Author: Vlad Stoica

Multiculturalitatea în spațiul european – 1

  Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat […]

0Shares

 

Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat al Islamului în renașterea civilizației Europene. Astfel că operele de artă inedite, centrele de traduceri ale operelor clasice din greaca veche în arabă, lucrările în diferite domenii ale savanților musulmani ai vremii, contribuția fundamentală în domenii precum medicina, geografia, astronomia, chimia, botanica, matematica au continuat să fie amintite până în zilele noastre. Statul Andaluzian rămâne în istorie și unul dintre puținele state care a reușit să creeze o adevărată comunitate interculturală în care creștini, musulmani și evrei au format o societate puternică cu principii indivizibile. A urmat mai târziu o perioadă în care și-a lăsat Imperiul Otoman amprenta multiculturalismului. În momentul de față Islamul în Europa se află tot în ascensiune prin fenomenul de imigrație al musulmanilor ce a început în anii ’50 – ’60. Din păcate, islamul nu a revenit în atenția Europei prin prisma științei, culturii, progresului civilizațional și a bunăstării, ci a început să fie eticheta terorismului. Atacul asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001 a devenit punct de referință pentru întreaga lume, reprezentând momentul din care musulmanii au început să fie etichetați drept teroriști, violenți, radicali, extremiști. Atacurile teroriste din Madrid, Londra, Bali sau Istanbul au pătat destul de mult imaginea toleranței islamice și a conviețuirii interculturale.

La momentul acestor atacuri în Europa trăiau zeci de milioane de musulmani proveniți din diverse culturi, procentul lor diferind de la stat la stat. Dacă în 1950 în Europa trăiau 800.000 de musulmani, astăzi numărul lor se ridică la peste de 50.000.000 (conform statisticilor oferite de Federtația Organizațiilor Islamice din Europa).

Deși poate că în unanimitate musulmanii din Europa și-ar exprima dezacordul față de invadarea Irakului și a Afganistanului, tot la fel, în unamitate ar refuza să catalogheze guvernele respective guverne sioniste cruciate. Musulmanii au condamnat acele atacuri, cu atât mai mult cu cât cei care se pare că au săvârșit acele atacuri sunt considerați păcătoși conform Coranului și în niciun caz nu „eroici mujahedini”, iar atacul un atac terorist condamnabil, și nu un „atac militar slăvit” sau un „atac binecuvântat”.

uniunea europeanaPentru prevenirea radicalizării noului terorism în spaţiul UE au fost stabilite unele direcţii prioritare: dezvoltarea dialogului inter-cultural, în interiorul şi în afara spaţiului european; promovarea democraţiei, educaţiei şi prosperităţii economice în statele UE, dar şi în statele asistate de către aceasta; dezvoltarea unei strategii media şi de comunicare adecvate unei mai bune înţelegeri a politicii UE în domeniu.

Organizațiile islamice și comunitățile musulmane din Europa și din întreaga lume au condamnat atacurile teroriste într-o voce cu autoritățile europene, indiferent care au fost autorii lor sau pretextele care au orbit mintea și sufletele acelora care au crezut că prin aceste acte o cauză a lor va găsi soluția. Musulmanii din Europa sunt și ei vizați odată cu europenii de acest tip de atacuri care nu semnează în numele unei religii sau culturi anume, așa cum țintele lor se știe că nu sunt îndreptate asupra unor religii sau culturi anume.

 

 

Source Link

Views: 2

0Shares

Noe – Pacea asupra lui! -1

  Partea întâi Ibn Kathir   Acesta este Noe bin Lameh bin Matusalem bin Enoh (Idris) bin Iared bin Maleleil bin Cainan bin Enos bin Set bin Adam. Noe s-a născut la o sută douăzeci şi şase de ani de la moartea lui Adam, aşa cum a relatat Ibn Jarir. După menţionările din Tora există […]

0Shares

Partea întâi

Ibn Kathir

Acesta este Noe bin Lameh bin Matusalem bin Enoh (Idris) bin Iared bin Maleleil bin Cainan bin Enos bin Set bin Adam.

Noe s-a născut la o sută douăzeci şi şase de ani de la moartea lui Adam, aşa cum a relatat Ibn Jarir.

După menţionările din Tora există o sută patruzeci şi şase de ani între moartea lui Adam şi Noe. Ibn Hibban a relatat în cartea sa Sahih că între aceştia era o diferenţă de zece secole, aşa cum relatează şi Abu Umama. Un om a întrebat: „O, Mesager al lui Allah! A fost Adam profet?” Profetul a răspuns: „Da, un profet către care Allah grăieşte!” Omul a întrebat apoi: „Ce diferenţă de ani a fost între Adam şi Noe?” Profetul a răspuns: „Zece secole”. Acest Hadis este relatat de imamul Muslim.

Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Au existat zece secole între Adam şi Noe şi ei au trăit urmând calea islamului.”

