Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Einstein si Dumnezeu

Albert Einstein nascut la Ulm pe 14 martie 1879 si decedat pe 18 aprilie 1955 la Princeton, a fost un fizician evreu-german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. Autorul teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. […]

Albert Einstein nascut la Ulm pe 14 martie 1879 si decedat pe 18 aprilie 1955 la Princeton, a fost un fizician evreu-german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. Autorul teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei.

Cercetările sale au contribuit (nu în mod direct așa cum se crede) la realizarea bombei atomice și la evoluția studiului energiei nucleare.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei etniei evreiești căreia îi aparținea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.

Printre citatele celebre ale sale se numara:

“A fost desigur o minciună ceea ce ați citit despre convingerile mele religioase, o minciună care este repetată sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal, și niciodată nu am negat asta, dar am afirmat-o clar. Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admirația fără limite față de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui știința.”  (Albert Einstein: The Human Side. New Glimpses from his Archives, Helen Dukas și Banesh Hoffmann, Princeton University Press)

“Dezvoltarea științei occidentale se bazează pe două mari descoperiri – invenția sistemului de logică formală (in geometria euclidiană) de către filozofii greci, și descoperirea posibilității de a afla relații cauzale prin experiment sistematic (în Renaștere). După părerea mea, nu trebuie sa ne mirăm că învățații chinezi nu au parcurs acești pași. Lucrul uimitor este că aceste descoperiri pur și simplu au avut loc.” (Cleopatra’s Nose, Essays on the Unexpected, Daniel J Boorstin (1995), New York: Vintage Books, p. 3)

Albert Einstein Head Einstein si Dumnezeu“Conceptele care s-au dovedit a fi utile în a ordona lucrurile, dobândesc cu ușurință o asemenea autoritate asupra noastră încât le uităm originile terestre și le acceptăm ca un dat imuabil. Astfel, ele pot fi considerate “necesități ale gândirii”, “dat-uri apriorice”, etc. Calea progresului științific este adesea blocată pe termen lung de asemenea erori. Prin urmare, nu este în nici un caz un joc inutil dacă ne obișnium să analizăm concepte care de mult timp au fost înțelese de la sine drept valide și arătăm cirumstanțele prin care justificarea și utilitatea lor depind, și cum au crescut, individual, din datul experienței. Astfel, autoritatea lor excesivă va fi zdruncinată. Vor fi îndepărtate dacă nu pot fi legitimate adecvat, corectate dacă corelarea lor cu lucruri date este mult prea superfluă, sau înlocuite dacă un nou sistem poate să fie stabilit pe care să-l preferăm pentru orice anume motiv.”    (Necrolog pentru fizicianul Ernst Mach,Phys. Zeitschr. 17, 101, 1916)

Source Link

Views: 2

Existența Creatorului

  Cum dovedeşte Universul existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)? Prin însăși fenomenele care îl caracterizează! Primul fenomen – Apariţia Universului Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este chiar apariţia Universului, care are un Creator. Argumente Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi […]

 

Cum dovedeşte Universul existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)?

Prin însăși fenomenele care îl caracterizează!


Primul fenomen – Apariţia Universului

Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este chiar apariţia Universului, care are un Creator.

Argumente
Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi mai convingătoare.

Spre exemplu: Legile termodinamicii, legile atomului, energia solară, fiecare dintre acestea oferă dovezi clare în acest sens.

Legile termodinamicii

Lecomte du Nouy, conducătorul secţiei de fizică de la Institutul Pasteur şi al secţiei de filosofie de la Universitatea din Sorbona, afirmă în lucrarea sa intitulată Soarta omenirii:

Carnot-Clausius„Unul dintre marile succese pe care le-a înregistrat ştiinţa modernă este corelarea legii Carnot-Clausius (numită şi cea de a doua lege a termodinamicii, considerată cheia înţelegerii materiei fără viaţă) cu teoria probabilităţilor.

Marele fizician Boltzmann a confirmat că:

evoluţia materiei lipsite de viaţă corespunde unei evoluţii din ce în ce mai probabile a materiei, care se caracterizează prin sporirea simetriei şi a echilibrului forţei. Aşadar Universul înclină spre echilibru şi spre dispariţia tuturor asimetriilor existente în momentul de faţă, astfel încât, în final, toate mişcările se vor opri şi se va aşterne întunericul total.”

