Tag: coran

Teme științifice în Coran – 2

  F. Gulen   Iată ce spune Coranul despre formarea embrionului și fazele în care se dezvoltă în uter: Voi oameni! Dacă aveți vreo îndoială asupra învierii să știți că Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picătură de sămânță, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă și fără formă pentru a […]

 

F. Gulen

 

Iată ce spune Coranul despre formarea embrionului și fazele în care se dezvoltă în uter:

Voi oameni! Dacă aveți vreo îndoială asupra învierii să știți că Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picătură de sămânță, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă și fără formă pentru a vă lămuri…(22:5)

În alt verset, dezvoltarea este explicată în mare detaliu, precum și fazele distincte:

știința și CoranulNoi am creat omul din lut curat, apoi l-am făcut dintr-o picătură de sânge pusă într-un vas trainic. Și apoi, din picătură, am făcut un cheag de sânge și din această îngrămădire am creat osul, și am îmbrăcat osul în carne și astfel am făcut o altă creație. (23:12-14)

El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre, creație după creație, în trei întunecimi (39:6)

Aceste trei întunecimi se cunosc în detaliu acum: parametru, miometru și endometru-cele trei țesuturi ce îmbracă cele trei membrane (țesutul amniotic-apa, corionul-căldura și peretele uterului-lumina).

Laptele și producerea lui:

Voi aflați o învățătură și în dobitoacele voastre. Noi vă adăpăm cu ceea ce în burțile lor se află între mistuitură și sânge: un lapte curat, plăcut celor care-l beau (16:66).

Coranul narează întregul proces în detaliu: parțiala digestie a mâncării și absorbția ei, urmate de un al doilea proces și rafinament în glande. Laptele este agreat de oameni, totuși el este respins de către corpul vacilor ca fiind nefolositor.

Aflăm din Coran că totul în natură are pereche:

Mărire Celui ce a creat toate soiurile în perechi, cele ce cresc pe pământ de la sine și cele de la ei și cele pe care nu le cunosc. (36:36)

Deci, totul are o pereche, opusă sau complementară; acest lucru fiind evident în cazul oamenilor, al animalelor și al plantelor. Dar ce putem spune despre lucrurile pe care ei nu le cunosc ? Această afirmație se referă la diversitatea entităților neînsuflețite, a forțelor subtile și a principiilor naturii; chiar și instrumentele moderne științifice atestă că totul în natură are pereche.

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi și din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei oare? (21:30)- astfel se explică în Coran crearea lumii și a locuitorii ei.

Relatările coranice sunt clare și nu ar trebui amestecate cu diferite ipoteze ce aparțin altor persoane. Toate ființele au fost create din apă; în Coran nu se menționează modul în care a luat naștere această sursă unică de viață, ci faptul că Universul este singurul miracol al creației. Tot ce se află în Univers este parte integrală a acestui miracol. Acest verset evidențiază vitalitatea și semnificația apei, ce reprezintă trei pătrimi din corpul uman.

 

– sfârșitul celei de-a doua părți –

Source Link

Views: 3

Științele moderne și Coranul

  F. Gulen   În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de […]

 

F. Gulen

 

În ziua de azi facem referire la multe ramuri ale științei și la fapte științifice pe care le folosim pentru a analiza diferite lucruri și evenimente-chiar și chestiunile legate de religie. Menționăm aceste fapte pe rând sau grupate, pentru a dovedi existența și Unicitatea lui Dumnezeu celor care au nevoie de asemenea dovezi.

În mod similar, când privim știința prin lumina Coranului,subliniem faptul că acesta conține informații despre natura lucrurilor ce sunt în acord cu descoperirile științifice. Să luăm în discuție medicina. Am citit o dată o carte ce se numea Medicina este Niche al Științei; chiar așa și este, și trebuie să îl pomenim pe Dumnezeu atunci când studiem existența noastră trupească și dezvoltarea noastră. De exemplu, descrierea coranică a embrionului corespunde exact cu ceea ce știm astăzi despre acest lucru. În plus, în Coran nu există nici măcar o singură greșeală referitoare la asta, pe care știința să o poată critica. Cum ar fi putut ști un arab neînvățat ce trăia în deșert acum mai mult de 1.400 de ani despre toate aceste lucruri abia descoperite cu ajutorul razelor X și a altor echipamente mult mai sofisticate doar după multe secole de cercetări științifice asidue? Noi folosim asemenea argumente coranice pentru a demonstra originea Divină a Coranului, care la rândul lui arată că Profetul Mahomed (s.a.a.w.s) spunea lucruri adevărate.

