Author: Vlad Stoica

Drepturile omului in Islam – 4

Dan Michi

 

Aici trebuie notat că aceste cuvinte au aparţinut Trimisului Preabunului Dumnezeu, fiind rostite în secolul al VII-lea, când, în afara zonei Islamului, poziţia femeii în societate era, cu unele excepţii, destul de modestă şi chiar degradantă. Islamul, prin vocea Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) i-a înălţat statutul, numind-o „partener şi ajutor apropiat” al soţului. În Coran există mai multe versete care-i conferă femeii o poziţie egală în societate, cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de moştenire. Recunoaşterea valorii femeii nu doar în sânul familiei, ci şi în afara ei, îşi găseşte întruchiparea în Aişa, soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) care, după moartea sa, a rămas una dintre cele mai importante autorităţi în materie de a înregistra hadisuri (colecţie de vorbe şi fapte ale Profetului care formează sursa secundară a legislaţiei islamice din zilele noastre). Această schimbare rapidă în modul de tratare a femeilor în Islam a avut loc, aşa cum am menţionat, într-o perioadă în care poziţia femeii era mult sub cea ocupată de bărbat şi efectul a fost aşezarea femeii pe o nouă treaptă în societatea islamică.

Desigur, au existat şi excepţii, unele chiar în acele timpuri. Este şi cazul primei soţii a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!), Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri şi un antreprenor care l-a angajat pe Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a căsătorit cu el, pe parcursul acestui mariaj Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) primind şi profeţia. Fiind pentru o perioadă angajatorul lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) şi posedând o avere însemnată, Khadija nu se număra printre femeile sărmane, cum erau cele mai multe din societatea arabă. În acest caz şi în alte situaţii similare intervine înţelepciunea cuvintelor Trimisului lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) care au stabilit că femeia este un „partener şi ajutor apropiat” al soţului. Pe această cale, în Islam s-au pus bazele unei poziţii emancipate a femeii, în toate domeniile economice şi sociale.

drepturile omuluiMai înainte, în acest discurs, am menţionat că drepturile omului au fost pentru prima dată stabilite în mod evident, odată cu sosirea Islamului, dar că ele au avut de suferit datorită influenţelor externe. Să detaliem acum acest aspect. Când s-a întâmplat această tragedie, dintr-o varietate de cauze istorice şi socio-politice, mai multe segmente ale societăţii islamice, în special cele care deja fuseseră afectate în mod treptat sub regulile coloniale din Asia, Africa sau de oriunde altundeva, s-au confruntat cu deteriorarea sistemului de valori moştenit. Rolul şi statutul femeii în domenii precum educaţia, dreptatea socială şi drepturile omului au avut de suferit. Sărăcia, analfabetismul, cultura şi moralitatea diferită, în general, au invadat societăţile islamice în acelaşi mod precum în cazul altor civilizaţii anterioare. Lumea islamică a căzut pradă unor situaţii care au determinat-o să-şi piardă abilitatea de a-şi reveni sau de a controla evenimentele. Iar rezultatul se poate observa chiar în zilele noastre în unele dintre statele islamice.

Întrebarea care se ridică: poate fi făcut Islamul responsabil pentru această stare? În căutarea unui răspuns, cineva va avea nevoie să se întoarcă către alte religii, în mod special către cele două care au precedat Islamul, şi să se informeze, spre exemplu, dacă poate fi Creştinismul blamat pentru câteva colonizări discutabile din Asia, Africa sau din alte părţi ale lumii, petrecute în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, colonizări care au violat în permanenţă drepturile omului. Sau poate să fie tras la răspundere Creştinismul pentru cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, pentru pierderile imense de vieţi omeneşti şi materiale? Sau poate fi Creştinismul blamat pentru producerea şi propulsarea bombelor atomice asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki care, printre altele, au încălcat şi drepturile omului? Ori religia creştină este cea care a introdus Holocaustul pe porţile Europei, cel care a afectat în mod brutal drepturile omului? Poate Iudaismul, ca religie, să fie făcut responsabil pentru devierea din comportamentul evreilor, când Moise s-a aflat pe muntele Sinai, aproape de Dumnezeu? Sau, oare, poate fi ţinută ca responsabilă religia iudaică pentru suferinţele pe care poporul palestinian le îndură din partea forţelor de ocupaţie israeliene astăzi, care încalcă în mod abuziv drepturile omului?