Eduard Loskill a subliniat că această lege a termodinamicii confirmă că Universul are un început:

„S-ar putea ca unii să considere că acest Univers s-a autocreat, în vreme ce alţii socotesc că această convingere în legătură cu caracterul etern al Universului nu este mai credibilă decât convingerea că există un Dumnezeu etern, însă cea de a doua lege a termodinamicii d e m o n strează că opinia respectivă este greşită. Ştiinţele d e m o n strează cu toată claritatea că acest Univers nu poate fi etern. Are loc o trecere continuă de la corpurile calde la corpurile reci, iar o evoluţie în sens invers nu poate avea loc în mod spontan. Aceasta înseamnă că Universul se îndreaptă către o situaţie în care temperatura tuturor corpurilor se egalizează şi în care sursele de energie se epuizează. Atunci nu vor mai avea loc procese chimice sau fizice şi nu va mai exista vreo formă de viaţă în acest Univers. De aceea noi concluzionăm că acest Univers nu poate fi etern; în caz contrar, energia lui ar fi fost consumată cu mult timp în urmă şi orice activitate ar fi încetat să existe.”

In felul acesta oamenii de ştiinţă au ajuns, poate fără să aibă intenţia acestei d e m o n straţii, la concluzia că Universul are un început şi au confirmat, astfel, existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), fiindcă ceea ce are un început nu putea să înceapă de la sine, ci trebuie să fi avut un impuls iniţial sau un Creator.

Savantul biofizician Frank Allen a demonstrat şi el caracterul neetern al Universului prin aceeaşi lege, afirmând:

„Deseori se spune că acest Univers material nu ar avea nevoie de un Creator, dar dacă admitem că acest Univers există, atunci se pune întrebarea cum de există şi cum a apărut.
Există patru posibile răspunsuri la această întrebare:
a. fie că acest Univers este doar o închipuire şi o iluzie, dar acest lucru vine în contradicţie cu chestiunea pe care am admis-o în legătură cu existenţa lui;
b. fie că acest Univers a apărut automat din neant;
c. fie că este etern şi nu are un început;
d. fie că are un Creator.

a. Prima posibilitate nu ne ridică nicio problemă, în afară de cea a percepţiei şi a simţurilor, ceea ce înseamnă că felul în care noi percepem acest Univers şi schimbările care se produc în el nu reprezintă decât o închipuire sau o iluzie, fără niciun suport real. Opinia că acest Univers nu ar avea o existenţă efectivă, că el ar fi doar o imagine în minţile noastre şi că noi am trăi într-o lume iluzorie nu merită să fie discutată.

b. Cea de a doua opinie, după care lumea – inclusiv materia şi energia – a apărut singură, din neant, opinie care nu este mai puţin stupidă decât prima şi nici ea nu necesită să fie subiect de discuţie sau analiză.

c. Cea de a treia opinie, conform căreia acest Univers este etern şi nu are un început, se întâlneşte cu opinia potrivit căreia acest Univers are un Creator într-un singur punct, adică are un caracter etern. Aşadar, fie că atribuim calitatea eternităţii unei lumi moarte, fie că o atribuim unui Dumnezeu viu care creează.

d. Nu există nicio dificultate de raţionament în acceptarea celei de a patra dintre aceste posibilităţi, mai mult decât în acceptarea celei de a treia, deoarece legile termodinamicii dovedesc că elementele componente ale acestui Univers îşi pierd în mod treptat căldura, îndreptându-se în mod inevitabil către o zi în care corpurile se vor caracteriza printr-o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut; o zi în care energia va dispărea şi viaţa va deveni imposibilă, iar producerea acestei stări, în care energia va dispărea şi temperatura corpurilor va scădea până la zero absolut, este inductivă odată cu trecerea timpului. Soarele arzător, stelele strălucitoare şi pământul plin de forme de viaţă reprezintă dovada clară a faptului că originea Universului este legată de un timp care a început într-un anumit moment şi, în consecinţă, apariţia Universului nu reprezintă o întâmplare. Aceasta înseamnă că la originea Universului trebuie să se afle un Creator etern, care nu are un început, Atoateştiutor, înzestrat cu o putere fără limite, şi că acest Univers a fost creat de Mâinile Sale. Aşadar legea menţionată anterior confirmă faptul că Universul, de vreme ce are căldură, nu poate să fie etern, întrucât căldura nu mai poate exista după răcirea lui şi, dacă ar fi fost etern, ar fi fost rece.”

