Cum dovedeşte Universul existenţa lui Dumnezeu ?

  Prin însăși fenomenele care îl caracterizează! 1. Primul fenomen – Apariţia Universului Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Dumnezeu  este chiar apariţia Universului, care are un Creator. Argumente Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi mai convingătoare. Spre exemplu: Legile termodinamicii, legile atomului, energia […]

 


Prin însăși fenomenele care îl caracterizează!


1. Primul fenomen – Apariţia Universului

Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Dumnezeu  este chiar apariţia Universului, care are un Creator.

Argumente
Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi mai convingătoare.

Spre exemplu: Legile termodinamicii, legile atomului, energia solară, fiecare dintre acestea oferă dovezi clare în acest sens.

A. Legile termodinamicii

Lecomte du Nouy, conducătorul secţiei de fizică de la Institutul Pasteur şi al secţiei de filosofie de la Universitatea din Sorbona, afirmă în lucrarea sa intitulată Soarta omenirii:

„Unul dintre marile succese pe care le-a înregistrat ştiinţa modernă este corelarea legii Carnot-Clausius (numită şi cea de a doua lege a termodinamicii, considerată cheia înţelegerii materiei fără viaţă) cu teoria probabilităţilor.

Marele fizician Boltzmann a confirmat că:

„evoluţia materiei lipsite de viaţă corespunde unei evoluţii din ce în ce mai probabile a materiei, care se caracterizează prin sporirea simetriei şi a echilibrului forţei. Aşadar Universul înclină spre echilibru şi spre dispariţia tuturor asimetriilor existente în momentul de faţă, astfel încât, în final, toate mişcările se vor opri şi se va aşterne întunericul total.”

Eduard Loskill a subliniat că această lege a termodinamicii confirmă că Universul are un început:

planets-sun-stars„S-ar putea ca unii să considere că acest Univers s-a autocreat, în vreme ce alţii socotesc că această convingere în legătură cu caracterul etern al Universului nu este mai credibilă decât convingerea că există un Dumnezeu etern, însă cea de a doua lege a termodinamicii d e m o n strează că opinia respectivă este greşită. Ştiinţele d e m o n strează cu toată claritatea că acest Univers nu poate fi etern. Are loc o trecere continuă de la corpurile calde la corpurile reci, iar o evoluţie în sens invers nu poate avea loc în mod spontan. Aceasta înseamnă că Universul se îndreaptă către o situaţie în care temperatura tuturor corpurilor se egalizează şi în care sursele de energie se epuizează. Atunci nu vor mai avea loc procese chimice sau fizice şi nu va mai exista vreo formă de viaţă în acest Univers. De aceea noi concluzionăm că acest Univers nu poate fi etern; în caz contrar, energia lui ar fi fost consumată cu mult timp în urmă şi orice activitate ar fi încetat să existe.”

In felul acesta oamenii de ştiinţă au ajuns, poate fără să aibă intenţia acestei d e m o n straţii, la concluzia că Universul are un început şi au confirmat, astfel, existenţa lui Dumnezeu , fiindcă ceea ce are un început nu putea să înceapă de la sine, ci trebuie să fi avut un impuls iniţial sau un Creator.

Savantul biofizician Frank Allen a d e m o n strat şi el caracterul neetern al Universului prin aceeaşi lege, afirmând:

„Deseori se spune că acest Univers material nu ar avea nevoie de un Creator, dar dacă admitem că acest Univers există, atunci se pune întrebarea cum de există şi cum a apărut.
Există patru posibile răspunsuri la această întrebare:
a. fie că acest Univers este doar o închipuire şi o iluzie, dar acest lucru vine în contradicţie cu chestiunea pe care am admis-o în legătură cu existenţa lui;
b. fie că acest Univers a apărut automat din neant;
c. fie că este etern şi nu are un început;
d. fie că are un Creator.

a. Prima posibilitate nu ne ridică nicio problemă, în afară de cea a percepţiei şi a simţurilor, ceea ce înseamnă că felul în care noi percepem acest Univers şi schimbările care se produc în el nu reprezintă decât o închipuire sau o iluzie, fără niciun suport real. Opinia că acest Univers nu ar avea o existenţă efectivă, că el ar fi doar o imagine în minţile noastre şi că noi am trăi într-o lume iluzorie nu merită să fie discutată.

b. Cea de a doua opinie, după care lumea – inclusiv materia şi energia – a apărut singură, din neant, opinie care nu este mai puţin stupidă decât prima şi nici ea nu necesită să fie subiect de discuţie sau analiză.

