Dreptul de a fi responsabil pentru sine

   Dreptul de a fi responsabil pentru sine   În Islam, fiecare individ este responsabil pentru faptele sale. Allah spune în Sfântul Coran: „… nici un [suflet] purtător de poveri nu va purta povara altuia!” (Al-‘An’am: 164). Aceasta implică faptul că nimeni nu este responsabil pentru păcate pe care alţii le-au făcut sau le-ar putea […]

0Shares

 

 Dreptul de a fi responsabil pentru sine

 

În Islam, fiecare individ este responsabil pentru faptele sale. Allah spune în Sfântul Coran:

„… nici un [suflet] purtător de poveri nu va purta povara altuia!” (Al-‘An’am: 164).

responsability Dreptul de a fi responsabil pentru sine

Aceasta implică faptul că nimeni nu este responsabil pentru păcate pe care alţii le-au făcut sau le-ar putea face. Acest principiu este esenţial pentru a asigura dreptatea referitoare la răsplată şi pedeapsă, atât în această viaţă, cât şi în următoarea.

                                 „Întrajutoraţi-vă în plinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” (Al-Ma’ida: 2).

 

Allah Preamăritul şi Preaînaltul a zis:

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi?” ~ Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat!Nu este Dumnezeu afară de El, Stăpânul Tronului sublim! [Al-Mu’minun 23:115-116]

Şi nu am făcut Noi cerurile şi pământul şi cele ce se află între ele, jucându-ne. ~ Nu le-am făcut Noi decât întru adevăr,însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu. [Ad-Dukhan 44:38,39]

Source Link

Views: 4

0Shares

Scripturile iudeo-creştine

Scripturile iudeo-creştine   Un studiu al Bibliei îl derutează pe căutătorul sincer al adevărului. Vechiul Testament pare mai preocupat de legile şi istoria primilor oameni şi a poporului iudeu decât să răspundă la întrebările fundamentale privind creaţia. În Geneza, Dumnezeu creează lumea şi pe Adam şi Eva în şase zile şi se odihneşte după lucrarea […]

0Shares

Scripturile iudeo-creştine

 

Un studiu al Bibliei îl derutează pe căutătorul sincer al adevărului. Vechiul Testament pare mai preocupat de legile şi istoria primilor oameni şi a poporului iudeu decât să răspundă la întrebările fundamentale privind creaţia.

În Geneza, Dumnezeu creează lumea şi pe Adam şi Eva în şase zile şi se odihneşte după lucrarea Sa în cea de-a şaptea. Adam şi Eva se abat de la cuvântul lui Dumnezeu şi sunt pedepsiţi, iar fiul lor, Cain, îl ucide pe celălalt fiu al lor, Abel, şi merge să trăiască în ţinutul Nod. Atunci Dumnezeu regretă că a făcut omul! De ce nu se găsesc răspunsurile acolo, în termeni clari şi fără echivoc? De ce limbajul biblic este simbolic, lăsând cititorul să-i ghicească înţelesul? Spre exemplu, în Geneza 6: 6 se menţionează: „Când omul a început să se înmulţească pe faţa pământului şi i s-au născut fiice, fii lui Dumnezeu au văzut că fiicele omului erau cinstite; şi le-au privit pe soţiile lor drept cele mai apropiate de ei.” Cine sunt aceşti „fii ai lui Dumnezeu”? Fiecare sectă evreiască şi fiecare dintre numeroasele secte creştine care le-au urmat au propriile lor explicaţii.

old testament sermons Scripturile iudeo-creştineCare este interpretarea corectă? Adevărul este că scopul creării omului a fost propovăduit de către profeţii din vechime. Dar unii dintre urmaşii lor – în cooperare cu diavolii – au modificat mai târziu scripturile. Răspunsurile devin vagi şi mare parte din revelaţie a fost ascunsă în limbaj simbolic. Când Dumnezeu l-a trimis pe Iisus Hristos evreilor, el a răsturnat mesele acelor comercianţi care îşi stabiliseră afacerea în interiorul templului şi a predicat împotriva interpretării ritualiste a legii practicate de către rabinii evrei. El a reafirmat legea profetului Moise şi a reînviat-o. A vorbit despre scopul vieţii discipolilor săi şi a demonstrat cum poate fi împlinit până în ultimele clipe ale vieţii în această lume.

După plecarea sa din această lume, mesajul său a fost distorsionat de către unii dintre cei care susţineau că se numără printre adepţii săi. Adevărul clar pe care el l-a adus cu sine a devenit vag, precum mesajele profeţilor dinaintea lui. Simbolismul a fost introdus îndeosebi prin intermediul „revelaţiilor” lui Ioan, iar Scriptura care i-a fost revelată lui Iisus a fost pierdută. Patru alte scripturi compuse de către oameni au fost alese de către Athanasius, episcop din secolul al patrulea, pentru a înlocui scriptura pierdută a lui Iisus Hristos. Cele douăzeci și trei de cărţi ale scrierilor lui Paul şi ale altora, incluse în Noul Testament, au depăşit ca număr chiar şi cele patru versiuni ale scripturii. Ca rezultat, cititorii Noului Testament nu pot găsi răspunsuri precise la întrebarea: „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?”. Individul este forţat să urmeze orbeşte dogmele distorsionate ale oricărei secte căreia se întâmplă să-i aparţină sau pe care o adoptă. Scripturile sunt interpretate conform credinţelor fiecărei secte şi căutătorul adevărului este din nou lăsat să se întrebe care este cea corectă.

Source Link

Views: 2

0Shares

Scopul creatiei 

Scopul creatiei    Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?” Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi […]

0Shares

Scopul creatiei 

 

tumblr lw1sardJ8b1qebpdk Scopul creatiei Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.

Majoritatea omenirii însă, de-a lungul timpului, a crezut şi continuă să creadă în existenţa unei Fiinţe Supreme care a creat această lume cu un scop. Pentru ei a fost şi încă este important să cunoască Creatorul şi scopul pentru care El a creat totul.

Source Link

Views: 1

0Shares