Tag: coranic

Foloasele munţilor

Adnan Ash-Sharif   Şi munţii i-a fixat,…  (Coran) Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi […]

Adnan Ash-Sharif

 

Şi munţii i-a fixat,…  (Coran)Lake-in-the-mountains

Munţii reprezintă factorul principal în acumularea apei dulci şi în fixarea solului. Dacă nu ar fi munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare fără să se adune în pământ şi ar purta solul cu ea. Acest adevăr ştiinţific pare astăzi axiomatic, dar ştiinţa nu l-a cunoscut decât în urmă cu ceva mai bine de o sută de ani. Cei mai mulţi hidrologi credeau până la mijlocul secolului XIX că sursele apelor dulci şi izvoarele subterane se află în apa de mare, care s-ar infiltra în straturile pământului, unde s-ar purifica de sarea din ea şi apoi ar izbucni sub forma râurilor, pentru a se întoarce din nou în mare. Dar Revelaţia a arătat că sursa apei dulci se află în cer şi nu în mare, după cum a arătat care este rolul munţilor înalţi în acumularea apei şi în formarea râurilor cu apă dulce:

Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer, pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge. (Al-Hijr: 22).

Sursele apelor Nilului nu au fost cunoscute în secolul XIX (1862), când descoperitorii Speke si Grant au confirmat că apele Nilului Alb provin din impactul dintre vaporii de apă, care se ridică din Oceanul Indian şi munţii înalţi din Kenya, unde se condensează la impactul cu vârfurile reci ale munţilor şi se transformă în cascadele ce constituie izvoarele acestui afluent al Nilului. Aproximativ asemănător stau lucrurile şi în cazul fluviului Congo. Constatăm legătura dintre munţii înalţi şi apele dulci şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce? (Al-Mursalat :27).

Munţii joacă rolul unui filtru pentru zăpezile care le acoperă vârfurile şi apele care cad peste ei, întrucât apa se scurge foarte încet către straturile lor interioare si pământul din vecinătatea lor, unde se  acumulează apele freatice. Dacă nu ar exista munţii, cea mai mare parte a apei căzute din cer s-ar scurge în mare, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

 Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut să stea în pământ, cu toate că avem puterea să o facem să dispară.   (Al-Mu`minun: 18).

Munţii bogaţi care se reînnoiesc

În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre?!  (Fatir: 27).

Ne-am oprit îndelung asupra cuvântului judad “dâre”, pe care cele mai multe comentarii ale Coranului l-au explicat ca însemnând “cărări” şi prin aceasta s-a limitat sensul versetului sfânt la următoarele: “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori”. Dar se ştie că acest cuvânt are mai multe sensuri, aşa după cum aflăm din „Lisan al-Arab”: judad este plural de judda, cu sensul de “cărări”. Dar judad este şi plural de jadda, cu sensul de lucru care se reînnoieşte. Iar jadd înseamnă “bogat”, ca în ruga Trimisului cel generos : “Doamne, nu poate nimeni împiedica ceea ce ai dat şi nu poate nimeni să dea ceea ce ai oprit, şi nu este de folos măreţia celor măreţi, în faţa Ta!”. Un alt sens al cuvântului judad, în afară de “cărări “, este acela de “lucruri bogate, care se reînnoiesc”.

Pornind de la aceasta, constatăm dar – Allah ştie cel mai bine ! – că versetul lui Allah Preaînaltul “A creat munţii pe care sunt dâre de diferite culori” are şi un alt sens, adică Domnul a făcut ca unii munţi să se reînnoiască şi să dispună de bogăţii. Oare a descoperit stiinţa despre munţi ceva de acest fel?

Explorarea Polului Sud a început în anul 1820 şi s-a descoperit că este vorba de un continent acoperit de zăpezi îngheţate care se ridică până la înălţimea de 1500 metri şi că acest munte uriaş de gheaţă care se reînnoieşte de milioane de ani reprezintă 90% din rezervele de apă dulce pe care Creatorul le-a depus în pământ.

Munţii care conţin fier, cupru, aur, pietre preţioase, marmură de diverse culori sunt, de asemenea, o sursă de bogăţie, care doar rareori se epuizează.

