CUM SĂ NE SALVĂM DE FOC

  Omar Suleyman Al-Asqar   Deoarece necredinţa este cea care îl condamnă pe om la Iadul veşnic, calea prin care putem să ne salvăm este credinţa şi faptele bune. Astfel că musulmanii trebuie să se roage la Allah să îi salveze de Foc: „Care Îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos]  sau pe […]

Omar Suleyman Al-Asqar

Deoarece necredinţa este cea care îl condamnă pe om la Iadul veşnic, calea prin care putem să ne salvăm este credinţa şi faptele bune. Astfel că musulmanii trebuie să se roage la Allah să îi salveze de Foc:

„Care Îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos]  sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului, [zicând]:  «Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului! Doamne! Pe acela pe care îl faci să intre în Foc, Tu îl acoperi de ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este cine să-i ajute! Doamne! Noi am auzit un vestitor chemând la credinţă: ‘Credeţi în Domnul vostru!’. Şi am crezut. Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre, şterge faptele noastre rele şi ia-ne sufletele împreună cu cei evlavioşi! Doamne! Dă-ne nouă ceea ce ne-ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne acoperi pe noi de ruşine în Ziua Învierii, căci Tu nu-Ţi calci făgăduinţa!»“ (Coran 3: 191-194).

Multe hadisuri vorbesc în detaliu despre acest aspect şi descriu faptele ce ne vor proteja de Foc, cum ar fi − dragostea pentru Allah. În AlMustdrak şi Al-Musnad, Al-Haakim şi Ahmad relatează de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulţumit de el!) care afirmă: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Pe numele lui Allah, Allah niciodată nu îl va arunca în Foc pe cel care-L iubeşte şi pe cel pe care El îl iubeşte.»“.

Postul este o scăpare din calea Iadului, aşa cum Ahmad relatează în Al-Musnad şi Al-Bayhaqi în Şu’ab al-Imaan, cu isnaad hasan de la Jaabir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul spune: «Postul este un scut cu care vă puteţi apăra de Allah»“. Este relatat de Ahmad, Nasaa’i, ibn Maajah şi ibn Khuzaymah şi isnaadul său este sahih. Dacă postul este ţinut în timpul jihadului împotriva unui duşman, atunci este o mare victorie. Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oricine posteşte o zi în timp ce se află în jihad de dragul lui Allah, Allah îl va îndepărta (lit. faţa sa) la «şaptezeci de ani» distanţă de Foc” (Ahmad, Bukhari, Muslim, Tirmidhi şi Nasaa’i).

Alte mijloace de salvare de Foc sunt teama de Allah şi jihadul de dragul Său:

Acela care s-a temut de înfăţişarea dinaintea Domnului său va avea parte de două grădini. (Ar-Rahman 55: 46).

Tirmidhi şi Nasaa’i au relatat de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nimeni care plânge de frica lui Allah nu va intra în Iad până ce laptele nu va intra înapoi în piept (adică niciodată) şi un bărbat nu va avea niciodată şi praful din lupta pe calea lui Allah, şi fumul Iadului“.

Bukhari relatează de la Abu `Abs că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nicio pereche de picioare prăfuite de dragul lui Allah nu va fi atinsă de Foc“.

Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Un necredincios şi cel care îl ucide nu se vor întâlni niciodată în Focul Iadului“.

De asemenea, putem fi protejaţi de Foc dacă vom căuta adăpost la Allah:

„Aceia care spun: «Doamne, ţine departe de noi chinul Gheenei, căci chinul ei este pieire veşnică» − ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este ea!“ (Coran 25: 65-66).

