلِّمُكُمُ اللَّهُ ۗ وَاللَّهُ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ

O, voi, cei care credeți! Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris! Și să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, așa cum l-a învățat Allah. Așadar, el trebuie să scrie așa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său, și să nu micșoreze [valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate.
Și luați drept martori doi dintre bărbații voștri, iar dacă nu sunt doi bărbați, [luați] un bărbat și două muieri, dintre aceia pe care îi acceptați ca martori, așa încât, dacă va greși una dintre ele, să-și aminteascã una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemați. Și să nu vă fie urât să însemnați datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Așa este mai drept pentru voi față de Allah și mai de ajutor pentru mărturie și mai aproape de a vă ajuta să nu aveți bănuieli. Dar dacă este un negoț pentru ceva prezent, pe care îl conveniți între voi [pe
loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnați în scris, dar luați martori, atunci când faceți negoț între voi! Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veți face [asta] înseamnă că ticăloșia este în voi! Și fiți cu frică de Allah și Allah vă învață, căci Allah este Atoateștiutor [‘Alim].”  (Al-Baqarah 2:282)

Versetul datoriei

Versetul 282 din sura Al Baqara este cel mai lung verset din Coran și este cunoscut și sub numele de „versetul datoriei”.
Din câte am observat până acum, ultima parte din capitolul Al Baqara este dedicată sistemului economico-financiar, o economie bazată pe investirea banilor și nu pe camătă, ceea ce scoate în evidență faptul că islamul oferă o alternativă mult mai bună pentru orice faptă interzisă, comportamentul fiind indicat de regulile ce se ocupă de cheltuirea banilor, însemnarea datoriilor și interzicerea cametei.
Chemarea „O, voi, cei care credeți!” este aceeași chemare pe care o regăsim în numeroase versete din Sfântul Coran, în care Allah subhanahu wa ta’ala se adresează tuturor celor care cred, și nu unei anumite categorii de oameni care cred mai mult sau mai puțin, chemându-i de această dată să asculte și să se supună regulilor privind datoriile și împrumuturile dintre ei.
Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris!
مى فَٱكْتُبُوهُۚ ? مسَ ? جَلٍ

Source Link

Views: 1

0Shares

Amanah

أمانة  Amanah Responsabilitatea Bismillahi Rahman Rahim! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui […]

0Shares

أمانة  Amanah

Responsabilitatea

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

„Noi am propus cerurilor, pământului și munților, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte și le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [față de el însuși] și tare neștiutor” (Al-Ahzab: 72).

Islamul este o religie universală, atotcuprinzătoare, care îl educă pe om, educă mintea omului pentru ca aceasta să fie capabilă să refuze invențiile în credință; islamul educă inima pentru ca acesteia să nu îi placă lucrurile rele, islamul educă inteligența pentru ca omului să îi placă lucrurile de valoare, educă personalitatea omului în așa fel încât această personalitate să rămână vie și cu teamă și dragoste față de Allah Preaînaltul, atât în fața oamenilor, dar și atunci când se află în  singurătate.

Islamul este religia noastră, o religie  a comportamentului care se bazează pe valori atât de deosebite încât ajunge să fie  similară cu credința. La începutul acestui comportament pe care Allah Preaînaltul l-a ales pentru dreptcredincioșii acestei religii se află lucrul pe care pământul, munții și cerurile nu au vrut să îl poarte pe umerii lor, și anume resposabilitatea. Responsabilitatea are un sens foarte profund în sufletului credinciosului, iar profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că ”cine nu are amanah (responsabilitate), nu are credință.”

Pentru a ne face o idee despre cât de importantă și grea este această „încredere, responsabilitate” (amanah), Allah Preaînaltul spune că cerurile și pământul, în ciuda gloriei și măreției lor, și munții, în ciuda mărimii și fermității lor, nu au avut puterea și curajul să o suporte și au refuzat-o. Dar omul, omul slab și fragil, a luat această povară grea asupra sinelui său minuscul, din ignoranță.

            Comportamentul este cel care îl ajută pe credincios să se diferențieze de ceilalți oameni. Ce rost ar mai avea o religie dacă  aceasta nu îl determină pe om să o îmbrățișeze? Din partea lui Saad, fiul lui Waqas: ”Un credincios poate deține multe defecte, însă nu hain și mincinos, fiindcă acestea din urmă nu fac parte din islam.”