Atunci când explicăm Islamul ne referim la fapte științifice deoarece unii oameni sunt determinați să respingă tot ceea ce nu este “științific”. Materialiștii, dar și oponenții (sau cei indiferenți) religiei au încercat să exploateze știința pentru a sfida religia și pentru a folosi prestigiul pentru a răspândi modul lor de gândire. Mulți oameni au urmat modul lor de gândire, ceea ce înseamnă că noi trebuie să folosim aceleași unelte ale științei și tehnologiei pentru a demonstra că ele nu contrazic Islamul și să încercăm să aducem oamenii pe calea cea bună.

Sunt de acord cu ideea că musulmanii ar trebui să cunoască foarte multe fapte științifice pentru a combate afirmațiile materialiștilor și ale ateilor. Multe versete coranice ne fac să privim în jurul nostru, să învățăm, să studiem, să observăm galaxiile și stelele. Toate acestea ne impresionează într-un asemenea fel încât ne fac să vrem să călătorim pentru a cunoaște miracolul creației. Coranul ne spune că cei care într-adevăr se tem de El, dintre servitorii Lui, sunt cei știutori (35:28), și astfel ne încurajează să reflectăm și să cunoaștem[1]; dar numai dacă o facem în acord cu spiritul Coranului.

Cunoștințele noastre în ceea ce privește faptele științifice ar trebui folosite pentru a explica faptele islamice și nu pentru a-i impresiona pe ceilalți sau a-i face să nu-și mai expună argumentele. Scopul nostru principal trebuie să fie acela de a câștiga satisfacția lui Dumnezeu și de a-i face pe cei ce ne ascultă capabili să înțeleagă ceea ce noi le explicăm.

Este greșit să privim știința ca fiind superioară religiei și să justificăm chestiunile islamice sau Islamul prin fapte științifice. A face acest lucru înseamnă că avem dubii în ceea ce privește Islamul și de aceea avem nevoie de știință, pentru a ne consolida credința. Nu va putea fi confirmat niciodată Coranul etern, neschimbător de lucrurile schimbătoare, temporare. Fiind date acestea, musulmanii ar trebui să folosească știința doar ca pe o unealtă de a trezi la realitate mințile confuze.

coranul si stiintele moderneFaptele științifice și știința sunt adevărate doar atâta timp cât sunt de acord cu Coranul și hadis-ul. Nici chiar faptele științifice bine stabilite nu pot susține adevărul credinței; ne pot folosi doar ca instrumente ce ne oferă idei sau ne împing să reflectăm. Dumnezeu este Cel ce stabilește adevărul credinței în conștiința noastră, și nu știința, căci credința o primim doar prin ghidarea Divină. Cei care vor să acumuleze credința cu ajutorul științei nu vor simți niciodată prezența lui Dumnezeu în conștiința lor și vor venera doar natura, nu și pe Dumnezeu.

Suntem credincioși datorită credinței din inimile noastre și nu datorită cunoașterii din mințile noastre. Doar până aici ne pot conduce dovezile subiective și obiective, de aici încolo trebuie să renunțăm la tot pentru a progresa spiritual. Atunci când urmăm ceea ce ne dictează inimile și conștiința în lumina și ghidarea Coranului, Dumnezeu ne îndreaptă pașii spre iluminarea pe care o așteptăm. Așa cum a afirmat filozoful german Kant: ” Trebuie să las în urmă tot ce am citit pentru a putea crede în Dumnezeu”.

