Ispita adulterului

  A fost un tânăr cu inima plină de credintă pe care familia lui săracă l-a trimis intr-un oraş apropiat pentru a-şi continua studiile. Ajuns acolo a închiriat o camera mică pentru a locui. Intr-o după amiază a găsit o tânără oprită pe trotuar, cu geanta cu cărţi în mână, plângând. A întrebat-o de ce […]

0Shares

A fost un tânăr cu inima plină de credintă pe care familia lui săracă l-a trimis intr-un oraş apropiat pentru a-şi continua studiile. Ajuns acolo a închiriat o camera mică pentru a locui. Intr-o după amiază a găsit o tânără oprită pe trotuar, cu geanta cu cărţi în mână, plângând. A întrebat-o de ce plânge şi dacă o poate ajuta.

A spus ea: „Eu locuiesc în alt cartier şi am întârziat în această zi la şcoală, m-am străduit să mă grăbesc la autobuzul care mă duce acasă la mine, dar când am ajuns în staţie nu am găsit nici unul şi am rămas singură, nu ştiu drumul spre casă fiindcă eu nu ies singură şi nu am bani la mine.

A continuat sa planga ruganduse Domnului ei: „O, Doamne, unde sa merg acum, familia ma asteapta?”

Tanarul s-a oprit in fata ei afectat de ceea ce se intampla nestiind ce sa-i spuna sau ce sa faca deoarece timpul trecea repede si se inserase, iar tanara era obosita si infometata.
I-a spus ei: „Sora mea, eu sunt fratele tau, si eu sunt strain in acest oras la fel ca tine, si nu cunosc pe nimeni care te poate ajuta sa ajungi acasa. Locuiesc aici, aproape, am o camera micuta in care se gaseste un pat, pofteste la mine si odihneste-te, iar dimineata te voi duce la scoala si propabil va veni cineva din familia ta dupa tine si atunci se va termina cu bine cu voia lui Allah.
Dupa aceasta discutie, au plecat la tanar acasa acesta i-a oferit tot ceea ce a avut nevoie, ea s-a instalat pe pat iar el pe jos.
In acest moment incepe lupta interioara dintre cei doi, un baiat si o fata , doi straini, in aceasi camera, nu stie de ei decat Allah Singur, El este Supraveghetorul lor. In aceasta singuratate se pot intampla doua lucruri: pieirea (caderea in pacat) sau reusita.
Va incepe adevarat lupta, insa nu stim cine va invinge deoarece din spusele Profetului (pb) reies urmatoarele:”Daca un barbat este singur cu o femeie straina intr-o incapere, a treia persoana este Satana.”
Satana a inceput sa-l ispiteasca pe baiat, spunandu-i:”Aceasta este o prada pretioasa, priveste la frumusetea ei, priveste la ea, papusa nepretuita, cine te vede ce faci cu ea, du-te si dormi cu ea, culca-te cu ea.”
Tanara nu a reusit sa doarma deoarece era impreuna cu un tanar pe care nu-l cunostea, ii era frica si era nedumerita, dezorientata, iar tanarul avea in fata un examen greu de trecut, nici el nu putea sa doarma.
Baiatul sa ridicat inexplicabil, i-a trecut ceva prin minte si a inceput sa caute prin camera ca si cum ar fi pierdut ceva si vrea sa-l caute, inexplicabil a vazut o lampa; da a vazut lampa pe care o cauta, acesta era scopul sau. A aprins-o si a pus-o in fata sa oftand adanc ca si cum ar fi cautat o arma letala si a gasit-o. A pus aceasta arma in fata sa prin care il provoca Satana facand-o pe fata placuta in ochii tanarului indemnandu-l sa faca fapte urate, crezand ca poate sa-l pacaleasca de aceasta data. Baiatul a spus in sine stand in fata lampii:” Imi pun degetul la flacara acestei lampi, daca pot sa suport acest lucru voi face fapte rele, chiar cu frica fata de Allah.”
Si-a tinut degetul la flacara lampii pana ce a luat foc si s-a simtit mirosul carnii. Si-a tras degetul cu putere si a zis:” Dusman al lui Allah, daca tu nu suporti aceasta flacara slaba, cum vei suporta focul Iadului?”
Si-a pansat degetul ars si s-a asezat un pic, apoi Satana s-a napustit a doua oara asupra lui, si si-a pus alt deget la flacara lampii si s-a ars si la acela ca si la primul. In acest fel a continuat lupta intre ei doi toata noaptea, pana la ivirea zorilor cand a facut ablutiunea si s-a rugat. A pregatit micul dejun fetei si a condus-o la scoala.
Tatal ei o astepta nerabdatoare, iar in momentul in care a vazut-o a izbucnit in lacrimi si au inceput sa planga de fericire. I-a dat de stire tatalui despre siguranta in care a fost cu acest tanar departe de vazul oamenilor. I-a mai spus despre ceea ce a patit cu degetul. Auzind acestea, l-a imbratisat pe tanar multumindu-i, dupa care i-a luat pe amandoi si i-a dus la el acasa.
Tatal fetei la rasplatit pe acest tanar cu generozitate pentru ceea ce a facut fiicei sale, s-au casatorit si au locuit in casa fetei, suportand cheltuielile pentru scoala.