Dimpotrivă, această bogăţie se reînnoieşte încet, cu trecerea timpului, în ciuda ameninţării cu epuizarea venită din partea omului şi a factorilor naturali, aşa cum sunt aerul, soarele şi apa, şi aceasta pentru că munţii au rădăcini adânci în straturile pământului şi, pe măsură ce vârfurile şi platourile lor se uzează, se ridică rădăcinile din adâncul pământului şi reînnoiesc ceea ce au consumat omul şi natura. Munţii Apalaşi din America de Nord, de pildă, în ciuda vârstei lor estimate la mii de milioane de ani şi a factorilor de eroziune, continuă să fie semeţi şi înalţi însă ei nu mai au rădăcini în adâncul pământului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

Profesorul Goeringer despre fazele embrionare menționate în Coran

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi […]

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr. G. C Goering, şef de catedră şi profesor asociat la catedra de embriologie medicală din cadrul Departamentului de Biologie Celulară, Școala de Medicină, Universitatea Georgetown, Washington D.C. L-am întâlnit şi l-am întrebat dacă în istoria embriologiei a existat vreo menţiune referitoare la diferitele faze ale dezvoltării embrionare şi dacă existau cărţi de embriologie pe vremea Profetului sau în secolele care au urmat în care să se menţioneze aceste faze sau dacă diviziunile între aceste faze diferite aveau să fie cunoscute la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. El a răspus că grecii antici erau preocupaţi de studiul embriologiei şi mulţi dintre ei au încercat să descrie ce se întîmplă cu embrionul şi cum se dezvoltă. Am fost de acord cu el, că  Aristotel printre alţii a încercat să expună unele teorii asupra subiectului, dar exista vreo menţiune făcută asupra acestor stadii?

Aceste stadii nu au fost cunoscute până la mijlocul secolului 19. Ele au fost considerate ca fiind ceva cert abia la începutul sec 20. După o lungă discuţie profesorul Goeringer a spus că nu existau nici un fel de menţiuni în legătură cu acest subiect.  hqdefault

Atunci l-am întrebat dacă a existat vreo terminologie specifică aplicată acestor faze similară celei din Coran. Răspunsul lui a fost negativ.

L-am întrebat care este opinia domniei sale cu privire la aceşti termeni pe care îi utilizează Coranul pentru a descrie fazele prin care trece embrionul în cele 9 luni de gestaţie. După lungi discuţii el a prezentat un studiu la a opta Conferinţă Medicală din Arabia Saudită.

El a menţionat în studiu prea marea ignoranţă a omului în ceea ce priveşte aceste faze, a discutat şi despre precizia şi simplitatea termenilor coranici care descriu dezvoltarea fătului. Iată cum a explicat punctul său de vedere prof.Goeringer: „Câteva versete din Coran conţin descrieri ai dezvoltării  umane uşor de înţeles. Ele descriu totul chiar şi faza unirii gameţilor prin organogeneză. Anterior nu a existat o astfel de descriere atât de complexă a dezvoltării umane.

Şi nicio clasificare sau terminologie. Această descriere antedatează cu multe secole înregistrarea diferitelor stadii ale dezvoltării embrionului uman şi ale fătului. Am discutat cu prof.Goeringer despre o descoperire recentă care spulberă multe dintre întrebările pe care şi le pun unii creştini.

Naşterea miraculoasă a lui Iisus dintr-o mamă fecioară reprezintă una din credințele fundamentale în Creștinism și Islam. Unii dintre creştini insistă asupra faptului că totuşi el trebuie să fi avut şi tată. Şi ei consideră că este imposibilă naşterea dintr-o fecioară, imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Ei susţin aceasta dar ei nu ştiu că poate exista creaţie fără tată, iar Coranul are un exemplu în acest sens: crearea lui Adam.

Înaintea lui Allah Preaînaltul, Isus este asemeni lui Adam pe care El l-a făcut din lut şi apoi ia zis lui ,,Fii” şi el a fost. (An-Nisaa 4:59).

 

Dacă clasificăm ființele umane în funcție de modul în care au fost create, putem spune că există trei tipuri:

-Adam creat fără mamă şi tată,

-Eva creată fără mamă,

-Isus Christos care a fost creat fără tată.

De aici putem deduce lesne că Cel Care l-a creat pe Adam a fost capabil să îl creeze şi pe Isus.

Cu toate acestea creştinii încă mai continuă polemica pe această temă deşi Allah Preaînaltul le-a trimis lor dovadă după dovadă şi mărturie după mărturie. Şi când sunt întrebaţi de ce insistă cu această controversă ei răspund că nu au văzut sau nu au auzit de cineva care să fi fost conceput fără tată sau fără o mamă.

Acum ştiinţa modernă a descoperit că multe animale şi creaturi din această lume se nasc fără fertilizare din partea masculină a speciilor.

De exemplu, trântorul nu este altceva decât produsul unui ou nefecundat de mascul. Ouăle fecundate de mascul vor da naştere albinelor. Trântorii sunt creaţi din ouăle reginei. Mai putem oferi multe exemple în acest sens din lumea animală.

Astăzi omul are suficiente cunoştinţe care să îl ajute să realizeze anumite organisme fără a fi necesară participarea masculului la fecundare.

