Privind Viaţa de Apoi, în contextul Învierii şi Judecăţii, există o asemănare mai mare, totuşi, se pot găsi relatări în tradiţia creştină unde Paradisul este limitat la 144.000 de oameni. Deci, în Paradis, vor merge numai 144.000 de oameni şi, apoi, uşile se vor închide, nimeni altcineva ne mai putând intra. Dar, din perspectiva Islamică, toată lumea care s-a supus lui Dumnezeu, a urmat revelaţiile profeţilor, a dus viaţă dreaptă, are dreptul să intre în Paradis.
Şi referitor la ultimul aspect, acela al Destinului, din nou, acest domeniu, în creştinism nu este clar definit, există o serie de interpretări diferite, legate de ce, în ce măsură există voinţa liberă a omului. În Islam, concepţiile despre Destin sunt definite foarte clar.
Deşi aceşti şase stâlpi se pot găsi în învătătura creştină, ceea ce descoperim este că ceea ce a scris profetul şi anume claritatea, care se dezvoltase în jurul acestor principii ale credinţei. Islamului a venit să limpezească aceste principii, să le readucă în starea originală, să lămurească pentru oameni care sunt, de fapt, conceptele corecte ale credinţei.
O altă importantă concepţie greşită este că Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), este un intermediar sau mediator, aşa cum, în contextul creştin, oamenii pot folosi numele lui Isus în rugăciuni sau se pot ruga direct la el.
Totuşi, în cazul Islamului, profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este considerat a fi o fiinţă umană care a primit revelaţia şi a transmis-o către noi. Nu îndreptăm nici o formă de adoraţie către el, nu ne rugăm prin el şi nici lui, sub nici o formă sau mod, fiindcă musulmanii cred ferm că numai Dumnezeu poate răspunde la rugăciuni şi nu este nevoie de nici un intermediar între om şi Dumnezeu.
O altă concepţie greşită este că, Quran-ul a fost scris de Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), deşi profetul nu ştia nici să scrie, nici să citească. El doar a dictat revelaţiile unor servitori scribi de pe lângă el, şi ei au scris aceste revelaţii. Nu le-a scris el însuşi.
Mai este şi concepţia greşită că musulmanii nu cred, de exemplu, în naşterea din fecioară a lui Iisus (pacea fie asupra lui!), în minunile pe care le-a făcut sau că se va întoarce pe pământ. Toate acestea trei sunt părţi componente ale credinţei Islamice. Musulmanilor li se cere să creadă în naşterea din fecioară. Există un capitol în Quran, numit capitolul Mariei, unde este descrisă detaliat naşterea lui Isus (pacea fie asupra lui!). Noi credem în minuni; minunile sunt menţionate acolo, învierile, felul cum orbilor li s-a redat vederea. Totuşi, aşa cum se prezintă în Quran, este spus clar că Isus (pacea fie asupra lui!), când a făcut aceste minuni, le-a făcut numai prin voinţa lui Dumnezeu, ca să nu existe confuzii în minţile oamenilor că el era, de fapt Dumnezeu şi făcea aceste lucruri, ci că le făcea prin voinţa lui Dumnezeu. Erau minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin mâinile lui Isus (pacea fie asupra lui!). Şi, sigur, legat de întoarcerea sa, musulmanii cred că unul din semnele zilelor de pe urmă este revenirea lui Iisus (pacea fie asupra lui!) pe pământ.
De fapt, noi nu credem că a fost crucificat; aici aparând diferenţa mai clar, noi credem că a fost ridicat de Dumnezeu la cer şi El a făcut ca oamenii care au încercat să-l ucidă şi să-l crucifice să aibă impresia că făcut acest lucru. Totuşi, aşa cum explică Quran-ul, nu au reuşit, şi Domnul l-a ridicat la ceruri. Şi el va reveni pe pământ ca unul din semnele zilelor de pe urmă.
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source LinkViews: 5