Ahmad, ibn Maajah, ibn Hibbaan şi Al-Haakim relatează cu isnaad sahih de la Anas (Allah să fie mulţumit de el!) că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nimeni nu cere de la Allah Raiul de trei ori fără ca Raiul să nu spună: «O, Allah, primeşte-l în Rai!». Şi niciun musulman nu cere de la Allah protecţie din calea Iadului de trei ori fără ca Iadul să spună: «O, Allah, scapă-l de mine!»“. Bukhari şi Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că, atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) discuta despre îngerii care căutau întruniri de Dhikr (pomenire a lui Allah), el a spus: „Allah îi întreabă şi El ştie cel mai bine: «De ce caută protecţie?». Ei îi vor spune: «De Foc». El întreabă: «L-au văzut deja?». «Nu, Allah, încă nu l-au văzut». El spune: «Cum este posibil, dacă încă nu l-au văzut?». Ei spun: «Ar fi şi mai speriaţi şi mai nerăbdători să scape de el». El spune: «Fiţi martori că i-am iertat»“.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6

Religia inutilă? – 4

  Calea Religiei Divine constă în anumite fundamente și ramuri. Fundamentele au fost întotdeauna aceleași pentru toate religiile divine ce au apărut pe acest Pământ, deși ramurile (modul de venerare) au fost diferite. Dumnezeu a oferit oamenilor diferite metode de venerare în concordanță cu condițiile lor sociale și cu capacitățile lor. De exemplu, credința în […]

 

Calea Religiei Divine constă în anumite fundamente și ramuri. Fundamentele au fost întotdeauna aceleași pentru toate religiile divine ce au apărut pe acest Pământ, deși ramurile (modul de venerare) au fost diferite. Dumnezeu a oferit oamenilor diferite metode de venerare în concordanță cu condițiile lor sociale și cu capacitățile lor.

Dumnezeu creatorulDe exemplu, credința în Înviere a fost prezentă în toate religiile și a fost de asemenea și predicată de către Profeți. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, religia ar fi fost redusă la a fi un sistem socio-economic sau psihologic de norme și reguli, incapabil de a inspira binele și de a preveni răul. Dacă această credință nu ar fi existat, nu s-ar fi produs nici venerarea lui Dumnezeu sau sacrificiile sincere. Acumulăm multe virtuți dacă credem în următoarele: Chiar cât un fir de praf, cine a făcut bine, îl voi vedea, Chiar cât un fir de praf, cine a făcut rău, îl voi vedea (99:7-8). Așteptăm cu nerăbdare momentul în care Îl vom vedea fără nici un văl pe Dumnezeu, dar asta doar dacă urmăm cu strictețe calea Lui.

O dată cu aceste fundamente, Dumnezeu a produs schimbări în Legea Sa abrogând ceea ce s-a întâmplat înainte, însă acest lucru nu înseamnă că El s-a răzgândit ci mai degrabă acest lucru arată Milostenia Lui ca răspuns la pășirea noastră de la un stagiu al copilăriei (era Profetului Adam) la unul al maturității (era Profetului Mahomed). Islamul, ultima și perfecta religie Divină, va dăinui până în Ziua Judecății. Chiar dacă Scripturile anterioare și Legile și-au menținut puritatea lor originală, acestea nu și-au putut menține și legitimitatea, din moment ce autoritatea lui Dumnezeu asupra lor a fost abrogată de islam.

În concluzie, adevărata religie reprezintă împreunarea Revelațiilor și Legilor Divine prin care noi oamenii am putea simți fericirea în această lume dar și în cea ce va urma. Pacea și fericirea noastră depind de puterea noastră de a duce o viață religioasă pură, pentru că numai prin religie poate fi observată Legea în toate sferele interioare și exterioare ale existenței noastre. Doar religia face posibil ca noi să merităm Paradisul și viziunea lui Dumnezeu, iar asemenea lucruri sunt peste puterea oricărei civilizații umane, oricât de avansată ar fi.

Source Link

Views: 1

Semne divine…

  Ce trebuie făcut ca să se poată cunoaşte semnele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) Oare Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) are nevoie de noi ca să credem în El sau noi avem nevoie să credem în El pentru sufletele noastre? Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume. – Sura AlAnkabut, verset […]

 

Ce trebuie făcut ca să se poată cunoaşte semnele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)

Oare Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) are nevoie de noi ca să credem în El sau noi avem nevoie să credem în El pentru sufletele noastre?

