O femeie judecător din Marea Britanie relatează cum a ales să devină musulmană. Ea vorbește despre influența pe care au avut-o scrierile și lecțiile Șeikhului Hamza Yusuf în luarea acestei decizii. httpv://www.youtube.com/watch?v=8tnHS4lBOVU&list=PLdYDX1X_l0NkC1WPwkWubqzQZ0Cqp9w_m&feature=mh_lolz
O femeie judecător din Marea Britanie relatează cum a ales să devină musulmană. Ea vorbește despre influența pe care au avut-o scrierile și lecțiile Șeikhului Hamza Yusuf în luarea acestei decizii.
httpv://www.youtube.com/watch?v=8tnHS4lBOVU&list=PLdYDX1X_l0NkC1WPwkWubqzQZ0Cqp9w_m&feature=mh_lolz
Source LinkViews: 2
In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca […]
In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator
Tot ce stiam despre musulmani în urmă cu zece ani era faptul ca ei nu mananca carne de porc si nu consuma alcool. Aceasta pana ce am cunoscut un musulman care mi-a aratat ce este Islamul si ce inseamna sa fii musulman cu adevarat. Mă rog ca Allah sa-l rasplateasca in lumea asta si in lumea de apoi pe el si familia lui, in special pe mama lui care i-a dat o educatie atât de buna si frumoasă.
Am început prin încercarea mea de a îl converti pe acel musulman la Crestinism, folosindu-ma de singura arma pe care o aveam si anume „sacrificiul pe care l-a facut Dumnezeu cand a trimis pe unicul Sau fiu sa moara pentru pacatele noastre”. Vazand insa ca incercarea mea de a impresiona prin acest „sacrificiu” nu da roade, neavand alta arma, alte argumente, dându-mi seama că ceea ce sustineam eu nu avea logică, am căzut pe ganduri.
Astfel am început să caut, să cercetez, să încerc să înțeleg. Am cerut carti, informatii despre Islam, am încercat să aflu si eu cu ce ma lupt, cu ce am de-a face, eu nestiind ce anume crede un musulman despre acest „sacrificiu” și despre Dumnezeu in general.
Asadar, am intrat in posesia unor carti introductive în Islam, una dintre ele fiind Islam, Credinta si Invataturi de la Editura Islam. Nu dupa mult timp am realizat ca ce scria acolo avea logica, că era ceva ce nu puteam contrazice sau nega. Cu toate acestea, ceva ma oprea sa accept ca ceea ce citeam eu erau de fapt invataturi islamice. Credeam în cele citite, dar imi era greu sa accept ca alta religie decat cea pe care eu o urmam orbeste. Îmi dădeam seama că Islamul vorbeste despre adevarul pe care eu vroiam sa il urmez, adevarul adevarat care are un inceput si un sfarsit logic. Nu gaseam nici un cusur, ceva de care sa ma leg sa scap de o alegere pe care trebuia sa o fac daca doream intr-adevar sa urmez calea cea dreapta. In sinea mea acceptasem invataturile Islamice, dar teama de reacția parintilor mei, a neamurilor, a vecinilor, ma oprea sa fac pasul decisiv.
Dupa îndelungă cugetare am hotarat. Hotărâsem că e viata mea, decizia mea si că pana la urma dreptul meu de a-mi alege calea pe care vreau sa-mi slujesc Creatorul. Mi-am dat seama că eu voi fi cea care va raspunde inaintea Dumnezeu pentru deciziile si faptele mele in Ziua de Apoi cand ma voi prezenta inaintea Lui. Am realizat că gura lumii nu-mi va fi de niciun folos. Așadar m-am hotarat să urmez calea pe care Dumnezeu, in marinimia Sa mi-a aratat-o. Am fost atât de fericită la gândul că, până la urmă, nu multi au parte de aceasta binecuvântare. M-am gândit că nu aveam cum sa neg adevarul dupa ce l-am gasit si pe care doream sa il urmez.
In vara anului 2000 am rostit marturisirea de credinta, cu toata convingerea, Alhamdulillah, si de atunci sunt pe calea lui Allah Unicul si nu am niciun regret sau vreo indoiala in suflet. Îi mulțumesc și Îl slăvesc pe Allah permanent pentru binecuvântările pe care mi le-am dat, că mi-a arătat calea cea dreaptă, că m-a călăuzit arătându-mi modul în care trebuie El adorat și slujit.
In ciuda imaginii negative pe care media vrea sa o aduca Islamului, eu am avut sansa sa aflu adevarul si sunt mandra ca sunt musulmana, sunt mandra de valul pe care il port inca din prima zi din care am rostit marturisirea de credinta… ALLAHU AKBAR!
Familia mea este creștină și credincioasă dogmei creștine. Au existat momente în care nu am avut parte de toată înțelegerea din partea lor, însă am încercat să îi înțeleg și să fiu răbdătoare. Părinții mei au fost întotdeauna importanți pentru mine, însă cu atât mai mult acum, când Islamul pune atât de mult preț pe drepturile părinților. Am rămas fermă în calea aleasă de mine și Îi mulțumesc lui Allah pentru puterea și statornicia pe care mi-a dat-o.
La șase luni după ce m-am convertit, l-am cunoscut pe cel cu care mai apoi m-am și căsătorit. În prezent suntem părinții a doi copii minunați care ne motivează și mai mult să ne înțelegem mai bine Creatorul și să ne purtăm într-un mod demn dreptcredincioșilor.
NU EXISTA ALT DUMNEZEU DECAT ALLAH SI MOHAMMED ESTE ROBUL SI TRIMISUL LUI!
