Tag: coranic

Semnele Divine

Semnele Divine privite prin prisma credinței,  creației și Creatorului   ☆ Oamenii văd Semnele lui Allah, dar câți oameni înțeleg că Allah este Creatorul? ☆ Care sunt semnele lui Allah? ☆ Cum face Allah ca semnele Lui să fie văzute și clare ? ☆ Câți oameni meditează la faptul că Allah a creat moartea la […]

Semnele Divine

privite prin prisma credinței,  creației și Creatorului

☆ Oamenii văd Semnele lui Allah, dar câți oameni înțeleg că Allah este Creatorul?

☆ Care sunt semnele lui Allah?

☆ Cum face Allah ca semnele Lui să fie văzute și clare ?

☆ Câți oameni meditează la faptul că Allah a creat moartea la fel ca și viața, sau că viaţa nu mai poate să revină în trup, după moarte, decât în Ziua de Apoi?

Pentru om, faptul că doarme noaptea și se trezește dimineața a devenit un fenomen  atât de banal, încât acesta nu mai conștientizează adevarata semnificația a somnului și a trezirii din acest somn despre care Allah spune în Coran că este „o revenire la viață a acelor suflete pe care El le trimite pe pământ în fiecare dimineață, iar pe altele le oprește la El (cei care mor)”.

Astfel vă face Allah semnele Sale învederate, pentru ca voi să pricepeți! (Al Baqara 242)

Semnele Divine

Un verset scurt, dar atât de profund dacă reflectăm asupra lui cu atenție! Un verset dintre numeroasele versete din Coran prin intermediul căruia omul este înștiințat de Creator că semnele Sale sunt clare și este îndemnat să „ia aminte” : să mediteze la sine însuși, să mediteze la crearea lui, la înzestrarea lui cu auz, văz, rațiune, aceste binecuvântări pe care ar trebui să le conștientizeze ca fiind temporare și va da socoteală pentru modul în care le-a folosit.

Această chemare la contemplare este foarte des întâlnită în Sfântul Coran. Când se vorbește în Coran de „semnele Sale”, nu înseamnă că este vorba doar despre versetele coranice, ci, așa cum spunea un poet: „Există un Coran recitat și un Coran văzut, simțit.” 

Coranul recitat este Cartea în sine, iar Coranul văzut reprezintă întreg universul: toamna – care aduce desfrunzirea copacilor odată  plini de viață, frunze verzi și păsări, primavara – când pământul prinde viață din nou, noaptea în care „se pierde” ziua, apusul care „ascunde” soarele etc.

V-ați întrebat de ce pământul este lipsit de viață iarna, iar primavara totul înflorește și rodește? Oare acest Univers, cu toate creațiile și creaturile lui, ar fi putut să apară din neant și să se creeze singur?

Semnele Divine

Există o teorie bine-cunoscută de oameni, denumită teoria “Big Bang”, care încearcă să explice existența universului într-o manieră evolutivă, pretinzând că universul a apărut iniţial în urma exploziei unor gaze sau a unor mase solide. Unii afirmă că iniţial a existat o nulitate, un vid, sau unele gaze care au explodat, după care întregul univers, pur și simplu, a început să evolueze până la stadiul la care el se află astăzi. Nu a existat niciodată vreo dovadă solidă pentru această idee de “ceva apărut din nimic” și nici măcar pentru teoria evoluției în sine.

Așadar, omule, privește în jurul tău!

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin. Acest text a fost redactat si editat de doamna Camelia H. 