Profesorul Goeringer a spus: ,,ouăle nefertilizate ale multor specii de amfibii şi mamifere inferioare pot fi stimulate mecanic printr-un fel de penetrare cu acul , fizic prin şocuri electrice sau chimic utilizând anumite substanţe să-şi continue dezvoltarea. La unele specii acest tip de dezvoltare partogenetică este naturală.” Allah ne-a oferit răspunsul definitiv creându-l pe Adam.

Unii creştini privesc aceasta ca pe un lucru deplasat. Li se pare imposibil ca o fiinţă umană să existe fără aportul unei mame şi al unui tată. Allah le-a arătat lor o astfel de fiinţă. Este scris în Coran astfel:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinţa văd că ceea ce ţi s-a trimis de către Domnul tău este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi vrednic de Laudă. (Saba’:6)

Și voi veţi cunoaşte vestea lui după un timp! (Sad:88)

Noi le vom arătat semnele Noastre în cele mai îndepărtate zări ale pământului şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că el Coranul , este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este martor la toate? (Fussilat:53)

Fiecare profeţie are timpul său când o vei cunoaşte. (Al-‘An’am:67)

 

 

______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11

Amintirea de Dumnezeu

Amintirea de Dumnezeu   Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată […]

Amintirea de Dumnezeu

 

Toate actele de adorare conţinute de legile divine sunt create pentru a-l ajuta pe om să-şi amintească de Dumnezeu. Este normal pentru fiinţele umane să uite câteodată cele mai importante lucruri. Oamenii devin adesea atât de preocupaţi de îndeplinirea nevoilor materiale încât uită în totalitate de necesităţile lor spirituale. Rugăciunea efectuată în mod regulat este poruncită pentru a organiza ziua adevăratului credincios în jurul pomenirii lui Dumnezeu. Ea intercalează nevoile spirituale cu cele materiale în viaţa de zi cu zi. Nevoia zilnică obişnuită de a mânca, de a munci şi de a dormi este legată de nevoia zilnică de a reînnoi legătura omului cu Dumnezeu. Cu privire la rugăciunea efectuată în mod regulat, Allah spune în revelaţia finală, capitolul Ta-Ha:

,,Eu sunt Allah şi nu există altă divinitate în afară de Mine! Aşadar, adoră-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” (Coran 20: 14).

În ceea ce priveşte postul, Allah a afirmat în capitolul Al-Baqara:

,,O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră. Poate că veţi fi cu frică!” (Coran 2: 183).

dec15 14 patrick pilz meditate Amintirea de DumnezeuCredincioşii sunt încurajaţi să şi-L amintească pe Dumnezeu cât mai mult posibil. Deşi moderaţia în toate aspectele vieţii, fie materiale sau spirituale, este în general încurajată de legea divină, există o excepţie privind pomenirea lui Allah. Este practic imposibil să-ţi aminteşti de Dumnezeu în orice clipă. În consecinţă, în revelaţia finală, capitolul Al-ʻAhzab, Allah îi încurajează pe credincioşi să-şi amintească de Dumnezeu cât mai mult posibil:

,,O, voi cei care credeţi, pomeniţi-L pe Allah mereu.” (Coran 33: 41).

Pomenirea lui Dumnezeu este accentuată, pentru că păcatul este comis atunci când Dumnezeu este uitat. Forţele răului operează liber atunci când conştientizarea existenței lui Dumnezeu dispare. În consecinţă, forţele satanice caută să ocupe mintea oamenilor cu gânduri irelevante şi dorinţe pentru a-i face să uite de Dumnezeu. Odată ce Dumnezeu este uitat, oamenii se alătură de bunăvoie elementelor corupte. Revelaţia finală, Coranul, face referire la acest fenomen în capitolul Al-Mujadila după cum urmează:

,,Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!” (Coran 58: 19).

Dumnezeu, prin legea divină, a interzis drogurile şi jocurile de noroc în primul rând pentru că acestea fac ca fiinţele umane să-L uite. Mintea umană şi corpul devin dependente cu uşurință de droguri şi jocuri de noroc. Odată dependenți, dorinţa oamenilor de a fi stimulaţi permanent de către ele îi conduce spre toate formele de corupţie şi violenţă. Dumnezeu spune în capitolul Al-Ma’ida al revelaţiei finale:

„Doar Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” (Coran 5: 91).

În consecinţă, omenirea trebuie să-şi amintească de Dumnezeu pentru propria salvare şi creştere. Toţi oamenii au momente de slăbiciune în care comit păcate. Dacă nu au mijloace pentru a-şi aminti de Dumnezeu, ei se scufundă din ce în ce mai adânc în corupţie. Dumnezeu îşi va aminti în mod constant de aceia care urmează legile divine şi le va da o şansă să se căiască şi să se corecteze. Revelaţia finală descrie în mod clar acest proces în capitolul ʻAli ʻImran:

         ,,… și pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor…” (Coran 3: 135).

Source Link

Views: 3