c. Cea de a treia opinie, conform căreia acest Univers este etern şi nu are un început, se întâlneşte cu opinia potrivit căreia acest Univers are un Creator într-un singur punct, adică are un caracter etern. Aşadar, fie că atribuim calitatea eternităţii unei lumi moarte, fie că o atribuim unui Dumnezeu viu care creează.

d. Nu există nicio dificultate de raţionament în acceptarea celei de a patra dintre aceste posibilităţi, mai mult decât în acceptarea celei de a treia, deoarece legile termodinamicii dovedesc că elementele componente ale acestui Univers îşi pierd în mod treptat căldura, îndreptându-se în mod inevitabil către o zi în care corpurile se vor caracteriza printr-o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut; o zi în care energia va dispărea şi viaţa va deveni imposibilă, iar producerea acestei stări, în care energia va dispărea şi temperatura corpurilor va scădea până la zero absolut, este inductivă odată cu trecerea timpului. Soarele arzător, stelele strălucitoare şi pământul plin de forme de viaţă reprezintă dovada clară a faptului că originea Universului este legată de un timp care a început într-un anumit moment şi, în consecinţă, apariţia Universului nu reprezintă o întâmplare. Aceasta înseamnă că la originea Universului trebuie să se afle un Creator etern, care nu are un început, Atoateştiutor, înzestrat cu o putere fără limite, şi că acest Univers a fost creat de Mâinile Sale. Aşadar legea menţionată anterior confirmă faptul că Universul, de vreme ce are căldură, nu poate să fie etern, întrucât căldura nu mai poate exista după răcirea lui şi, dacă ar fi fost etern, ar fi fost rece.”

 

 

Sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Cine L-a creat pe Dumnezeu?

  Fethullah Gulen     Oamenii fără viată spirituală interioară întreabă: Dacă Dumnezeu a creat totul, cine L-a creat pe Dumnezeu? Profetul a prezis că unii oameni vor întreba următorul lucru:”O zi va veni când unii oameni vor sta picior peste picior și vor întreba Dacă Dumnezeu a creat totul, cine L-a creat pe Dumnezeu?”[1] […]

 

Fethullah Gulen

 

 

no God but AllahjpgOamenii fără viată spirituală interioară întreabă: Dacă Dumnezeu a creat totul, cine L-a creat pe Dumnezeu? Profetul a prezis că unii oameni vor întreba următorul lucru:”O zi va veni când unii oameni vor sta picior peste picior și vor întreba Dacă Dumnezeu a creat totul, cine L-a creat pe Dumnezeu?”[1]

Întrebarea este bazată pe relația dintre cauză și efect. Totul poate fi privit ca un efect și va fi atribuit unei cauze anterioare care, în schimb este atribuită unei cauze anterioare și așa mai departe. Însă, trebuie să ne amintim că cauza este doar o ipoteză pentru că nu are nici o existență obiectivă. Tot ceea ce există în mod obiectiv este o secvență particulară a circumstanțelor, care este repetată adesea (dar nu întotdeauna). Dacă această ipoteză este aplicată existenței, noi nu putem găsi un creator al primei cauze deoarece fiecare creator trebuie să fi avut un creator. Rezultatul este un lanț interminabil de creatori.[2]

Creatorul trebuie să fie de Sine Existent și Unic, fără egal și fără asemănare. Doar Creatorul crează într-adevăr și determină posibile cauze și efecte pentru Creatia Lui. Din acest motiv, vorbim despre Dumnezeu ca Susținător ce deține și dă viață Creației. Toate cauzele încep în El, iar toate efectele se termină în El. În realitate, lucrurile create sunt 0-uri care niciodată nu vor fi întrebuințate la nimic, decât dacă Dumnezeu le înzestrează cu adevărată valoare sau existență plasând un 1 pozitiv înaintea lui 0.

În sfera existenței, ceea ce noi numim cauze și efecte nu au nici o influență directă sau indirectă. Trebuie să folosim asemenea termene pentru a înțelege cum o anumită parte din creație este făcută inteligibilă pentru noi și disponibilă pentru a fi folosită. Dar chiar și acest lucru confirmă dependența noastră de Dumnezeu și răspunderea în fața Lui. Dumnezeu nu are nevoie de cauze și de efecte pentru a crea; în schimb, avem noi nevoie de ele pentru a înțelege ceea ce El a creat.