Dacă se referă la o sută de Qarn (secole), aşa cum termenul este menţionat în Hadis, atunci înseamnă că trebuie să fi existat cel puţin o mie de ani între Adam şi Noe. Cu toate acestea, ar putea să însemne şi mai mult, aşa cum a menţionat Ibn Abbas referitor la aceste zece secole, acestea fiind în conformitate cu islamul. Aşadar trebuie să existe şi secole în care oamenii nu au trăit urmând învăţăturile islamice, fiind necesară trimiterea unui mesager.

Dar dacă prin Qarn se înţelege o generaţie de oameni, aşa cum este interpretat uneori şi în Coran, atunci ar putea fi mii de ani între Adam şi Noe, căci generaţiile de dinainte de Noe trăiau o perioadă foarte mare de timp.

Coranul spune:

Dar câte neamuri am nimicit Noi după Noe! Iar Domnul tău este îndeajuns Ştiutor [şi] este Cel care Vede păcatele robilor Săi. [Coran 17:17]

De asemenea în versetul următor se spune:

Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt neam. [Coran 23:31]

… ca de altfel şi în acest verset:

Şi Neamurile ’Ad şi Thamud şi pe oamenii din Ar-Rass şi multe alte neamuri între acestea!… [Coran 25:38]

Şi în acest verset se spune:

 Ci câte neamuri am nimicit Noi înainte de ei! Mai simţeşti vreun singur [om] din ele? Sau mai auzi tu cea mai mică şoaptă a lor? [Coran 19:98]

Chiar şi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a folosit cuvântul Qarn cu sensul de „generaţie”, „neam” şi a zis: „Şi cel mai bun neam este neamul meu…”

Allah l-a trimis pe Noe atunci când oamenii începuseră să slăvească idoli şi zei, adâncindu-se şi mai tare în rătăcire şi ignoranţă. Noe a fost primul mesager ce a fost trimis pe pământ. Allah Preaputernicul a menţionat povestea sa şi pe cea a neamului său. A spus şi cum a trimis Potopul drept pedeapsă asupra celor ce au refuzat chemarea Sa. A menţionat de asemenea şi cum l-a salvat pe Noe şi pe cei din arca sa, în diverse sure din Coran: Al-A’raf, Yunus, Hud, Al-Anbiya, Al-Mu’minun, Aş-Şu’ara, Al-Ankabut, As-Saffat, Al-Qamar şi Nuh – un întreg capitol.

În Surat Al-A’raf Allah grăieşte:

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, căruia i-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite”. ~ Dar căpeteniile neamului său au răspuns: „Noi te vedem pe tine într-o rătăcire învederată!” ~ El le-a răspuns: „O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi. ~ Oare vă miraţi voi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un om dintre voi, pentru ca să vă prevină, pentru ca voi să fiţi cu frică, în nădejdea că voi veţi avea parte de îndurare?”. ~ Dar ei l-au socotit mincinos. Însă Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost cu el în corabie şi i-am înecat pe cei care au socotit semnele Noastre drept minciuni pentru că ei au fost un neam de orbi.  [Coran 7:59-64]

În Surat Yunus Allah grăieşte:

 Istoriseşte-le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului său: „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi-vă, aşadar, cu asociaţii voştri şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea, fără să-mi mai daţi vreun răgaz! [Coran 10:71]

 Iar de vă veţi lepăda voi, eu nu v-am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s-a poruncit să fiu dintre cei supuşi voinţei lui Allah [musulmani]!” ~ Dar ei l-au socotit mincinos. Şi l-am mântuit Noi laolaltă cu cei care au crezut cu el în corabie şi i-am făcut pe ei urmaşi. Iar pe aceia care au ţinut semnele noastre drept minciuni i-am înecat. Deci priveşte cum a fost urmarea celor preveniţi! [Coran 10:72,73]

– sfârșitul părții întâi –

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Evlavia – partea 2

    – Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ? – Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică […]

0Shares

– Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ?

– Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică sentimentul existenţei lui Allah”. Când vorbim despre dragostea divină în Islam, nu vorbim despre aceasta ca despre o lozincă.

Este vorba de o relaţie mutuală de dragoste dintre om şi Allah. Vorbim, de asemenea, despre o legătură de dependenţă faţă de Allah, o realizare a faptului că fiecare din noi nu-şi poate satisface în mod independent necesităţile. Omul are nevoie de Allah. El nu trebuie să aibă un sentiment de aroganţă sau de mândrie că se poate lipsi de Allah. Unui om credincios mereu îi este prezent sentimentul de recunoştinţă pentru toate darurile ce i Le-a dat Allah.

Acest fel de dragoste înseamnă o înţelegere intelectuală sau o combinaţie între dragoste şi înţelegere intelectuală. Este o dragoste care nu se manifestă numai prin acţiuni de pură adorare sau prin rugăciuni. Această dragoste se reflectă în toate aspectele vieţii laice sau religioase (aşa cum le separă oamenii).

