Ibn Al-Haytham / Alhazen (965-1040)

Ibn Al-Haytham / Alhazen (965-1040)

Ibn Al-Haytham, cunoscut sub numele latinizat Alhazen, a trăit acum aproximativ o mie de ani. Născut în 965 în orașul Basra (Irak-ul de azi), Al-Haytham a fost un om de știință și un matematician de origine arabă. Savantul a adus contribuții notabile în domenii precum matematica, anatomia, astronomia, medicina, filosofia și fizica. Totuși, de departe cea mai importantă activitate a cercetătorului musulman Alhazen a fost studiul asupra opticii, concretizat prin tratatul de optică în șapte volume “Kitab al-Manazir” (în traducere: Carte de optică), primul tratat de optică din istorie.

Grecii antici credeau că ochii omului emit raze precum un laser, aceasta ajutându-l să vadă. Prima persoană care a realizat că lumina pătrunde ochiul, și nu că ochiul emite lumină, a fost Ibn Al-Haitham, marele matematician, astronom și fizician musulman care a trăit în secolul X. El a inventat prima cameră de tip pin-hole, după ce a observat modul în care lumina se reflectă printr-un orificiu. Al-Haitham a observat că, cu cât orificiul este mai mic, cu atât se îmbunătățește calitatea imaginii, iar cercetările lui au continuat. În felul acesta, el a inventat prima cameră obscură (termen care provine din limba arabă, în care cuvântul qamara se folosește pentru a denumi o cameră întunecată, intimă). Astfel, a pus bazele dezvoltării microscopului și chiar principiilor optice ale artei renașcentiste. Microscopul și-a găsit ulterior utilizări esențiale în medicină, microbiologie și chimie.

cam

Se crede, de asemenea, că tot el a fost prima persoană care a transformat fizica dintr-o știință teoretică într-una practică, experimentală. El a făcut studii în geometrie și astronomie și a elaborat un sistem pentru descrierea mișcării planetelor, foarte cunoscut în Europa medievală.

Savantul arab Alhazen in lucrarea sa “Cartea Opticii”emite primele idei asupra propagarii luminii.Cunoscand probabil lucrarea lui Ptolomeu”Tratat de optica”el reanoieste cunostinte despre marirea imaginii unui obiect data de o lupa si si pentru prima data indica posibilitatea folosirii lentilelor de cristal si de sticla pentru marit si citit.A folosit o metoda proprie pentru masurarea unghiurilor de refractie si a determinat inaltimea atmosferei prin observarea norilor inca luminati de Soare cand apune.Source Link

Views: 1

Libertatea religioasa

 

Trăim vremuri în care suntem inundați de știri care fac referire nu doar la anumite fapte abominabile comise de unii musulmani, dar si expun ca fiind autentice referiri la dogma islamică sau la textele sacre.

Astfel, se propagă în mass-media ideea conform căreia musulmanii nu ar avea dreptul de a isi alege religia, nu ar fi intru totul liberi. Aceasta idee este una falsă, întrucât nu contravine principiului pe care se bazează de fapt Islamul, si anume ca nu exista silire si constrângere în ceea ce priveste credinta fiecaruia.

Coranul, cea mai importantă sursă a dogmei islamice, pune în vedere și subliniază libertatea constiintei oamenilor. Aceasta este stipulată în versetul 256 din cea de a doua sură a Cărții Sfinte, cel mai lung capitol coranic.

freedom Libertatea religioasaExegeții menționează despre modul în care este transpus în fraza, despre topică acesteia, dar si despre terminologia folosita in cadrul ei, ca toate subliniază o interzicere categorică a constrângerii cuiva, atunci când vine vorba de religie.

Fiecare este liber sa isi aleaga religia, modul prin care sa isi manifeste spiritualitatea. Unii pot alege Islamul, iar alții pot alege alte canoane de adorare a Creatorului lor.

Deși fiecare se naște într-un context social care ii determina pentru o perioada orientarea religioasă, la un moment dat fiecare este liber si independent sa isi aleaga propria cale. Abia atunci putem vorbi despre un act de credință conjugat de libertatea de alegere si constiinta. Iar acesta este spiritul coranic al Islamului, prea puțin evident sub lumina reflectoarelor si blitzurilor mass-media.Source Link

Views: 1

Imperiul islamic din Andaluzia

 

Daca vizitati astazi Sevilla, un oras situat in sudul Spaniei, si studiati cu atentie catedralele de aici, veti avea o mare surpriza. In catedrala din Sevilla poate fi vazut mormantul impozant al lui Cristofor Columb, cel care a traversat Oceanul Atlantic in 1492, descoperind un  nou continent.

In spatele altarului principal se afla un paravan urias, executat din aurul adus de spanioli din America de Sud. In catedrala sunt multe statui ale Fecioarei Maria si ale unor sfinti crestini. Daca veti urca in turnul catedralei veti observa ca initial nu a fost construit ca o componenta a unei mari biserici.