Devotamentul și sinceritatea fac parte din  semnele credinței și a religiei islamice și drept credincioși sunt cei care au grijă de responsabilitățile lor. Amanah (responsabilitatea) este titlul credinciosului oriunde s-ar afla acesta, iar un hadis autentic spune că primul lucru care va dispărea de la oameni când se va apropia Ziua de Apoi, va fi responsabilitatea și ultimul lucru care le va mai rămâne lor pe pământ va fi rugaciunea.  Când nu vom mai avea responsabilitate unii față de ceilalți înseamnă că se apropie Ziua de Apoi, iar ultimul lucru care se va ridica de pe pământ , dintre credincioși, va fi rugaciunea.  Dacă rugăciunea nu te ridică către Allah subhanahu wa taala, dacă nu te îndepărtează de la lucrurile urâte și rușinoase, care ar mai fi valoarea ei pentru tine? Ce rezultate să mai aibă rugăciunea asupra comportamentului tău, dacă aceasta nu te apropie de Allah Preaînaltul?

Avem nevoie de o resetare a credinței noastre, a valorilor și a comportamentului nostru, conform credinței islamice și Coranului cel Sfânt, urmând și punând în practică exemplul profetului Muhmmed (ﷺ) . Metodologia Coranului a fost pusă în practică de către profetul Muhammed pentru ca noi să îi urmăm exemplul și să fim așa cum vrea Allah Preînaltul. Doar așa vom putea ajunge să câștigăm inimile celor din jur, să îl mulțumim pe Allah subhahanu wa taala prin comportamentul, vorbele și faptele noastre. Comportamentul face parte din responsabilitățile noastre. Când profetul a fost întrebat când va sosi Ziua de Apoi, el a răspuns că Ziua de Apoi va veni atunci când (amanah) responsabilitatea se va pierde, iar când a fost întrebat ce înseamnă acest lucru a spus că responsabilitatea se va pierde atunci când vor fi aleși drept conducători oamenii care nu merită. Oare nu trăim destule tragedii în zilele noastre, oare nu ne apropiem de sosirea Zilei de Apoi, oare nu suntem vinovați noi musulmanii, deoarece ne-am întors într-un fel sau altul către ”coada caravanei” în loc să fim dintre cei care merg cu tot avântul către Allah Preaînaltul?

Pierderea responsabilității este un lucru foarte de grav, iar valoarea ei în fața lui Allah Preaînaltul este atât de prețioasă, încât avem poruncă să ”o ținem în picioare”.

Profetul Muhammed (ﷺ) a spus să ne ținem strâns de frânghia responsabilității și să nu fim haini cu cei care au încredere în noi și adeseori se ruga la Allah Preaînaltul să apere comunitatea de iresponsabilitate.

Mulți dintre noi nu înțelegem sensul profund al amanah (responsabilității) și credem că înseamnă doar a primi un lucru și a-l înapoia atunci când sosește timpul.

Bukhari și Muslim relatează că profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că un om a cumpărat de la altă persoană o bucată de pământ în care a găsit un vas plin cu aur.  Acesta a luat vasul plin cu aur și a mers să îl înapoieze vânzătorului, însă fostul proprietar i-a răspuns: Eu ți-am vândut pământul cu tot ceea ce este pe el și în el, așadar aurul ți se cuvine. Cumpărătorul a spus că  a cumpărat doar pământul, nu și aurul din el. Într-un final au hotărât să meargă la Judecător pentru a se face dreptate între ei. Judecătorul i-a întrebat dacă au copii. Unul a spus că are un băiat, iar celălalt a spus că are o fată. Atunci judecătorul i-a sfătuit să le propună copiilor să se căsătorească, dacă și ei vor, astfel banii vor reveni familiei lor.

Allah Preînaltul să ne dea puterea de a înțelege islamul, înțelepciunea de a pune în practică etica profetului Muhammed (ﷺ) și a Coranului cel Sfânt, să absorbim în inimile noastre această credință și amanah (responsabilitatea), iar ultima noastră faptă să fie una dintre cele îndrăgite de Allah subhanahu wa taala. Amin!

Transcrierea predicii de vineri  – Moscheea Al-Quds

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere simultană din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Versetul fratiei

Versetul fratiei   Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10) În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, […]

0Shares

Versetul fratiei

Dreptcredincioşii sunt fraţi. Deci împăcaţi-i pe cei doi fraţi ai voştri şi fiţi cu frică de Allah! Poate că veţi afla îndurare! (Al-Hujurat 49:10)

În limba arabă إِنَّمَا este folosit pentru a preciza cu exactitate calitatea sau cantitatea unui lucru sau condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a întregi acel lucru, iar إِنَّ – care înseamnă  cu siguranță,  are rolul de a întări acțiunea ce-i urmează: إِنَّمَا ٱلْمُؤْمِنُونَ إِخْوَةٌ – Cu siguranță,  Dreptcredincioşii sunt fraţi.