Source Link

Views: 1

POLUAREA ÎNVELIŞULUI ATMOSFERIC

Adnan Ash-Sharif     “Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” 1. Gaura din stratul de ozon: Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost […]

Adnan Ash-Sharif

 

 

wallpaper1036182

“Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”

1. Gaura din stratul de ozon:

Încă din anul 1982, cercetătorii britanici de la staţiunea ştiinţifică situată la polul Sud au constatat scăderea treptată, de la un an la altul, a cantităţilor de ozon în zona polară. În anul 1984, au fost avertizate celelalte instituţii ştiinţifice asupra acestei scăderi primejdioase pentru fiinţele de pe pământ, iar în anul 1987, cercetătorii au constatat că, jumătate din stratul de ozon din regiunea polului Sud a dispărut. În urma unor studii ştiinţifice intense, care au costat zeci de milioane de dolari, cercetătorii au ajuns săştie astăzi că gaura din stratul de ozon de deasupra Oceanului Îngheţat de Sud se datorează unor substanţe chimice industriale, cum sunt freonul şi foranul, pe care omul le produce în cantităţi de milioane de tone, folosindu-le ca materiale de răcire la frigidere, la aparatele de condiţionare a aerului şi ca împingătoare pentru aerosoli şi în aparatele cu presiune, aşa cum este cazul unor sprayuri de parfum. Aceste substanţe sunt gaz cloroflorid de carbon (C. F. C. ) care nu arde şi nu se dezintegreazăşi care se înalţă încet – încet, ajungând la stratul de ozon din atmosferă, pe care-l distruge foarte lent.

După dispute ştiinţifice, care au durat cinci ani între statele industriale care produc acest gaz dăunător mediului, s-a decis, înainte de 1999, reducerea producţiei lui la jumătate. Nu a fost stopată integral producţia lui, deoarece la mijloc se află interese comerciale uriaşe, estimate la miliarde de dolari, ca urmare a folosirii acestui gaz.

Oare s-a schimbat omul? El a fost şi rămâne aşa cum l-a descris Stăpânul lumilor: nedrept cu sine şi cu alţii, ignorant faţă de sine şi faţă de ceilalţi, din cauza egoismului şi a lăcomiei după bani.

2. Ploile acide:

Învelişul atmosferic s-a transformat, de zeci de ani, într-o “groapă de gunoi gazoasă”, în care omul a aruncat şi continuă să arunce miliarde de tone de gaze toxice, emise de uzine, de automobile şi de celelalte surse generatoare de energie. Cu toate că Stăpânul a făcut în învelişul atmosferic drumuri, urmate de gazele ce se înalţă de la uzinele de pe pământ, consecinţele “nedreptăţii omului la cumpănire”, la balanţa pe care a aşezat-o Domnul în învelişul atmosferic al pământului sunt astăzi vizibile, ele manifestându-se şi prin ploile acide care distrug resursele vegetale şi animale în diverse ţări industrializate. Datele statistice pentru anul 1977 au apreciat că emisiile de compuşi dăunători ai sulfului, aşa cum sunt dioxidul şi trioxidul de carbon, prin coşurile uzinelor, au ajuns la 3 milioane de tone în Franţa, 5 milioane de tone în Marea Britanie şi 264 milioane de tone în Statele Unite ale Americii.

3 – Schimbarea climatului:

Bioxidul de carbon (CO2) reprezintă un procent de 0,003% în compoziţia aerului şi joacă un rol important în asigurarea stabilităţii temperaturii atmosferei şi a pământului, ca şi în circuitul carbonului în tmosferă. Activitatea crescândă a maşinii industriale nesăţioase a omului, care aruncă în atmosferă 5,5 miliade de tone din acest gaz, a modificat balanţa exactă a compoziţiei atmosferei pe care a stabilit-o Domnul şi, cu mai mulţi ani în urmă, au fost lansate avertismente în legătură cu creşterea procentului de bioxid de carbon. Aceasta ar putea provoca creşterea temperaturii atmosferei şi modificări decurgând din aceasta în distribuţia vânturilor şi a precipitaţiilor şi în nivelul mărilor şi al fluviilor.