 

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 3

0Shares

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

 

Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.

Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre. Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?  Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?

Desigur! Există ceea ce Allah Preaînaltul ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Allah Preaînaltul voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.

Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Allah Preaînaltul are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.

Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.

Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «Soarele este Dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.

Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.

Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Allah Preaînaltul.

Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor Universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.

Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Allah Preaînaltul.

Având în vedere atributele lui Allah Preaînaltul, ceea ce înseamnă Universul şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah.

Aşadar, „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah, înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.

Divinitatea este atributul doar al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Allah Preaînaltul.

Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahadah – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Allah – La ilaha illAllah Preaînaltul – este construită astfel.

Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Allah Preaînaltul, Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.

De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Allah Preaînaltul. Cel care este conştient şi pe deplin convins că Allah Preaînaltul este Stăpânul absolut al tot ceea ce există, indiferent dacă le poate percepe sau nu, şi, în consecință, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi preamărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.

____

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 2

0Shares

Cine este Allah? – partea a 3-a

 

 

17356107_8e370bd3f8_zAllah este Cel care face să se crape semintele si sâmburii. El dă viată la ceea ce este mort si face să moară ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, vă lăsati voi abătuti [de la El]? El face să se ivească zorile si a statornicit noaptea pentru odihnă si Soarele si Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea si rânduiala Celui Puternic [si] Atoatestiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziti după ele în întunericurile uscatului si ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care stiu. El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet si v-a dat loc de odihnă si loc de repaus. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep. El este Acela care a făcut să coboare apă din cer. Apoi, prin ea, Noi am făcut să încoltească toate plantele, din care după aceea am făcut să iasă verdeată, din care scoatem grăunte, unele peste altele, iar din curmali – din mlăditele lor – ciorchini desi si grădini de struguri, măslini si rodii, asemănătoare si diferite unele de altele. Priviti la fructele lor când rodesc, crescând când se coc! În aceasta sunt semne pentru oamenii care cred. (Al-An’am 6:95-99)

Allah este Cel care vă creează pe voi în slăbiciune, apoi după slăbiciune vă dă putere, iar după putere dă slăbiciune si căruntete, căci Allah creează ceea ce voieste si El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [Al-’Alim, Al-Qadir]. (Ar-Rum 30:54)

 

Allah este Cel care a creat cerurile si pământul, precum si ceea ce se află între ele, în sase zile, si apoi S-a asezat pe Tron. Voi nu aveti în afara Lui ocrotitor si nici mijlocitor. Oare voi nu vreti să luati aminte? El cârmuieste toate lucrurile din cer si de pre pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum numărati voi. Acesta este stiutorul lumii celor nevăzute si a celor văzute, Atotputernic [si] Îndurător [Al-‘Aziz, Ar-Rahim], Care a făcut desăvârsit tot ceea ce a creat. Asadar, [El] a creat omul din lut, la început, Apoi i-a făcut pe urmasii lui dintr-o apă anume dispretuită [sperma]. Apoi l-a plăsmuit pe el si a suflat în el duhul Său. si v-a dat vouă auzul, ochii si inimile. Însă voi îi aduceti atât de putin multumire! (As-Sajdah 32:4-9)

 

–Allah nu este nedrept fata de nimeni, nici cat greutatea unui graunte de praf, iar daca este o binefacere El o inmulteste si da din partea Sa rasplata mare. (An-Nisa’a 4:40)

 