Astfel este credinta si astfel se fructifica in aceasta lume. Deci oare cum se va fructifica in lumea cealalta? Care va fi rasplata?
Aceasta poveste este un exemplu pentru tinerii si tinerele din zilele noastre pentru a stii ca binele exista intotdeauna in aceasta comunitate si va fi pana la sfarsitul lumii.
„Ei au fost niste tineri care au crezut in Domnul lor, iar noi le-am sporit buna lor calauzire.”

Sursa: islamcluj.ro

Source Link

Views: 2

0Shares

Căința – partea 2

    Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!” Această relatare a Profetului (pacea şi […]

0Shares

Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!”

Această relatare a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) arată că, cine moare fără să-I aducă seamăn lui Allah va intra în Rai, chiar dacă are păcate mari, după ce îşi va ispăşi pedeapsa în Iad. Este greşit să gândeşti că, oricât de multe păcate ai face şi nu-I asociezi nimic lui Allah, tot vei intra în Rai.

Într-adevăr, în final vei intra, însă nu ştii cât vei fi pedepsit în Iad.

Atunci, când te gândeşti să faci un păcat, încearcă să-ţi introduci mâna în foc. Crezi că vei putea suporta acea durere? Dacă nu suporţi focul pământean, cum ai să suporţi Focul Iadului care este de 70 de ori mai puternic?

Crezi sau nu, păcatele făcute timp de 20 de ani sau chiar mai mult pot fi iertate într-o clipă.

Allah Preaînaltul în Quran-ul Cel Sfânt spune:

Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu, împreună cu  Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah PreaÎnaltul, decât pe drept şi aceia care nu preacurvesc, căci cine face aceasta, va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lor în Ziua Invierii şi în veci vor rămâne în ea dispreţuiţi. Afară de aceia care se căiesc, cred şi săvârşesc fapte bune; acelora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Al-Furqan: 68-70)

Observăm că, atunci când e vorba de preacurvie tonul Quran-ului este dur, însă se schimbă total când vine vorba de căinţă…

Allah Preaînaltul le vesteşte celor care au săvârşit unele dintre cele mai mari păcate, cum ar fi să-I facă asociaţi lui Allah, să omoare un suflet pe nedrept sau să preacurvească, că-i va ierta, dacă se căiesc şi săvârsesc fapte bune. Ba chiar Allah le promite acestora că le va preschimba păcatele în fapte bune! Ai văzut cât de Iertător poate fi Allah? Acum, că ai aflat că poţi să-ţi transformi toate păcatele trecute în fapte bune, ce mai aştepţi?