Este suficient să menţionăm faptul că agricultura Statelor Unite ale Americii a fost afectată, în anul 1988, de o secetă cumplită, ceea ce a dus la scăderea recoltei anuale de cereale de la 207 milioane tone la numai 97 milioane tone, iar o repetare a acestei situaţii ar reprezenta un dezastru la scară planetară. Unii cercetători au pus această situaţie pe seama modificării climatului şi a creşterii temperaturii, ca urmare a dezechilibrului din balanţa bioxidului de carbon.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Căile cerului

Adnan Ash-Shareef   În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului. Dacă […]

Adnan Ash-Shareef

 

În Univers se află numeroase căi, între care şi orbitele planetelor, stelelor, galaxiilor şi nebuloaselor. Cititorului îi sunt suficiente următoarele informaţii astronomice despre orbitele stelelor pentru a-şi forma o imagine simplă despre măreţia Universului, despre măreţia Creatorului Universului şi despre măreţia acestui verset în care Domnul a jurat pe căile cerului.

univers-2Dacă cineva acordă raţiunii sale un răgaz pentru meditaţie şi iese într-o noapte senină, fără lună, şi priveşte cerul de deasupra lui şi dacă află apoi că stelele pe care le vede cu ochiul liber nu reprezintă în realitate decât o părticică neînsemnată din cele o sută de miliarde de galaxii care au fost numărate până în momentul de faţă, cea mai mică dintre ele fiind alcătuită din mii de miliarde de stele, fiecare dintre ele rotindu-se pe o orbită proprie, probabil că atunci va înţelege ceva din sensul jurământului lui Allah Preaputernicul şi Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! Voi vă aflaţi în vorbă învrăjbită prin care este ţinut departe de el cel care a fost îndepărtat. (Adh-Dhariyat: 7-9).

Dacă vom reflecta cu adevărat la sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are niciun fel de crăpături? (Qaf: 6),

ştiind că în cerul de deasupra noastră (adică în atmosfera terestră) se află „căi” care curăţă pământul nostru de gazele dăunătoare ce se înalţă de pe el, „căi” pe care omul le-a descoperit şi a putut să le urmeze în secolul al XX-lea, când a pătruns cu navele sale cosmice în spaţiul extraterestru, atunci probabil că va înţelege mai mult din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Jur pe cerul cel bine întocmit! (Adh-Dhariyat: 657).

Dacă vom reflecta la crearea cerurilor şi a pământului, respectând cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Oare n-au văzut ei că Allah nu a creat cerurile şi pământul şi ceea ce este între ele decât întru adevăr şi pentru un termen hotărât? (Ar-Rum: 8),

ştiind că Pământul, care nu este în raport cu Universul decât precum un grăunte de nisip în marele deşert Ar-Rub al-Khali (deşert din peninsula Arabă), urmează o traiectorie ovală în jurul Soarelui, cu o lungime de aproximativ 9.600 milioane de kilometri, fără să se ciocnească de milioanele de stele şi planete risipite în Univers, probabil că pe unii dintre noi ne va cuprinde spaima şi smerenia în faţa măreţiei Creatorului manifestată înîmpărăţia Sa şi probabil că vom înţelege ceva din sensurile cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

El ţine cerul ca să nu cadă peste Pământ decât cu voia Sa. (Al-Hajj: 65)

şi vom înţelege jurământul Său pe cer şi pe căile lui.

Dacă omul ar cunoaşte ceva din ştiinţa astronomiei simple care se află în bibliotecile ştiinţifice, dacă ar rămâne singur în fiecare zi, vreme de câteva minute, pentru a medita la lumile stelelor şi a planetelor pe care le vede într-o noapte senină şi fără lună, şi dacă ar reflecta îndelung la versetele cele sfinte ale lui Allah care se referă la astronomie, probabil că ar ajunge să devină dintre „aceia care au minte”, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Îl pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte, şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului [zicând]: «Doamne, n-ai făcut aceasta în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de pedeapsa Focului!» (Aal ’Imran: 190-191).

 

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2