Allah dă din belsug cele spre vieþuire cui voieste El dintre robii Săi sau le împutinează lor. Allah este a toate stiutor. Iar dacă tu îi întrebi cine pogoară apa din cer si învie cu ea pământul, după ce el a fost mort, ei răspund: “Allah!” Spune: “Slavă lui Allah!” Însă cei mai multi dintre ei nu pricep. Si nu este această viată lumească decât joacă si glumă, însă în Lumea de Apoi este viata cea adevărată! Dacă ei ar sti! (Al-Ankabut 29:62)

 

El este Cel care v-a creat pe voi din tărână, apoi dintr-o picătură, apoi dintr-un cheag de sânge. Apoi El vă face să iesiti copii mici, pentru ca apoi să ajungeti la maturitate si apoi să fiti bătrâni – însă unii dintre voi sunt omorâti mai înainte-, si să ajungeti la un termen hotărât. Poate că voi veti pricepe. El este Cel care dă viată si dă moarte si, dacă hotărăste un lucru, El spune: “Fii” si el este. (Ghafir 40:67-68)

 

Repetati aceste versete si cugetati asupra lor! Veti vedea ca ele nu fac altceva decat sa vi-l faca cunoscut pe Allah, Maretul Facator al cerurilor si al pamantului si a ceea ce se afla in ele si intre ele, Daruitorul celor necesare traiului, Cel Drept, Unicul Demn de lauda si adorare si El este Cel la care ne vom intoarce in Ziua Judecatii.

Si Nobilul Coran este plin de versete de asemenea gen, care iti umplu inima de credinta si liniste si de sentimentul de preamarire a maretiei lui Allah Cel Preaslavitul.

Si marele invatat Ibn al-Qaym  considera ca in continutul textelor coranice se concretizeaza insasi definirea lui Allah, ceea ce da prilejul inimilor noastre de a se lega de Acesta.

Si spunea Ibn al-Qaym cum ca daca vei reflecta asupra discursului Coranului, vei regasi:

– un  Suveran care poseda tot ce exista si El este Unicul demn de toata lauda

– situatia tuturor lucrurilor se aflain mana Sa si ele isi au originea in El si la El se intorc

– El se intinde peste intreg regatul Sau, nu-I este ascuns nimic din ceea ce se afla in ascunzisurile regatului Sau, Cunoscator a ceea ce se afla pana si in sinele supusilor Sai, Cunoscator al celor lasate sa se iveasca, precum si al celor ascunse de catre acestia

– Unicul care conduce in regatul Sau,

– aude si vede,

– dă si opreste,

– rasplateste si pedepseste,

– si inobileaza si injoseste,

– si creeaza si indestuleaza cu cele necesare traiului,

– si face sa moara si face sa invie,

– si predestineaza si decide si organizeaza,

– toate ordinele coboara de la El, cele mai minore si cele mai insemnate si la El se intorc toate,

– nu se misca nici macar un atom, decat cu voia Sa

–  si nu cade nici macar o frunza fara ca El sa o stie

– si sa cugetam si asupra faptului in care se preamareste pre El Insusi

– si cum isi indeamna supusii  si ii indruma spre ceea ce le poate oferi fericirea si izbanda si ii atrage catre aceasta

– si ii avertizeaza de ceea ce ii poate distruge,

– si li se face cunoscut supusilor Sai prin numele si atributele Sale

– si se face iubit de ei prin binecuvantarile pe care le pogoara asupra lor

– si le reaminteste binecuvantarea Sa asupra lor

– si le impune ceea ce este obligatoriu pentru ei,

– si ii avertizeaza in legatura cu posibilitatea privariilor de aceste binecuvantari

– si le reaminteste de ceea ce le-a promis lor ca innobilare daca I s-au supus  si ceea ce le-a prescris lor din pedepse daca nu I se vor supune…

Subhan Allah! Slava lui Allah – Domnul nostru si Unicul demn de lauda!