Așadar,  Allah subhanahu wa ta’ala ne transmite prin intermediul acestui verset că nu poate să existe vreo altă calitate sau legătură de rudenie între dreptcredincioșii musulmani, decât aceea de fraternitate.

„Un Musulman îi este frate Musulmanului. El nu-i face rău și nici nu-l părăsește (la nevoie), nu-l minte și nu-l disprețuiește.”

(Muslim)

„Cei supuși sunt precum un trup întreg, dacă există o infecție undeva, întreg trupul va avea temperatură și va suferi.”  (Bukhari)

Sensul frăției în vremea Profetului Muhammed (ﷺ)

Profetul Muhammed ﷺ a stabilit această إِخْوَ (frăție) între musulmanii din Medina – „ajutoare” (Al-Ansar) și emigranți (Al-Muhajirun), după ce a construit moscheea din Medina, iar acest fapt  a fost într-adevăr  unic în istoria omenirii.

Astfel, cei din Medina au devenit frați cu cei din Meka, cei bogați au devenit frați cu cei săraci, daruindu-le acestora din urmă din averile sau proprietățile pe care la aveau în posesie.

Versetul fratiei

Moscheea nu era doar un loc unde se făceau rugăciuni, ci, mai mult, o ligă islamică unde musulmanii erau instruiți în spiritul islamului și al doctrinelor sale. Aceasta servea ca loc de adunare, unde se mediau curentele conflictuale preislamice, era sediul de unde se administrau toate afacerile musulmanilor și  se țineau consilii consultative și administrative.

“Frăția în credință”, așa cum spunea Muhammed Al-Ghazali, “subordona orice diferență de rasă și rudenie și  sprijinea preceptul islamic, conform căruia nici unul nu este superior celuilalt, decât în baza credinței și a fricii de Dumnezeu.”

Abu Huraira a relatat:

„Ansarii (ajutoarele)  l-au abordat odată pe Profet (ﷺ) întrebându-l dacă livezile lor de palmieri ar trebui împărțite în mod egal între musulmanii din Medina și frații lor din Meka. Profetul (ﷺ) s-a abținut să pună această grea povară pe umerii lor. S-a hotărât totuși ca emigranții să lucreze livezile împreună cu „ajutoarele” și recolta să fie împărțită în mod egal între ei.”

Asemenea exemple indică foarte clar spiritul de sacrificu, altruismul și cordialitatea din partea „ajutoarelor” și, de asemenea, sentimentul de apreciere, recunoștință și respect de sine pe care îl nutreau emigranții. Ei primeau doar atât cât le era necesar pentru a duce un trai rezonabil. Pe scurt, această politică de fraternitate și înțelegere reciprocă a fost atât de înțeleaptă și  oportună, încât multe probleme îndârjite erau rezolvate într-un mod minunat și  înțelept.

Versetul fratiei

Să reflectăm asupra acestor aspecte și să ne întrebăm: Mai există această frăție, precum în vremea Profetului Muhammed, (ﷺ) și acest spirit de sacrificiu în zilele noastre?

„…fiţi cu frică de Allah! , are la bază taqwa – teama, frica  de Allah, însă,  taqwa poate avea și sens de speranță. Uneori, oamenii se supăra când le spui: „Fii cu frică de Allah!”, însă acest lucru ar trebui să îi bucure, deoarece această expresie este, de fapt, o dua, o rugă, un îndemn către bine: „O, Allah, fă-ne pe noi dintre cei care să fim cu taqwa (evlavie, teamă, speranță)!”

Taqwa înseamnă și speranță: există o frică fără de nicio speranță și o teamă plină de speranță. Această teamă plină de speranță o putem asemui cu teama unui copil mic față de părinți, atunci când greșește și este mustrat,  însă această teamă este plină de iubire – când părintele îl ceartă pe copil, acesta nu încearcă să îl sperie, ci doar să corecteze un comportament greșit.

Prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala nu trimite încercări asupra omului pentru a-l chinui sau pedepsi, ci pentru a-l testa și a-l determina să realizeze că este pe un drum greșit și trebuie să treacă „testul” prin corectarea comportamentului și revenirea pe un drum corect, iar aceste încercări pot fi individuale sau colective.

De aceea, taqwa nu trebuie să fie o frică exagerată și lipsită de orice speranță. Finalul acestui verset ne spune: Dacă veți fi dintre cei care au taqwa, Poate că veţi afla îndurare!,  prin urmare,  Allah subhanahu wa ta’ala lasă poarta speranței deschisă  pentru toți dreptcredincioșii.

_______________

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi”, „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acesta este un fragment din redactarea si editarea facute de doamna Camelia Hejou. 

Source Link

Views: 0

0Shares