Discreția

F. Gulen   Să vorbeşti rar şi să asculţi îndelung sunt virtuţi şi semne ale maturităţii; dorinţa de a te face auzit cu orice prilej este un semn de dezechilibru spiritual şi lipsă de cuviinţă, dacă nu chiar una din feţele nebuniei. Cuvintele trebuie rostite pentru a rezolva o problemă sau a răspunde la o […]

F. Gulen

 

Să vorbeşti rar şi să asculţi îndelung sunt virtuţi şi semne ale maturităţii; dorinţa de a te face auzit cu orice prilej este un semn de dezechilibru spiritual şi lipsă de cuviinţă, dacă nu chiar una din feţele nebuniei.

Cuvintele trebuie rostite pentru a rezolva o problemă sau a răspunde la o întrebare, iar cel care pune întrebarea şi care ascultă răspunsul nu trebuie să-şi piardă răbdarea.

Să nu vorbeşti mult, cum şi să nu mănânci sau să dormi peste măsură, este regula de aur a bărbaţilor şi femeilor care caută perfecţiunea; cei care vor să-şi îmbunătăţească însuşirile spiri­tuale trebuie mai întâi de toate să tacă, să nu vorbească de dragul de a vorbi şi să nu spună tot ce le trece prin minte.

Cu cât îi copleşeşti mai puţin pe ceilalţi cu propriile tale cuvinte şi cu cât îţi iubeşti propriile cuvinte mai puţin decât cuvintele celorlalţi, cu atât eşti mai aproape şi mai plăcut Creatorului şi creaţiei Sale; dacă nu te poţi călăuzi după acest adevăr, nu-ţi poţi îndeplini datoria faţă de Allah şi nici faţă de oameni.

Nu există oameni mai vrednici de milă decât aceia care le spun altora să facă ceea ce ei înşişi nu fac. Astfel, în cuvinte­le Celui Adevărat, a-ţi ţine limba în frâu şi a-ţi păstra curăţe-nia ferindu-te de relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt chei care deschid porţile Paradisului.

Omul trebuie să vorbească numai când este necesar şi să tacă atunci când cuvintele nu sunt la locul lor. Dar acele cuvinte mult folositoare celorlalţi trebuie spuse întotdeauna. Iată de ce, trebuie să înveţi buna purtare şi să înţelegi că a ştii să taci este o virtute. Aşa cum ne spune şi un frumos proverb: „Ci­ne vorbeşte mult greşeşte mult”.

DiscrețiaOmul se dezvăluie pe sine prin cuvinte şi îşi manifestă nive­lul spiritual prin purtări. Cei care se poartă ca şi când ar fi singurii în drept să-şi spună părerea ajung întotdeauna să fie rău priviţi de semenii lor, şi condamnaţi până şi de prieteni. Astfel, un cuvânt fie şi înţelept din partea lor va fi dat la o parte şi adevăruri vor rămâne neluate în seamă.

Oamenii cu judecată îi lasă să vorbească pe cei ale căror cu­vinte sunt mai folositoare. Dacă te afli în preajma unor oa­meni îmbunătăţiţi, cu minţile bogate în cunoştinţe şi cu su­fletele pline de darurile spirituale ale Divinităţii, este o lipsă de respect să-i laşi pe alţii să vorbească. Tăcerea unor astfel de oameni este o pierdere pentru societate.

Vorba prea lungă este un defect care purcede dintr-o lipsă de echilibru a minţii şi a sufletului. Foloseşte cuvinte preci­se, care să nu încurce mintea celui care te ascultă, şi cuvinte puţine, atâtea câte ai nevoie ca să-ţi transmiţi mesajul. Prea multe cuvinte fac rău. Într-adevăr, cu cât foloseşti mai mul­te, cu atât riscul de a te contrazice devine mai mare, ceea ce nu poate decât să-l deruteze pe cel care te ascultă. Nu-l ajuţi cu nimic în felul acesta. Din contră, îi faci un rău.

Source Link

Views: 3

Cum se exprima un musulman?

Cum se exprima un musulman? Musulmanii sunt constienti ca toate cele pe care le detin, dar si toate calitatile lor sunt binecuvantari ale Creatorului lor, binecuvantari ale lui Dumnezeu. Ei realizeaza ca Allah i-a invatat pe ei sa se poarte cu umilinta si cu smerenie si ca trebuie sa aiba grija la modul in care […]

Cum se exprima un musulman?

