Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Credinţa în destin – un principiu de bază al credinţei islamice

25122

‘Umar Suleyman Al-Ashqar

Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei, fără de care aceasta este incompletă. Imamul Muslim a consemnat un hadis relatat de ′Umar ibn Al-Khattaab (Allah să fie mulţumit de el), că îngerul Gabriel l-a întrebat pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credinţă, iar acesta i-a răspuns: „Această credinţă înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în cărţile Sale, în Trimişii Săi şi să crezi în destinul divin (qadar) cu binele şi cu răul său.” El, (adică Gabriel) a zis: „Ai grăit adevarul.”

Există multe texte care vorbesc despre destinul de la Allah sau porunca credinţei în destin. Aceste texte includ şi următoarele versete:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 49)

…Porunca lui Allah este o hotărâre hărăzită. (Al-Ahzab 33: 38)

…Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit… (Al-Anfal 8: 42)

…Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan 25: 2)

Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt. Care a creat şi a plămădit. Şi care a orânduit şi a călăuzit, care a făcut să se ivească păşunea. (Al-A`la 87: 1-4)

Imamul Muslim a consemnat în culegerea Sahih de la Taawoos: „I-am cunoscut pe unii dintre companionii Trimisului lui Allah care au spus că totul se întâmplă prin destin. El a spus ‘L-am auzit pe ′Abdullah ibn ′Umar zicând: «Totul se întâmplă prin destin, chiar şi ingeniozitatea şi neajutorarea sau neajutorarea şi ingeniozitatea»”

În culegerea Sahih a Imamului Muslim este consemnat un hadis relatat de Abu Hurayrah: „Politeiştii din Quraysh au venit şi au discutat cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre destin, apoi următoarele cuvinte au fost revelate:

În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: “Gustaţi voi atingerea Iadului!” Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar 54: 48-49)

Există multe texte asemănătoare. Textele ce vorbesc despre cunoaşterea, puterea, voinţa şi creaţia lui Allah, de asemenea fac referire şi la porunca Sa. Credinţa în destin include de asemenea şi credinţa în cunoşterea, voinţa şi creaţia lui Allah, după cum vom vedea mai jos.

Din punct de vedere lingvistic – după cum a declarat Raaghib al-Asfahaani, conform relatării de la Ibn Hajar al-′Asqalaani – cuvântul destin implică abilitate sau putere şi obiectul acelei abilităţi, care există în cunoşterea lui Allah.

Allah Preaînaltul are putere absolută (qudrah), iar puterea Sa nu lipseşte sub nici o formă. Printre Numele Sale – mărit şi preamărit fie El – se află şi numele Al-Qaadir (Cel Abil), Al-Qadiir (Atotputernicul) şi Al-Muqtadir (Omnipotentul, Care poate să facă orice). Puterea (Qudrah) este unul din Atributele Sale.

Al-Qaadir este participiul activ al verbului qadara yaqdiru. Al-Qadiir este o forma mai intensivă, însemnând Cel Care face ce vrea în conformitate cu înţelepciunea Sa, nici mai mult nici mai puţin. Astfel, nimeni nu este demn de acest nume cu excepţia lui Allah, fie El preamărit şi slăvit. Allah Preaînaltul spune:

Ba da, El este cu putere peste toate. (Al-Ahqaf 46: 33)

Al-Muqtadir este participiul activ al verbului aqtadara şi este mai puternic semnificativ decât Qadeer. Spre exemplu, Allah spune:

Într-un loc al adevărului, lângă un Stăpânitor Atotputernic. (Al-Qamar 54: 55)

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre destin. Acesta a spus: „Destinul este puterea lui Allah”.

Aceia care neagă destinul, neagă monoteismul pentru că negând destinul, ei afirmă că acela care a creat binele este diferit de cel care a creat răul. Cei din comunitatea musulmană care cred acest lucru spun că păcatele nu se întâmplă prin Voia lui Allah şi mai spun că Allah nici nu are cunoştinţă despre aceste păcate. Ei afirmă că toate faptele oamenilor se realizează fără puterea sau creaţia Sa. Astfel, ei neagă faptul că Allah are putere absolută şi voinţă supremă. Ibn ′Abbaas a spus: „Destinul reprezintă esenţa monoteismului. Cine îl venerează numai pe Allah Atotputernicul şi crede în destin, acela îşi întăreşte credinţa monoteistă, iar acela care îl venerează numai pe Allah dar nu crede în destin, acela îşi distruge noţiunea de monoteism cu necredinţa sa.”

Savanţii musulmani au afirmat în unanimitate că este obligatoriu să crezi în destin. Nu există nici un savant al şcolii Ahl as-Sunnah, purtătorii de lumină şi călăuzire prin întuneric, care să nu susţină afirmaţia de mai sus. În comentariul său despre hadisurile ce vorbesc despre destin, în Sahih Muslim, An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: „În toate aceste hadisuri există dovezi clare care susţin punctul de vedere al şcolii Ahl as-Sunnah privind credinţa în destin şi faptul că toate evenimentele, bune sau rele, benefice sau dăunătoare se întâmplă prin voinţa şi porunca lui Allah Preaînaltul.”