De ce nu te întorci la Allah chiar în acest moment, căindu-te…?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Dacă o persoana păcătuieşte, apoi îşi ia abluţiunea (abdest-ul), face două rekeat-uri de rugăciune şi îi cere iertare lui Allah, este iertat.”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de la Allah:”O, tu, fiul lui Adam, nu M-ai chemat şi nu M-ai rugat fără ca Eu să nu-ţi fi iertat păcatele, oricare ar fi ele, căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă ai păcate cât întinderea cerului şi îmi ceri iertare, te iert căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă vii spre Mine cu păcate cât Pământul, după care Mă întâlneşti fără să-Mi asociezi nimic şi Eu vin spre tine cu iertare cât el (Pământul).”

Cât de Generos eşti TU, o, ALLAH!

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne povesteşte despre un om, căruia Allah îi va spune în Ziua Judecăţii: “-Citeşte-ţi cartea (cu faptele), o, robule! Şi începe acesta să-şi citească cartea. Găsind-o plină de păcate, crede că este dintre cei pierduţi. Allah îi spune: -Citeşte-ţi cartea încă o dată, o, robule! Nu-ţi aduci  aminte că te-ai căit? După ce-şi aduce aminte, acest om că se căise o dată,  spune: -Da, o, Allah, mă căisem! Începe să citească a doua oară. Când ce să vadă? Nu numai că pacatele i-au fost şterse, ba chiar i-au fost transformate în fapte bune. După ce stă puţin pe gânduri, omul spune: -O Allah, dacă păcătuiam şi mai mult şi apoi mă căiam,  acum faptele mele bune erau mai multe? O, Allah, dacă-i aşa, eu  mai am păcate de care-mi aduc aminte şi pe care îngerii au uitat  să mi le scrie…”

Vedeţi cât de minunată este căinţa!?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) Spune: „O, voi oameni, căiţi-vă la Allah şi cereţi-I iertare, căci eu mă căiesc la El şi Îi cer iertare în fiecare zi mai mult de 100 de ori.”

Profetul se căia mai mult de 100 de ori pe zi. Tu de câte ori te căieşti pe zi?

Companionii îl auzeau pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci când, se oprea din vorbă că rostea :”Îi cer iertare lui Allah şi mă căiesc Lui; după care îşi continua discuţia, apoi tăcea, pentru a-I cere încă o dată iertare lui Allah.”

Allah Preaînaltul Îşi întinde „mâna” noaptea pentru a le oferi celor care au păcătuit ziua posibilitatea de a se căi, iar ziua celor care au păcătuit noaptea.

Cine este cel care îşi întinde mâna de obicei? Cel nevoiaş sau cel bogat? Fără îndoială, că cel nevoiaş este cel care întinde mâna spre cel bogat, însă face parte din generozitatea lui Allah, ca El să întindă „mâna” spre robul Său. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Allah Preaînaltul coboară în cerul pământului, în a treia parte a fiecărei nopţi şi cheamă: <E careva care Îmi cere iertare pentru a-l ierta? E careva care îşi doreşte ceva pentru a-i da?>”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne vesteşte că Allah se bucură de căinţa omului mai mult decât o persoană care îşi regăseşte cămila în deşert, după ce o pierduse.

Imaginează-ţi că eşti în deşertul arzător şi pustiu. Ai aţipit, iar cămila ta cu toate proviziile, a dispărut. Ce-ai face dacă ar apărea cămila deodată, în timp ce tu aşteptai deznădăjduit să te cuprindă moartea?

O tânără povesteşte:

-Mă certam aproape tot timpul cu părinţii. Ţipam deseori la ei. După ce am aflat că supărarea părinţilor este unul dintre cele mai mari păcate şi, că toate faptele bune se anulează o dată cu privirea mea încruntată la ei, am decis să nu-i mai supăr niciodată. Atunci când mă supăram, luam abluţiunea şi făceam două rekat-uri de rugăciune, după care, Îi ceream iertare lui Allah. Mulţumesc lui Allah că, după un timp, am reuşit să-mi controlez comportamentul şi de atunci n-am mai ridicat vocea în faţa lor. Allah mi-a arătat o cale de ieşire din această problemă pe care singură n-aş fi găsit-o.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune că Allah Preaînaltul, zice: „Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine spre Mine un metru, Eu merg către el distanţa, pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine mergând, Eu vin spre el alergând.”

