Creatorul

Creatorul

 

forest scene with sunrays 2 CreatorulCreaţia este în mod fundamental consecinţa atributului divin de a fi creator. Un creator care nu creează reprezintă o contradicţie în termeni. Nu înseamnă că Dumnezeu are nevoie de Creaţia Sa. Dumnezeu este independent de toate nevoile. Creaţia este cea care are nevoie de El. Dar, precum măreţia unui scriitor devine evidentă în scrierile sale, perfecţiunea atributului creaţiei divine este manifestată în creaţie.

Creaţia în sens real Îi este proprie doar lui Dumnezeu. Deşi oamenii îşi atribuie actul de creaţie lor înşiși, ceea ce fac ei nu este creaţie adevărată. Omenirea pur şi simplu se foloseşte de ceea ce deja există, de ceea ce deja a fost creat de către Dumnezeu. O masă este făcută din lemn care provine de la arbori şi este terminată folosindu-se cuie şi şuruburi făcute din metal. Fiinţele umane nu au creat copacii sau pietrele.

De fapt, toate creaţiile umane pot fi reduse la simple elemente pe care oamenii nu pot să le facă. Chiar şi artistul „creează” semnele pe baza a ceea ce a văzut anterior. Nu este posibilă imaginarea a ceva ce nu a fost perceput prin simţuri. Aşadar toate gândurile artistului sunt reflecţii asupra a ceea ce a fost deja creat. Doar Dumnezeu creează din nimic. Acest lucru a fost şi încă este de neînţeles pentru unii.

Unii filosofi antici dar şi moderni, care nu au putut înţelege cum a reuşit Dumnezeu să creeze din nimic, au pretins că lumea creată şi componentele sale sunt cu toate în mod originar o parte din Dumnezeu. Ceea ce înseamnă, potrivit lor, că Dumnezeu a luat o parte din Sine şi a construit universul. Această concluzie se bazează pe compararea lui Dumnezeu cu omul care poate „crea” prin modificarea a ceea ce există deja. Dumnezeu neagă orice astfel de comparaţii care I-ar da Lui limitări umane. În capitolul Aș-Șura al revelaţiei finale, El afirmă:

,,Nu este nimic asemenea cu El. El este Cel care Aude Totul şi Cel care Vede Totul.” (Coran 42: 11).

Aşadar actul de creaţie este o consecinţă a atributului divin de a fi Creator. Dumnezeu se descrie pe Sine ca fiind Creatorul într-o serie de versete pe parcursul revelaţiei finale, pentru a evidenţia omenirii că totul Îi aparţine doar Lui:

Allah este Creatorul tuturor lucrurilor şi El este peste toate Chezaş!” (Coran 39: 62);

,,În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi…” (Coran 37: 96).

Omul trebuie să realizeze că nimic nu se petrece în acest univers fără permisiunea lui Dumnezeu. A căuta protecţie împotriva răului sau a obţine binele din oricare altă sursă în afară de Dumnezeu constituie o mare greşală. Din cauza ignoranţei, mulţi oameni încearcă să evite ghinionul şi să obţină norocul prin apel la farmece şi amulete, astrologie, chiromanţie etc. În consecinţă, în revelaţia finală, în capitolul Al-Falaq, Dumnezeu îndeamnă fiinţele umane să caute refugiu la El pentru a se proteja de rău:

„Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor, împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat.” (Coran 113: 1-2).

Allah, Dumnezeul cel Preaputernic, nu este rău. El este bun. El a creat o lume în care binele sau răul pot fi comise de către fiinţe cărora El le-a dat această libertate. Niciun lucru rău sau bun nu poate avea loc în această lume fără permisiunea lui Dumnezeu. De aceea este greşit să te orientezi către alţii, în afara lui Dumnezeu, pentru ajutor şi protecţie:

         Nicio nenorocire nu-l loveşte pe om decât numai cu îngăduinţa lui Allah.” (Coran 64: 11).

Ultimul profet al lui Dumnezeu, Muhammad, a elaborat mai târziu acest concept, spunând: „Fii conştient că, dacă întreaga omenire se uneşte pentru a face ceva pentru a te ajuta, ei vor putea să facă ceva pentru tine doar dacă Allah ţi-a sortit deja. La fel, dacă întreaga omenire s-ar uni pentru a-ţi face rău, ei ar fi capabili să facă acest lucru doar dacă Allah ţi-a predestinat deja.”Source Link

Views: 2

Totul este Dumnezeu

Totul este Dumnezeu

 

220px Om symbol.svg Totul este DumnezeuScripturile hinduse ne învaţă că există mulţi zei, multe încarnări ale zeilor, persoane ale lui Dumnezeu şi că totul este Dumnezeu, Brahman. În pofida credinţei că sinele (atman) tuturor fiinţelor umane este în fapt Brahman, un sistem social opresiv a promovat ideea că brahmanii, casta preoţească, posedă supremaţie spirituală prin naştere. Ei sunt învăţătorii Vedelor şi reprezintă idealul purităţii rituale şi al prestigiului social. Pe de altă parte, casta Şudra este exclusă din statutul religios şi singurul lor rol în viaţă este acela de „a servi cu supunere” celelalte trei caste şi sutele lor de subcaste.

Potrivit filosofilor hinduşi moniţi, scopul omenirii este realizarea divinităţii proprii; urmând o cale (marga) de emancipare (mokshd) din circuitul renaşterii, ei urmăresc reabsorbţia sufletului uman (atman) în realitatea ultimă, Brahman. Pentru aceia care urmează calea bhakti, scopul este acela de a-L iubi pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a creat omenirea pentru „a se bucura precum părintele se bucură de copiii săi” (Srimad Bhagwatam).