Marea încercare a adevărului acestei dragoste este cea de a urma calea lui Allah. Este un frumos pasaj în Coran referitor la aceasta: “Dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Allah, atunci urmează-mă! Allah te va iubi şi mai mult şi-ţi va ierta păcatele”. Deci, nu este de ajuns să spui: “Îl iubesc pe Allah”, ci trebuie să manifeşti o angajare adevărată pe calea stabilită de Allah. Acest fel de dragoste nu şovăie, nu este trădată din cauza diverselor încercări ale vieţii omeneşti. Este o dragoste care necesită sacrificiul unora dintre dorinţele noastre, a proprietăţii noastre şi chiar, dacă este nevoie, a vieţii noastre. Ea este fundamentul oricărui gen de dragoste, este fundamentul dragostei faţă de omenire, este baza dragostei tuturor creaturilor lui Allah. Nu pretind că pot explica tot ce înseamnă dragoste divină. În Coran se menţionează că, pentru a fi în posesia acestei dragoste, trebuie să pui dragostea pentru Allah mai presus de celelalte tipuri de dragoste. Un credincios adevărat îl iubeşte pe Allah şi pe trimisul Lui mai mult decât orice pe lume. Şi este remarcabil că acest sentiment de dragoste este reciproc. În Coran se spune: “Allah Îl va iubi pe cel care-L iubeşte”.

Aceasta a fost doar o privire fugară asupra frumuseţilor cuprinse în sentimentul de dragoste divină.

– Aţi spus că este un gen de dragoste foarte practică. Nu este doar o vorbă. Există anumite aspecte specifice acestui gen de dragoste?

– Există. Voi trece în revistă câteva idei din Coran care abordează această temă:

1. În primul rând, pentru a fi în posesia unei astfel de dragoste, fiecare din noi trebuie să aibă sentimentul de TAKWA.

2. În al doilea rând, oamenii trebuie să se căiască dacă au făcut ceva greşit. El nu este condamnat veşnic. Este necesar doar ca cel ce a greşit să revină la faptele bune. Poarta căinţei este deschisă întotdeauna. Şi Allah îi iubeşte pe cei ce se căiesc.

3. În al treilea rând, în Coran citim că Allah îi iubeşte pe cei care se purifică.

4. În al patrulea rând, Allah îi iubeşte pe cei care fac fapte bune.

5. În al cincilea rând, Allah îi iubeşte pe cei care găsesc în El unicul protector.

6. În al şaselea rând, Allah îi iubeşte pe cei drepţi, pe cei care judecă corect.

Acestea sunt câteva aspecte care sunt în legătură cu dragostea divină.

– Dar care sunt elementele care periclitează dragostea divină?

– Coranul meţionează lucrurile pe care Allah nu le iubeşte, acele lucruri care se opun dragostei divine. Voi da câteva exemple:1- agresiunea şi încălcarea legilor;

2- corupţia;

3-nerecunoştinţa. Allah nu-I iubeşte pe cei nerecunoscători, pe cei care nu recunosc binefacerile Lui;

4- oprimarea semenilor săi;

5- trădarea şi înşelătoria ;

6- risipa;

7- vanitatea şi gloria deşartă, aroganţa;

– Să revenim la conceptul TAKWA. Care credeţi că sunt manifestările TAKWA?

– Sunt mai multe. Răspunsul la această întrebare îl voi da, facând referinţă la diferite versete din Coran. În Coran se zice că cel ce posedă această virtute TAKWA, se alege cu numeroase beneficii:

– În primul rând este îndrumat pe calea cea dreptă;

– În al doilea rând Coranul menţionează că TAKWA este cea care ne ajută să avem o viziune adecvată asupra cunoştinţelor noastre: “Pe toţi cei care cred şi care sunt cu adevărat conştienţi de prezenţa lui Allah, El îi va îndruma şi ei vor discerne criteriile de deosebire dintre Bine şi Rău”. Fi conştient de existenţa lui Allah şi El te va învăţa. Allah va mări cunoştinţele şi înţelepciunea ta.

– În al treilea rând, în Coran se menţionează că pietatea este una din cele trei precondiţii ale binecuvântării, de a primi ajutor în rezolvarea problemelor noastre: “Toţi cei care au conştiinţa existenţei lui Allah vor gasi soluţii la toate dificultăţile” sau “Tuturor celor care sunt conştienţi de existenţa lui Allah, El va uşura afacerile lor”.

– Se menţionează de asemenea în Coran că TAKWA este o precondiţie a iertării păcatelor noastre: “Tuturor celor care au frică de Allah, El le va ierta păcatele şi-i va răsplăti din abundenţă”.

– Bineînţeles că victoria finală a unui credincios este legată de conceptul TAKWA. Fericirea finală în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă, o vor dobândi cei care au avut cunoştinţa existenţei lui Allah.

Cu adevărat, prietenii lui Allah sau, altfel spus, cei care sunt apropiaţi de Allah prin faptele şi gândurile sale, nu au de ce să le fie frică.

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

0Shares