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Recunoaşterea lui Dumnezeu

    Întrebarea care apare aici este: cum ar putea toţi oamenii să creadă într-un singur Dumnezeu adevărat, date fiind mediile sociale şi culturale diferite din care provin? Pentru ca oamenii să poată fi responsabili cu privire la adorarea Unicului Dumnezeu adevărat, trebuie să aibă acces cu toţii la cunoaşterea Lui. Revelaţia finală ne învaţă […]

 

 

divine Recunoaşterea lui DumnezeuÎntrebarea care apare aici este: cum ar putea toţi oamenii să creadă într-un singur Dumnezeu adevărat, date fiind mediile sociale şi culturale diferite din care provin? Pentru ca oamenii să poată fi responsabili cu privire la adorarea Unicului Dumnezeu adevărat, trebuie să aibă acces cu toţii la cunoaşterea Lui. Revelaţia finală ne învaţă că toate fiinţele umane au imprimată în propriile suflete, ca parte a naturii din care sunt creaţi, recunoaşterea Unicului Dumnezeu adevărat. În cel de-al şaptelea capitol al Coranului (Al-ʿAʾraf, versetul 172-173), Dumnezeu a explicat că, atunci când El l-a creat pe Adam, a făcut ca toţi descendenţii lui Adam să se ivească şi a luat din partea lor o mărturie, spunând:

„… «Nu sunt Eu Domnul vostru?», au răspuns ei: «Ba da, facem mărturie!»”

Allah a explicat apoi de ce a făcut ca întreaga omenire să fie martoră a faptului că El este creatorul şi Unicul Dumnezeu adevărat, demn de slavă. El a spus:

„… pentru ca voi să nu spuneți în Ziua Învierii: «Noi am fost fără grijă de aceasta!»” (Coran 7: 172).

Aceasta înseamnă că noi nu putem susţine în acea zi că nu am ştiut că Allah a fost Dumnezeul nostru şi că nimeni nu ne-a spus că trebuie să Îl slăvim doar pe Allah. Mai departe, Allah a explicat următoarele:

„Sau să nu spuneți: «Părinții noștri au fost politeiști mai înainte, iar noi suntem urmași după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoși?»” (Coran 7: 173).

Aşadar fiecare copil este născut cu o credinţă firească în Dumnezeu şi o înclinaţie înnăscută de a-L adora doar pe El. Această înclinaţie înnăscută este numită în limba arabă fitrah. Profetul Muhammad a relatat faptul că Allah a spus: „Mi-am creat slujitorii în religia corectă, dar diavolii i-au făcut să o ia razna.” Profetul, de asemenea, a spus: „Fiecare copil este născut într-o stare de fitrah. Apoi părinţii lui îl fac evreu, creştin sau zoroastru.” Dacă acel copil ar fi fost lăsat în pace, el L-ar fi adorat pe Dumnezeu în propriul său mod, dar toţi copiii sunt influenţaţi de mediu. Deci, pe măsură ce copilul se supune legilor fizicii, pe care Allah le-a impus în natură, în acelaşi mod, sufletul lui se supune automat recunoașterii faptului că Allah este Domnul şi Creatorul lui. Dar dacă părinţii încearcă să îl facă să urmeze o altă cale, copilul, în primii ani ai vieţii sale, nu este suficient de puternic să se opună sau să reziste voinţei părinţilor săi.

În astfel de cazuri religia pe care copilul o urmează este una impusă de tradiţie şi de educaţie, iar Dumnezeu nu ţine cont de aceasta şi nici nu îl pedepseşte pentru religia sa până într-un anumit moment al vieţii sale.

Source Link

Views: 3