Pentru hindusul obişnuit, principalul scop al vieţii constă în respectarea datoriilor sociale şi rituale şi a regulilor tradiţionale de conduită corespunzătoare castei – calea karmei. Deşi cele mai multe dintre textele religioase vedice, care se învârt în jurul ritualurilor de sacrificii prin ardere, au fost eclipsate de doctrinele hinduse şi practicile găsite în alte texte, Vedele rămân doctrina centrală a tuturor sectelor şi tradiţiilor hinduse. Veda este compusă din patru colecţii, cea mai veche dintre ele fiind Rigveda (Înţelepciunea versurilor).

În aceste texte, Dumnezeu este descris în cei mai confuzi termeni. Religia reflectată în Rigveda este un politeism preocupat în principal cu împăciuirea zeităţilor asociate cu cerul şi cu atmosfera, dintre care cea mai importantă a fost Indra (zeul cerurilor şi al ploii), Varuna (paznicul ordinii cosmice), Agni (focul sacrificiului) şi Surya (Soarele).

În textele vedice târzii, interesul pentru zeii din Rigveda scade şi politeismul începe să fie înlocuit printr-un panteism al sacrificiului lui Prajapati (Lordul Creaturilor), Cel care este Totul. În Upanişade (învăţături secrete privind ecuaţiile cosmice), Prajapati primește înțelesuri specifice conceptului de Brahman ‒ realitatea supremă şi substanţa universului ‒, înlocuind orice personificare, aşadar transformând mitologia în filosofie abstractă. Dacă conţinurile acestor scripturi erau tot ceea ce fiinţele umane aveau ca îndrumare, am putea concluziona că Dumnezeu a ascuns de omenire scopul creaţiei şi pe Sine.

Dumnezeu nu este autorul confuziei, nici nu doreşte dificultăţi pentru omenire. În consecinţă, când şi-a revelat mesajul final omenirii, în urmă cu o mie patru sute de ani, El S-a asigurat că a fost perfect păstrat pentru toate generaţiile următoare. În scriptura finală, Coranul (Qur’an), Dumnezeu Și-a revelat scopul în ceea ce privește crearea omenirii şi, prin intermediul ultimului Său Profet, El a clarificat toate detaliile pe care omul le-ar putea înţelege. În baza acestor revelaţii şi a explicaţiilor profetice vom analiza, în următoarele pagini, răspunsurile exacte la întrebarea: „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?”.Source Link

Views: 1

Toleranta religioasa – part 4

Toleranta religioasa – part 4

A. Hussain

 

Allah Preainalul a grait:

“In ziua aceasta am desavarsit religia voastra si am implinit harul meu asupra voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi!”

Si a mai grait Allah Preainaltul:

“ Spune: “ O, oameni! Eu sunt pentru voi toti Trimisul lui Allah caruia ii apartine imparatia cerului si a pamantului. Nu este Dumnezeu in afara de el! El da viata si el da moarte . Deci credeti in Allah si in Trimisul Sau, profetul cel neinvatat, care crede in Allah si in cuvintele Sale! Si urmati-l! Poate ca veti fi bine calauziti!”

Si tot Allah Preainaltul a grait:

“Singura religie acceptata de Allah este Islamul”.

48c75b23a55e510d893ba21517d10e05Allah Preainaltul si Preaslavitul ne vesteste in Coranul cel sfant ca acela care cauta o credinta, o filozofie, o  metoda, o religie si o comportare, diferite de metoda si de religia Islamului, trebuie sa stie ca ele nu-I vor fi acceptate si ca in cele din urma se va afla in Lumea de Apoi printre perdanti, printre cei pe care Allah va fi maniat, printre cei rataciti si pierduti : « Acela care doreste o alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi  printre cei pierduti ».

In legatura cu infaptuirea egalitatii intre toti oamenii, intre toate rasele, neamurile, nationalitatile, natiunile si popoarele, Profetul bunei calauziri,indurarii, pacii, izbavitorul omenirii de politeism, de idolatrie si de ratacire, salvatorul natiunilor, popoarelor si omenirii de nedreptate,  tiranie si intuneric, Profetul Muhammad a spus :

«Oamenii sunt egali, la fel dintii unui pieptene ; un alb nu are nici un merit in plus fata de un negru, nici un arab asupra unui nearab, decat prin evlavie ».

Si a mai spus Profetul Muhammad:

«Acela care nedreptateste pe cineva care a facut legamant sau il desconsidera sau ii impune mai mult decat poate suporta sau ii ia ceva fara voia lui, ii va fi in Ziua Invierii Judecator ».

Trimisul lui Allah a recomandat in legatura cu coptii din Egipt :«Cat despre coptii din Egipt, voi veti izbandi asupra lor si va vor fi de ajutor pe calea lui Allah ».

Trimisul Muhammad , trimisul adevarului si tolerantei, le-a acordat adapost crestinilor din Najran in moscheea sa de la Medina cea luminoasa si le-a oferit cinstea de a sta de vorba cu ei vreme de trei zile si trei nopti.

Si a zis Profetul :

«Acela care va ucide pe cineva care a facut legamant nu  va simti mirosul Paradisului »

Si tot el a zis :

« Aceluia care provoaca un rau unui nemusulman [din tara sa] (zimmi) ii voi fi dusman in Ziua Invierii ».

Si a mai zis Profetul :

« Eu sunt cel mai apropiat de Iisus, fiul Mariei. Profetii  sunt frati. Mamele lor sunt diferite, insa religia lor este una singura. Intre mine si Iisus nu este nici un alt Profet ».

 

sursa: Islamul AziSource Link

Views: 6