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: „Opinia tuturor predecesorilor pioşi este că toate lucrurile se întâmplă prin porunca lui Allah, după cum El spune:

Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită. (Al-Hijr 15: 21)

 

________

Credința în Predestinare, Umar Suleyman Al-Ashqar, Editura Islamul Azi, București, 2010Source Link

Views: 2

0Shares

Nașterea Fecioarei Maria – Pacea fie asupra ei!

Islamic Art 5 Nașterea Fecioarei Maria - Pacea fie asupra ei!

 

Allah Preaînaltul a arătat în Coran că profetul Isus este unul din robii Săi, l-a creat şi i-a dat chip în pântecele mamei sale, aşa cum a dat chip şi celorlalte făpturi, şi că l-a creat fără să aibă un tată, după cum l-a creat pe Adam fără să aibă tată şi nici mamă. Allah l-a creat rostind cuvântul Lui: “Fii!”. Totodată, el se referă la originea şi naşterea mamei sale şi la felul cum l-a purtat pe el în pântecul său. Allah Preaînaltul a grăit:

Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor], / Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim]. / Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul şi Atoateştiutor! [Sami’, ‘Alim]”. / şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Și un băiat nu este întocmai ca o copilă!

Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui şeitan cel izgonit!”. / Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! / Atunci Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”. / Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. / El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! / A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” / Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. / Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. / El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste, şi va fi dintre cei evlavioşi”. / Ea a zis: “Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” I-a răspuns El: “Întocmai aşa!” Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar “Fii” şi el este de îndată! / şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. / şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi! / Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! / Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” / Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]! (Aal `Imran 3 : 33-52).

‘Imran, tatăl Mariei, a fost un bărbat de seamă printre învăţaţii din fiii lui Israel şi soţia lui era stearpă, nu i-a adus nici un copil. Atunci ea a căutat ajutor la Allah şi L-a implorat pe El cu supunere şi s-a legat prin jurământ că dacă va avea parte de un fiu, I-l va dărui Lui să-I fie slujitor la templul din Ierusalim. Allah i-a răspuns cererii şi ea a rămas grea şi a adus pe lume o fetiţă, dar fetele – conform obiceiului lor – nu erau potrivite să slujească la temple. şi i-a dat ei numele Maria şi L-a rugat pe Allah să o păzească pe ea şi să o primească. Allah Preaslăvitul a primit darul ei şi a fost mulţumit că prin fiica ei şi-a dovedit credinţa faţă de jurământul făcut.

‘Imran, tatăl Mariei, a murit pe când fiica lui era încă mică şi avea nevoie de cineva care să o hrănească şi să se ocupe de creşterea ei. Când mama ei a oferit-o preoţilor templului din Ierusalim, aceştia s-au întrecut care dintre ei să-i fie tutore şi a trebuit să tragă la sorţi pentru a-l alege pe cel căruia îi va fi încredinţată. şi astfel, i-a devenit tutore Zaharia, soţul mătuşii ei, care a îndrumat-o către adorarea dreaptă până ce, într-o zi, a observat un lucru ciudat: de fiecare dată când intra la ea, în locul de rugăciune, găsea lângă ea hrana de care ea avea nevoie. A întrebat-o de unde are această hrană, iar ea i-a răspuns:

Este de la Allah, care hrăneşte pe cine voieşte El, fără socoteală.

Fecioara Maria a crescut neprihănită, în adorare şi cucernicie, fiind pregătită pentru fapta mare pentru care Allah a ales-o şi îngerii au vestit-o despre alegerea lui Allah, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul:

Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor / O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă! (Aal `Imran 3 : 42-43).

Allah a ales-o pe ea ca să fie mamă aceluia care se va naşte fără să existe motivele obişnuite pentru aceasta, pentru a deveni minunea lui Allah vestită, învingând îndoiala celor neîncrezători şi retezând limba mincinoşilor. Într-un hadis se spune că profetul Muhammad a zis: “Cele mai virtuoase dintre femeile care sălăşluiesc în Rai sunt patru: Khadija – fiica lui Khuwaylid, Fatima – fiica lui Muhammad, Maria – fiica lui ‘Imran şi Asiya – fiica lui Muzahim şi soţia lui Faraon.”

Când Zaharia – care a fost un profet – a văzut binefacerile trimise de Allah asupra Mariei, a dorit să aibă şi el un fiu, cu toate că el era foarte bătrân şi s-a rugat lui Allah:

A zis: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga! (Aal `Imran 3 : 38).

Şi Allah i l-a dăruit pe [Yahya] Ioan – pacea asupra lui! – şi l-a făcut şi pe el profet.Source Link

Views: 6

0Shares