Această relatare ne arată repeziciunea cu care Allah ne răspunde la căinţa noastră.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Aceluia care se gândeşte la o faptă bună şi nu o face, Allah i-o scrie ca o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte (la ea) şi o face, Allah îi scrie de la 10 fapte bune până la 700 sau chiar mai multe. Aceluia, care se gândeşte la o faptă rea şi nu o face, îi scrie Allah o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte la ea şi o face îi scrie Allah o faptă rea.”

Cât de generos poate fi Allah! La fiecare păcat ne scrie doar o singură faptă rea, însă la fiecare faptă bună ne scrie cel puţin 10 fapte bune!

Într-o zi, a venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care i-a spus:

“-O, Profetule, eu sunt un om cu foarte multe păcate. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus: -Căieşte-te! Acesta a întrebat mirat: -Allah îmi va ierta păcatele? I-a spus: -Da!  Cum a auzit acest lucru, omul a început să alerge strigând de bucurie: -Allah este Cel mai Mare, Cel care îmi iartă toate  păcatele!”

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 4

0Shares

Căința – partea 1

    Ce înţelegem prin „căinţă” ? A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor. Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran: Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31). Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ). […]

0Shares

Ce înţelegem prin „căinţă” ?

A te căi înseamnă a te întoarce la Allah, a-I cere iertarea păcatelor.

Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran:

Şi căiţi-vă cu toţii, o, voi dreptcredincioşi, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi. (An-Nur:31).

Rugaţi-vă de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceţi-vă, căindu-vă, la El! (Hud:3 ).

Unii oameni se consideră fără păcate, pentru că, zic ei, nu fură, nu mint, nu preacurvesc, nu înşeală etc. Alţii afirmă că sunt tineri şi nu au păcate, că bătrânii sunt cei păcătoşi şi de aceea consideră că doar ei trebuie să facă rugăciune.

În cele ce urmează vom vedea ce înseamnă de fapt un păcat şi cine trebuie să se căiască.

Fără îndoială, că fiecare dintre noi, face păcate, fie mici, fie mari, mai mult sau mai puţin conştient. De exemplu, un păcat mare poate fi considerat comportamentul urât faţă de părinţi prin ridicarea vocii, nerespectarea cuvântului lor, abandonarea lor la bătrâneţe etc. Poate nu ştiai, dar lacrimile mamei aduc supărarea lui Allah. Oare câţi dintre noi se poartă cu părinţii aşa cum ne cere Allah? Oare câţi dintre noi le respectă dorinţele? Oare câţi dintre noi nu îi fac pe aceştia să plângă? Toate acestea nu le consideri păcate? Nu ştiai că supărarea mamei şi a tatălui poate să cântărească mai mult în balanţa din Ziua Judecăţii decât toate păcatele pe care le-ai comis în câţiva ani?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: „Toţi sunteţi păcătoşi, iar cel mai bun dintre păcătoşi este cel care se căieşte.”

Câţi dintre musulmani fac rugăciune? Nu ştiai că neîmplinirea rugăciunii face parte dintre păcatele cele mai mari?

În Gehennem (Iad) este o uşă care se numeşte SEKAR.

Allah Preaînaltul spune în Quran-ul cel Sfânt despre ea:

„Ce v-a adus pe voi în Sekar(o uşa a Iadului)?”

Iar ei vor răspunde:

Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea, Şi noi nu l-am hrănit pe sărman, Şi noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii, Şi noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi, Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur! (adică moartea)  (Al-Muddathir: 42-47).

Cei care sunt în Focul Iadului sunt întrebaţi de îngeri din milă pentru ei: “Ce-aţi făcut? Ce v-a adus aici?” La care aceştia răspund:

„Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea.”

Primul lucru pentru care o să dea socoteală omul, în Ziua de Apoi, precum a zis Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Rugăciunea. Dacă va fi acceptată, i se va cere să dea socoteală pentru Zakat (Danie), apoi pentru Post şi pentru Pelerinaj, iar dacă Rugăciunea îi va fi refuzată, nu va mai fi întrebat nimic, despre toate faptele bune pe care le-a făcut, chiar dacă a dat Dania, a postit şi a împlinit Pelerinajul.