Turnul acesta este, de fapt, un minaret construit de musulmani in secolul al XII –lea. Din varful minaretului se vede Alcazarul, palat construit in secolul al XIII-lea pentru conducatorii musulmani ai Spaniei. Acolo, in varful turnului catedralei din Sevilla, va aflati in centrul unui oras tipic arab.

MosqueCordoba-082510

In anul 711, musulmanii au cucerit Spania, pe care o numeau al-Andalus. Cuceritorii erau califi din dinastia Omeyazilor, cu resedinta la Damasc. In anul 750, musulmanii condusi de abbasizii veniti din Siria i-au masacrat pe omeyazi. Nu ii considerau ca fiind urmasii lui Muhammed. Abbasizii au preluat puterea.

Unul dintre printii omeyazi, care a scapat din macel, a  ajuns in Spania ce a fost condusa de succesorii lui ce au stabilit capitala la Cordoba.

Musulmanii au stapanit Spania pana in secolul al XV-lea, inscriind astfel in istoria Europei o indelungata perioada de dominatie musulmana. Aceasta perioada nu este intotdeaua usor de cercetat, din cauza faptului ca multe dintre dovezi s-au pierdut atunci cand spaniolii au luat in stapanire moscheile, pe care le-au transformat in biserici sau palate.

Musulmanii au adus in Spania arhitectura, religia, agricultura, stiinta si literatura lor; de aici ele s-au raspandit si in restul Europei. Arabii au fost cei care au  introdus in Spania irigatiile. Plante precum trestia de zahar, anghinarea, orezul, portocalul, caisul, bumbacul, care aveau nevoie de multa apa, puteau fi acum cultivate.

Oamenii bogati din Spania musulmana traiau in lux. Tesaturile fine, de lana si matase, erau destinate atat uzului intern, cat si vanzarii lor pe piata externa.

Intre mestesuguri, cel mai important era considerat cel al prelucrarii pielii. Mestesugarii erau neintrecuti in decorarea incaltarilor, a gentilor, si chiar a fasiilor mari de piele ce acopereau peretii. Incrustatiile din argint si alte metale pretioase erau de o finete remarcabila pentru acea vreme.

Spania a fost prima tara din Europa care a utilizat hartia, metoda fabricarii acesteia raspandindu-se in intreaga Europa crestina. Chiar si chitara spaniola a fost adusa aici de muzicantii musulmani. La sfarsitul secolului al IX-lea, sticlarii din Cordoba au descoperit modul de fabricare a cristalului. Minunatele coliere, bratari, ca si cerceii ilustreaza bogatia Spaniei si maiestria giuvaiergiilor musulmani.

La patruzeci si patru de ani dupa cucerirea Spaniei de catre arabi, Abd Ar-Rahman, din dinastia omeyazilor a construit orasul din Cordoba. Orasul a devenit cel mai important oras din Spania si al treilea ca importata din lume. Spre deosebire de orasele murdare, sordide din Europa, Cordoba era un oras curat si placut. Aproximativ trei sute de bai publice asigurau igiena populatiei. Multe strazi erau luminate noaptea de la casele din apropiere, iar locuintele celor instariti aveau apa curenta.

Marile palate erau construite din marmura italiana. Palatul regal avea aproximativ 400 de camere, iar la inaltarea lui au lucrat 10000 de oameni timp  de 25 de ani. Camerele palatului aveau pereti din marmura decorati cu aur. Arcada intrarii principale era din abanos, un lemn pretios de culoare  neagra si din fildes decorat cu pietre pretioase.

Lucru deloc surprinzator, Cordoba avea foarte multe moschei. Se pare ca existau aproximativ 700 de moschei inaltate in fiecare colt al orasului, astfel incat fiecare musulman sa poata ajunge usor la rugaciune. Una dintre moschei, de o inaltime impresionanta adapostea si o universitate, unde veneau studenti din toata Europa si din lumea islamica: crestini, evrei si musulmani deopotriva.

Dupa moartea lui al-Mansur, marele conduator al Cordobei, in anul 1002, Spania musulmana s-a divizat in mai multe regate, lucru de care crestinii din nord au profitat, considerand ca era o sansa pentru a-si recapata teritoriile. Unul dintre cei mai cunoscuti ai acestora a fost Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut sub numele de El Cid. In anul 1094, Cidul a devenit Valencia. Abia peste cateva sute de ani, crestinii au reusit sa-I alunge pe musulmani din Spania. In 1492, ultimul regat musulman, Granada, a fost cucerit de regina Isabela de Castilia. La inceput, crestinii s-au purtat bine cu musulmanii, dar incepand din jurul anului 1502, musulmanii au fost nevoiti sa aleaga intre a trece la crestinism sau a parasi tara.

 

 

Sursa: Islamul în Epoca Medievală, Editura All, BucureștiSource Link

Views: 1