 

 

ro.fgulen.com

Source Link

Views: 4

De ce nu Il putem vedea pe Dumnezeu?

  F Gulen     Dumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct. Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un […]

 

F Gulen

 

 

981257_527114254017151_1259255558_oDumnezeu este foarte diferit de creația Sa, căci Creatorul nu poate avea aceleași caracteristici cu ale creației Sale. Deși acest lucru este evident, unii oameni încă mai întreaba de ce Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct.

Viziunea directă este foarte limitată. Să luăm în considerare următorul lucru- un dinte conține numeroase bacterii. Nici o bacterie nu este conștientă că trăiește într-un dinte pentru că asta ar însemna ca bacteria să se fi desprins de dinte și să fi folosit unele mijloace artificiale (microscoape, telescoape) pentru a obține o idee aproximativă despre aria înconjurătoare dintelui și relația sa cu corpul uman. Chiar dacă acest lucru ar fi posibil, această cunoaștere nu necesită și înțelegere.

Simțurile noastre se află într-o situație asemănătoare. Știm multe lucruri despre mediul nostru înconjurător, dar știința noastră este doar un mic fragment din întreg. Însă, cunoștințele noastre sunt condiționate de întelegere. Trebuie să avem o idee generală despre ceea ce vedem pentru a le ințelege. De exemplu, cum ne putem da seama de existența unui copac, fără a avea înainte o idee, nu contează cât de vagă, despre el? Fiind date asemenea limitări, cum putem vedea sau cunoaște Creatorul tuturor?

Ca ființe create și finite, potențialul și capacitatea noastră sunt limitate. Creatorul nostru, pe cealaltă parte, este Infinit. Trăim și murim în creația Sa, luptăm pentru înțelegere și virtute, și ne căutăm salvarea la mila Lui. Profetul Mohamed[1] a spus:” Comparat cu Locul Onoarei, întregul Univers este mic precum un inel aruncat în mijlocul unui deșert. În mod similar, comparat cu Tronul, Locul Onoarei este ca un inel în deșert.”[2] Aceste lucruri arată cât de mult depășește Măreția Lui, puterea noastră de a-L înțelege. Dacă nu putem să percepem realitatea Locului Onoarei și Tronul, atunci cum putem să Îl percepem pe El?

În Coran citim- “Privirile nu-L ating, ci El atinge toate privirile” (6:103). După ascensiunea Profetului la ceruri, Companii Săi L-au întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu[3]. Abu Dharr a afirmat că o dată Profetul a răspuns: “Ceea ce am vazut a fost Lumina, cum aș fi putut să Îl văd pe El? “[4]. Altă dată el a răspuns: “Am văzut o Lumină”[5]. Aceste declarații confirmă bine-știutul lucru: “Lumina este limita sau vălul lui Dumnezeu”[6]. Acestă lumină pe care El a creat-o este un zid între noi și Dumnezeu. Nu putem să vedem dincolo de lumină, care face viziunea posibilă, dar limitată, și de asemenea pune un scut protector între noi și El.

Să luăm în considerare lucrurile din alt unghi. Ibrahim Haqqi spune: “În toată creația, nu este nimic similar, egal sau contrar lui Dumnezeu. Dumnezeu este deasupra oricărei forme. Într-adevăr, El este imun și liber de orice formă.” Putem distinge diferite lucruri doar pentru că există un lucru similar, egal sau contrar lor.De exemplu, cunoaștem semnificația cuvântului “lung” prin compararea cu “scurt”. În absența unor asemenea mijloace de comparație, precum în cazul lui Dumnezeu, nu putem compara sau distinge. Acesta este înțelesul frazei ” Dumnezeu este desupra oricărei forme.”

Cei care doresc să Îl vadă pe Dumnezeu în mod direct caută să se gândească sau să fie conștienți de existența Lui. Nu Îl putem vedea deci, nu ne putem gândi sau fi conștienți de existența Lui; căci El el diferit de orice formă, calitate, cantitate, concepție sau gândire umană.

Teologii musulmani spun: “Dumnezeu este diferit de orice concepție pe care ne-am face-o noi asupra Lui.” Sufiții spun: “Noi nu Îl putem concepe pe Dumnezeu, căci suntem înconjurați de miile lui văluri protectoare.”