[1] În termeni islamici cunoașterea nu este restrănsă doar la cunoaștere religioasă, ci include toate tipurile de cunoaștere benefică umanității. Pentru noi, acest lucru include și cunoașterea științifică.
Source Link

Views: 4

A fost Coranul scris de catre Profetul Muhammed? 1

  F. Gulen   Datorită faptului că această întrebare a generat multe scrieri, îmi voi baza răspunsul pe cele mai pertinente puncte. Această afirmație este făcută de către Orientaliști[1], așa cum era făcută de predecesorii lor: scriitorii creștini sau evrei care respingeau răspândirea islamului. Primii care au făcut-o au fost oponenții Profetului (s.a.a.w.s), după cum […]

 

F. Gulen

 

Datorită faptului că această întrebare a generat multe scrieri, îmi voi baza răspunsul pe cele mai pertinente puncte.

Această afirmație este făcută de către Orientaliști[1], așa cum era făcută de predecesorii lor: scriitorii creștini sau evrei care respingeau răspândirea islamului. Primii care au făcut-o au fost oponenții Profetului (s.a.a.w.s), după cum citim în Coran:

Când li se citesc versetele Noastre ca dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun despre Adevăr când vine la ei: “Acestea sunt o vrajă vădită!” ori spun: ” El le-a născocit!” (46-7-8)

Aceștia erau disperați să își protejeze interesele împotriva dezvoltării islamului și au sperat, așa cum o fac și omologii lor moderniști, să împrăștie dubii asupra autorității divine a Coranului.

218193_365450026869958_1721240816_nCoranul este unic printre Scripturi în două aspecte, care sunt acceptate chiar și de cei care resping Islamul. În primul rând, Coranul există scris în limba arabă, limba sa originală fiind încă foarte răspândită și vorbită în zilele noastre. În al doilea rând, textul său este demn de toată încrederea, deoarece nu a fost schimbat, editat sau alterat de-a lungul timpului.

În schimb, versetele creștine nu mai există în limba originală în care au fost scrise; limba versiunii cele mai vechi ale Scripturii este o limbă moartă[2]. În plus, textele Scripturii au fost schimbate, re-editate de către oameni de-a lungul multor generații, prentu a promova diferite interpretări sectante. Aceste texte și-au pierdut autoritatea de Scripturi, și au servit doar ca mitologie națională sau culturală pentru grupuri ale căror strămoși au creat propriile lor versiuni. Acesta este, mai mult sau mai puțin, consensul vestic asupra statutului acestor Cărți cândva Divine.

Timp de aproape 200 de ani erudiții vestici au supus Coranul aceleeași examinări riguroase. Cu toate acestea, ei nu au putut dovedi că Coranul a suferit vreo schimbare așa cum au suferit Scripturile. Ei au descoperit că musulmanii, precum creștinii, s-au împărțit uneori în grupuri. Dar, spre deosebire de creștini, toate grupările islamice și-au justificat opiniile referindu-se la același Coran. Alte versiuni ale Scripturilor ar mai putea fi încă descoperite.[3] Toți musulmanii cunosc doar Coranul, păstrat perfect, scris cu aceleași cuvinte încă de la moartea Profetului (s.a.a.w.s), când s-a încheiat Revelația.[4]

Musulmanii dețin de asemenea și o dovadă a învățăturilor Profetului (s.a.a.w.s) în Sunna, implementarea islamului în viața de zi cu zi. Multe, dar cu siguranță nu toate dintre faptele și cuvintele Profetului (s.a.a.w.s) sunt păstrate în scrierile hadis[5]. Aceste două surse nu se poate să fi fost mai diferite în conținut, calitate și exprimare. Toți arabii care l-au auzit și văzut pe Profet (s.a.a.w.s) vorbind, indiferent de religia pe care aceștia o aveau, au recunoscut că cuvintele acestuia erau concise și convingătoare. Când au auzit Coranul, ei au fost copleșiți de uimire și extaz. Putem simți în hadis vocea unuia care se adresează altor oameni, o persoană ce adresează întrebări grele, care, atunci când vorbește o face cu o anumită gravitate și cu uimire în fața Voinței Divine. Coranul, pe cealaltă parte este văzut ca fiind imperativ și sublim, având o măreție a stilului și a conținutului transcendente. Să presupunem că Coranul și hadis-ul au aceleași origini ar însemnă să sfidăm simțurile și rațiunea.

 

Source Link

Views: 4