În cazul în care nu suntem, cu voia lui Allah, dintre cei care au înfăptuit păcate mari, gândeşte-te la cele mici, la miile de păcate pe care le facem în fiecare zi. Oare câte păcate ni se adună într-o săptămână? Nu vreau să crezi că suntem păcătoşi, ci să înţelegi frumuseţea căinţei, să simţi că vrei să te întorci la Allah, să te căieşti…

Spune Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Dreptcredinciosul îşi vede păcatul ca un munte de care îi este frică să nu cadă pe el, iar făţarnicul îşi vede păcatul ca o muscă pe care a gonit-o după ce i se aşezase pe nas.”

Unul dintre credincioşi a spus: „Nu te gândi că-i păcat mic, ci gândeşte-te în faţa cui păcătuieşti”.

Într-adevăr, nu trebuie să desconsideri păcatele mici, pentru că, în cazul în care continui comiterea lor vor ajunge păcate mari, aşa cum picăturile mici de apă formează o cantitate mare, după un timp. Credinciosul trebuie să se gândească că, indiferent dacă păcatul este mare sau mic, tot faţă de Allah Preaînaltul păcătuieşte.

Ce frumos ar fi dacă în fiecare noapte ţi-ai nota într-un caiet cuvintele frumoase pe care le-ai spus în timpul zilei, iar în altul pe cele urâte! Oare care va fi rezultatul? Te vei număra printre cei credincioşi sau cei păcătoşi?

Fără îndoială, o să aflăm că avem o mulţime de păcate.

De aceea, avem nevoie de căinţă.

Sufian Ath-Thawri, unul dintre urmaşii companionilor, spunea: “Într-una din zile, am început să-mi număr păcatele…am numărat 21000 de păcate. În acel moment mi-am spus: Cum o să mă prezint în faţa lui Allah cu 21000 de păcate?”

Priveşte la ceea ce îl durea pe acest om. Ceea ce-l frământa pe el, nu erau averile, plăcerile acestei vieţi…ci erau Raiul şi Focul Iadului. De câte ori te-ai gândit să-ţi numeri păcatele, asemenea acestui dreptcredincios?

Allah ne-a înzestrat cu multe daruri. Oare Îi mulţumim pentru acestea? Nu te gândesti că unora nu li s-a oferit ceea ce ai tu? Nu crezi că trebuie să te căieşti pentru nerecunostinţa ta faţă de Allah?

Haideţi să vedem cum îi numeşte Allah Preaînaltul în Sfântul Quran pe cei păcătoşi:

O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător. Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, înainte de a veni pedeapsa la voi, căci, apoi nu veţi mai putea fi mântuiţi! (Az-Zumar:53-54)

Nu observi cum îi numeşte Allah pe cei care au întrecut măsura în defavoarea lor, împlinind multe păcate? Dacă Allah îi numeşte pe aceştia „robii Mei”, cum credeţi că-i numeşte pe cei credincioşi? În acest verset, Allah le cere celor păcătoşi care şi-au tăiat orice speranţa de la iertarea Lui, din pricina numărului mare de păcate comise, să nu deznădăjduiască în privinţa îndurării lui Allah, căci El iartă toate păcatele.

Meditează asupra spuselor Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): „Un rob a păcătuit şi a spus: <O, Allah, am păcătuit, iartă-mă> Atunci, Allah a spus: <Robul Meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele>. Va sta (o perioadă de timp) cât va vrea Allah după care păcătuieşte din nou şi spune: <O,Allah, am păcătuit,iartă-mă!> Allah a spus: <Robul meu a ştiut că are un Stăpân care iartă păcatele şi s-a rugat la El! I-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, i-am iertat păcatele, aşa că, să facă ce vrea.”

Cât de generos eşti, Tu, Allah! Oare tu şti cât de iertător este Stăpânul Tău?

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 0

0Shares