Fie ca Allah sa ne faca dintre aceia ale caror piepturi sunt pline de credinta adevarata, credinta care sa ne conduca spre Paradis si spre a-l vedea cu adevarat pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt – Allah, pentru ca asa cum ni s-a promis prin mesajele profetilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!) cea mai mare placere, fericire, a oamenilor Paradisului este tocmai vederea fetei lui Allah. Fie ca Allah sa ne faca dintre acestia!

Si asa cum spuneam, Allah este “ghayb”, este din punctul de vedere al capacitatii noastre de a-l percepe un “necunoscut”, iar modalitatea de cunoastere a “ghayb”-ului nu este  decat increderea in indrumarea cea dreapta care a venit de la Allah, Preasfantul si Preainaltul (prin intermediul revelatiei).

Si  nu ne este permis sa vorbim despre “ghayb” (“necunoscut”) fara a avea un indiciu sau o dovada clara. Si a spus Allah Cel Preainalt:

Și nu urma [lucrul despre] care nu ai cunostintă! Auzul si văzul si inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-Israa’: 36)

 

Si drumul adevarului pe care Allah ne-a calauzit isi are seva in credinta in Allah, dupa care luam de la Allah revelatia pe care ne-a trimis-o (prin intermediul profetilor Sai) si credem in ea, si, prin ea, il cunoastem pe Domnul nostru cu atributele si numele si actiunile Sale.

Si, de asemenea, ii cunoastem pe ingerii Sai, pe trimisii si profetii Sai si raiul si iadul Sau, si ne cunoastem prin ea chiar si pe noi insine si universul ce ne imprejoara, si ceea ce vrea Allah de la noi.

Si tocmai aceasta este si semnificatia vorbelor ce i-au fost atribuite lui Ibn ‘Abbas (Allah sa fie multumit de el!)  care spunea: “L-am cunoscut pe Domnul meu prin Domnul meu, si de n-ar fi fost Domnul meu, nu L-as fi cunoscut pe Domnul meu” (care in limba araba suna ca si un poem spunand: ” ‘ariftu rabby bi-rabby // ua lau laa rabby maa ‘ariftu rabby).

Si daca noi am inteles ceea ce ne spune Allah despre sine Insusi, atunci L-am cunoscut cu adevarat  pe Allah, prin Allah si am fost adusi pe Calea cea dreapta (“sirat al-mustaqym”), si ne-am absolvit de nestiinta si necredinta (in a-I face asociati lui Allah – “shirk”) si ne-am alaturat neamului dreptcredinciosilor si am devenit cunoscatori ai lui Allah, si buni practicanti ai religiei noastre si nu vom mai avea nici o nevoie de spusele si refectiile filosofilor si nici de acele oranduiri religioase deviate pe care le urmeaza cei rataciti si cei pecare Allah s-a maniat, si nu-ti mai pot fi de niciun folos nici teoriile savantilor din vest, chiar daca aceste pot cuprinde explicatii complexe.

Si aceasta pentru ca in Ziua Judecatii, Domnul nostru nu ne va intreba in nici un caz despre ce au decis oamenii de stiinta mai noi sau mai vechi, ci, cu siguranta, ne va intreba despre ceea ce El Insusi ne-a revelat si ne-a fost facut cunoscut prin avertizarile Domnului nostrum, Preaslavitul si Preainaltul.

Si spune Allah in Surat Al-Mulk:8-10:

Aproape că plesneste de mânie. De fiecare dată când este aruncată o ceată nouă, păzitorii săi îi întreabă: “Oare nu a venit la voi un prevenitor?” Iar ei vor zice: “Ba da! A venit la noi un prevenitor, însă noi l-am învinuit de minciună si am zis: Allah nu a trimis nimic, iar voi nu sunteti decât în mare rătăcire!” Și ei vor zice: “Dacă noi am fi ascultat si am fi priceput, nu am fi printre oaspetii Văpăii!” (Al-Mulk 67:8-10)

 

 

Sursa: cineesteallah.blogspot.comSource Link

Views: 3

0Shares