Veronica Ehsan
București, 2013
Source LinkViews: 1
M. Nicolae In urma cu cativa ani am intalnit o doamna musulmana care m-a convins, mai intai prin ceea ce scria, ca Islamul nu este asa cum il intelesesem eu. Ca este cu mult mai complex si ca mistica joaca un rol important in formarea individului. O lunga perioada mi-a trecut prin a citi […]
M. Nicolae
In urma cu cativa ani am intalnit o doamna musulmana care m-a convins, mai intai prin ceea ce scria, ca Islamul nu este asa cum il intelesesem eu. Ca este cu mult mai complex si ca mistica joaca un rol important in formarea individului. O lunga perioada mi-a trecut prin a citi si a sorbi (de fapt) fiecare litera pe care ea o tasta… Simteam parca vibratiile scrierilor ei, a fiecarei postari lamuritoare cu care venea. Erau zile si nopti in care abia reuseam sa adorm din cauza faptului ca asteptam cu atat de mare interes ceea ce scria ea sau altii pe care ii urmaream la acea vreme. Am avut sa o cunosc (locuim in acelasi orasel) …aveam atat de multe emotii, insa ea sigur ca nu a stiut toate aceste trairi ale mele. Era persoana care ma convinsese de veridicitatea mesajului islamic, de importanta rugaciunii, a credintei, a moscheii, de universalitatea mesajului islamic…
Dupa o perioada am intalnit o persoana din anturajul ei care mi-a spus ca cea pe care eu o urmaream cu atat de multa admiratie, s-a imbolnavit grav si ca asteapta sa fie operata. Mai multe persoane se implicau acum intr-o campanie de strangere de fonduri pentru salvarea ei. Printre musulmani se pornise o solidarizare fara precedent parca, fiecare venea cu ceea ce putea…am vazut persoane care au donat banutii stransi cu mare greutate pentru proiectele lor de familie. Am trait intens acele momente, in rugaciune si credinta, mereu incercand sa mai aflu cate ceva despre starea doamnei. Rugaciunile noastre au fost rasplatite dupa mai multe zile cu vestea insanatosirii ei. Doamna era din ce in ce mai bine.
A trebuit sa plec din tara o perioada si m-am intors dupa doi ani de la aceste evenimente. Intre timp, m-am casatorit si am primit-o in dar de la Dumnezeu pe fiica mea, o binecuvantare atat de mare pentru noi doi! Avusesem o perioada cu foarte multe greutati, in care taria mi-am gasit-o in Dumnezeu, in dua-urile pe care le faceam, in profunzimea rugaciunilor mele. Reluam in minte toate scrierile si toate predicile auzite de mine care vorbeau despre rasplata lui Allah, despre confruntarea greutatilor, despre viata primilor musulmani incercati cu probleme similare. E adevarat, a fost o perioada grea, dar o experienta de credinta atat de profunda si de frumoasa in acelasi timp! Traisem doi ani si jumatate incercati greu, dar cu Dumnezeu foarte aproape!
La intoarcerea in tara, am cautat sa ma reconectez scrierilor si noutatilor cu privire la ea. Am gasit o persoana cu totul schimbata. Citeam pe internet postari ale ei foarte uracioase, foarte rautacioase… din perspectiva ei, acum cei care alegeau sa creada in cele la care ea chema mai inainte, acum erau descrisi drept prea traditionalisti. Orice perspectiva islamica era catalogata drept „saudita” atat timp cat nu convenea ei. Femeile musulmane care purtau hijab erau ridiculizate de ea si cercul ei de prietene. Public. Pe internet, dar public. La fel facea si cu toti acei oameni care pusesera mana de la mana pentru ea, care se rugasera pentru ea zi si noapte. A fost un soc pentru mine, recunosc. Desigur ca nu mi-a afectat cu nimic credinta, insa m-a dezgustat profund atitudinea ei fata de oameni cu convingeri similare alor mele. Niciodata nu am avut vreo indoiala cu privire la actele de violenta produse in numele Islamului. Sunt cea mai mare pata pe obrazul musulmanilor, desi, e evident, ca cea mai mare parte a musulmanilor (care nu gandeste astfel) se simte neputincioasa cu privire la ele. Acum aceasta doamna vrea sa reduca toate parerile islamice contrare celor detinute de ea la a le prezenta drept radicale sau traditionaliste.
Desi, ma doare sa o vad astfel pe doamna in cauza, ma gandesc ca Allah este Cel care da oamenilor calauzire, intelepciune, Care ii ajuta pe oameni sa inteleaga adevarul, sa fie devotati mesajului Sau sau nu. Simt regret pentru aceasta doamna care m-a ajutat sa inteleg Islamul la inceput, dar constientizez ca fiecare are un rol la un moment dat anume in viata celorlalti. Rolul ei si-l implinise atunci, insa daca incercarile prin care a trecut dupa, au determinat-o sa se indeparteze si nu au apropiat-o, acest lucru ma face sa privesc doar cu detasare si sa imi intaresc in suflet credinta ca Dumnezeu ne-a transmis mesajul Sau, dar ca fiecare este liber sa creada sau nu… de multe ori oamenii cad prada mai mult experientelor personale de viata sau familie, si nu reduc doar la Dumnezeu manifestarea credintei lor. Exista o dua care imi place foarte mult: „Rabbana la tuzigh qulubana ba’da idh hadaytana wa hab lana milladunka rahmah, innaka antal Wahhab”. Amin.
Si, intr-un final, la Allah ne este intoarcerea!
Source LinkViews: 3