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume. – Sura AlAnkabut, verset 6

Pentru a fi capabili să vedem Semele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) trebuie să îndeplinim următoarele condiţii:

1 – Să ne eliberăm sufletele de trufie, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu dezvăluie semnele Sale unei inimi trufaşe, după cum a spus:

Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi pe pământ pe nedrept. Chiar de-ar vedea toate semnele, ei tot nu cred în ele! Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, însă dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! – Al-A’raf, verset 146».
2 – Să ne eliberăm sufletele de minciună şi de nedreptate, deoarece, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi! – As-Saff, verset 7»
şi
Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.- Az-Zumar, verset 3
semne divine3 – Să ne eliberăm sufletele de păcatul de a aduce de stricăciuni pe pământ, de încălcarea legământului şi de ruperea legăturilor care trebuie să unească, deoarece Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi: aceia care rup legământul cu Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), după încheierea lui şi despart ceea ce Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători. – Al-Baqara: 26-27.»
4 – Să ne eliberăm sufletele de indiferenţă. Dacă vrem ca toate semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) să ni se dezvăluie, având în vedere că unele dintre semnele ale Lui ni se dezvăluie numai prin analiză, dacă nu există niciun fel de obstacole, iar altele numai prin raţiune. Exemple în această privinţă sunt toate versetele din Sfântul Qurân care se termină sau conţin expresii ale lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) de tipul: « semne pentru cei care cugetă, semne pentru un neam de oameni care pricep… »


Dar niciunul dintre semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu se dezvăluie unei inimi decât dacă posesorul ei se dedică atât cugetării, cât şi pomenirii lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) , după cum El Insuşi a spus:

In facerea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Il pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului. – Aal ‘Imraan: 190-191»
Nu s-a întors nimeni de la Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) decât din pricina nepăsării, iar în spatele oricărei nepăsări se află neseriozitatea, superficialitatea, deşertăciunea şi neglijenţa şi toată viaţa pământească a multora este numai derâdere şi nebăgare de seamă şi nepăsare, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a atenţionat asupra acestui fenomen spunând.
Iar viaţa pământească este numai joacă şi glumă. – Muhammad, verset 36»

şi

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare. Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în batjocură, cu inimi nepăsătoare. – Al-Anbiya’, versete1-3».
5 – Să ne eliberăm inimile de ezitare şi îndoială în acceptarea Adevărului, atunci când îl vedem limpede:
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor pentru că ei nu au crezut prima oară şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor. – AlAn’am, verset 110)

 

Dacă aceste cinci condiţii sunt îndeplinite, în clipa aceea semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) vor fi atât de strălucitoare încât îţi vor inunda întreaga inimă după ce ai pregătit-o pentru primirea luminii.

Insă cei care au inima asemeni cu cea a diavolului, nici vorbă nu poate fi ca ei să accepte călăuzirea Celui Milostiv) şi aceasta pentru că ei sunt precum este o ceaţă deasă care împiedică razele soarelui, precum defectul unui ochi care împiedică vederea, boala din ureche împiedică auzul şi nu este vina apei dulci dacă cel bolnav spune că este amară, precum Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), adresându-se Profetului Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), a spus:

O, Trimisule! Să nu te întristezi de cei care se grăbesc dintre aceia care zic cu gurile lor: «Noi am crezut!», fără ca inimile lor să creadă şi dintre aceia care s-au iudaizat şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de un alt neam, care nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după ce ele au fost bine rânduite. Ei spun: «De vi s-a dat acest lucru, luaţi-l, iar de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători şi feriţi-vă de el!» Insă pe acela pe care Allah voieşte să-l ispitească tu nu-l vei putea apăra de Alllah. Aceia ale căror inimi Alllah nu a voit să le curăţească vor avea parte în această lume de ruşine, iar în Lumea de Apoi de pedeapsă nemăsurată. – Al-Ma’ida, verset 41

 

Source Link

Views: 5