Oamenii înțelepți au afirmat că Dumnezeu există dar nu poate fi perceput de simțurile umane. Singura cale de a-L cunoaște este prin intermediul Profeților, pe care El i-a desemnat ca Mesageri ai Revelației Sale. Dat fiind acest lucru, trebuie să acceptăm ghidarea Revelației dacă vrem să Îl cunoaștem.

Luați în considerare următoarea analogie. Imaginați-vă că sunteți într-o cameră închisă. Atunci când cineva bate la ușă, vă puteți face o impresie vagă despre cine ar putea fi. Dar, puteți ghici doar acele atribute ale sale. Tot ceea ce știți sigur este că bate cineva. Puteți deschide ușa și puteți întreba acea persoană cine este pentru a o cunoaște. În acest fel puteți afla cu siguranță atributele sale.

Această analogie ne ajută să găsim un răspuns la cum Îl putem căuta pe Dumnezeu.

Privește creația. Este imensă, prezintă unitate si formă, frumusețe și armonie, utilitate, dar depinde doar de noi să percepem existența lui Dumnezeu. Când vedem o mulțime de materiale produse dintr-unul singur, ne dăm seama că cineva le-a fabricat, căci putem înțelege că nu s-ar putea fabrica singure. În mod asemănător, putem deduce din ceea ce vedem în creația asta că nu s-ar fi putut crea singură; Creatorul este Cel care i-a dat viață.

Dar această asemănare se termină aici. Îi putem găsi pe cei care au creat produsul și ii putem cunoaște, însă nu se poate întâmpla același lucru cu Creatorul nostru. Ar fi ca și cum bucățile de material ar cere ca cei care le-au creat, să se facă cunoscuți lor. Acest lucru este imposibil. Fără un sprijin din partea Creatorului, tot ceea ce putem noi face este doar să presupunem cine bate la ușă.

Revelația ne deschide nouă porțile. Revelația lui Dumnezeu oferită Profeților și învățăturile acestora ne dau nouă oportunitatea de a răspunde creației ca semne ce semnifică existența și atributele Creatorului[7]. Prin intermediul Profeților noi invățăm să contemplăm asupra atributelor Sale. O înțelegere adevărată a acestora presupune ca noi să urmăm calea Profeților: experiență interioară și contemplare, ce pot fi acumulate doar prin observarea absolută si sinceră a decretelor Divine, studiu obiectiv și meditație profundă. Dacă facultățile noastre interioare nu sunt dezvoltate, nu putem concepe înțelesul creației și astfel nu putem contempla atributele Divine manifestate prin intermediul creației.

Chiar și așa, nu oricine poate înțelege esența Divină. De aceea se spune: Numele Sale sunt cunoscute, Atributele Sale sunt înțelese, iar esența Sa există. Așa cum spunea Abu Bakr: A înțelege esența Lui înseamnă a recunoaște că esența Sa nu poate fi înțeleasă.

Datoria noastră este să rămânem supuși legământului nostru cu Dumnezeu și să Îl căutăm:

O, Tu care esti venerat. Nu putem aspira la o înțelegere absolută a Ta, dar credem că ești mai aproape de noi decât venele noastre jugulare. Simțim existența Ta și apropierea în adâncurile inimilor noastre prin Universul pe care Tu l-ai creat și ni l-ai deschis nouă precum o carte, precum și prin minunata armonie a formelor din toate părțile creației Tale. Ajungem să percepem că suntem integrați în toată sfera aparițiilor Tale, și astfel sufletele noastre își găsesc liniștea, iar inimile noastre pacea.

 

 

[1] În literatura tradițională islamică, orice menționare a numelui Profetului este urmată de o urare de binecuvântare: “pacea fie asupra lui”. În cazul Companionilor sau a altor musulmani pioși, fraza folosită este: “Dumnezeu să fie mulțumit de el (sau ea)”. Amândouă sunt obligații religioase.
[2] Tabari, Tafsir, 3:77.
[3] Companionii Profetului sunt cei care se adunau în jurul lui pentru a primi instrucțiuni și pentru a-i urma exemplul îndeaproape. Aceștia sunt considerați elita și avangarda națiunii musulmane, și le este acordată toată admirația și respectul.
[4] Muslim, Iman, 291; Ibn Hanbal, Musnad, 5:147.
[5] Muslim, Iman, 292.
[6] Muslim, Iman, 293; Ibn Maja, Muqaddima, 13; Ibn Hanbal, Musnad, 4:13.
[7] De exemplu: Milostivul, Înțeleptul, Atotputernicul, Atotștiutorul.

Source Link

Views: 3