Musulmanii sunt constienti ca toate cele pe care le detin, dar si toate calitatile lor sunt binecuvantari ale Creatorului lor, binecuvantari ale lui Dumnezeu. Ei realizeaza ca Allah i-a invatat pe ei sa se poarte cu umilinta si cu smerenie si ca trebuie sa aiba grija la modul in care se poarta si vorbesc cu ceilalti. Indiferent de cel in fata caruia se afla si de statutul pe care acesta l-ar avea, musulmanii trebuie sa fie umili si sa aiba vorbe blande.

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei [putea] despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! (Al-Israa’ 17:37).

Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pământ cu smerenie, iar atunci când cei proşti le vorbesc lor, ei le răspund: «Pace!» (Al-Furqan 25:63).

Drepcredinciosii sunt persoane care sunt lipsite de mandrie, de aroganta. Ei sunt persoane care au in vedere mereu ca ei insisi sunt creatii lipsite de putere; astfel ei isi cunosc slabiciunile si deficientele si incearca sa stea cat de departe pot de laudarosenie si mandrie.

Nu te întoarce de la oameni şi nu păşi pe pământ cu semeţie, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi mândru! (Luqman 31:18).

Cum se exprima un musulman?

Indiferent de subiectul dezvbatut, ei au un caracter umil (in raport u Creatorul lor)si nu se exprimă într-o manieră condescendentă. Constientizeaza ca acele calitati care stau la baza mandriei lor, ar putea oricand deveni in detrimentul lor. Exprimarile lor elevate sunt o inzestrare data lor de Allah, Creatorul lor.

Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! (Al-’Alaq 96:6-7),

Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36),

two men interview silhouette Cum se exprima un musulman?Dreptcredinciosii trebuie sa fie umili in fata semenilor lor. Ei trebuie sa aiba grija de modul in care se exprima cand se adreseaza parintilor lor, prietenilor, orfanilor si nevoiasilor. Desi acest lucru necesita o o grija aparte, ei se straduiesc foarte mult in acest sens, caci atitudinile arogante nu reprezinta invatatura Profetului nostru. Pentru musulmani este esential sa il aiba pe Profet drept model in ceea ce fac. Ei cunosc cu cata grija si atentie se purta el cu ceilalti si ca, indiferent de situatie, el avea permanent iubire si bunatate fata de semeni. Aroganta nu l-a caracterizat niciodata pe Profetul Muhammad, indiferent de greutatea situatiilor in care a fost pus.

Urmandu-l pe el si avand in minte mereu faptul ca Dumnezeu este Martor la fiecare vorba (vorbita sau scrisa) a noastra, la fiecare gest si purtare, trebuie sa incercam sa fim mai umili, mai plini de credinta si smerenie, decat sa fim mai plini de noi insine.

 

Source Link

Views: 2

CALEA DE MIJLOC ŞI MODERAŢIA

Profetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a caracterizat Islamul drept o lege divină tolerantă. În Coranul cel Sfânt se spune:  Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);  Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178); Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost […]

islam moderatProfetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a caracterizat Islamul drept o lege divină tolerantă. În Coranul cel Sfânt se spune:

 Nu v-a impus în religie nicio greutate (Al-Hajj 22:78);

 Allah vă voieşte uşurarea şi nu vă voieşte împovărarea (Al-Baqarah 2:178);

Şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor (Al-A’raf 7:157);

 (Şi dacă ar vrea Allah), ar putea să vă copleşească cu greutăţile (Al-Baqarah 2:220);

 …Îi sunt grele necazurile ce vă lovesc (At-Tawbah 9:128).

Toleranţa Islamului şi uşurinţa lui sunt asociate cu viziunea islamică generală, centrată pe calea de mijloc şi moderaţie, îndepărtarea de exagerare, extremism, asprime şi de întrecerea măsurii.

De aceea, nu este ciudat faptul că în Coran se repetă elogiul adus căii de mijloc şi moderaţiei şi se blamează exagerarea şi fanatismul, nedreptatea şi agresiunea, care decurg din acestea. În peste optzeci de versete se fac referiri la întrecerea măsurii, la nerespectarea căii de mijloc şi a moderaţiei în cuvinte precum: exagerarea, tirania, nedreptatea şi agresiunea.

Allah Preaînaltul a grăit:

 Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi (Al-Baqarah 2:143).

At-Tabari a spus: „I-a calificat a fi de mijloc, deoarece ei nu au exagerat şi nici nu au fost neglijenţi cu ea, ci oameni de mijloc, moderaţi. Şi Allah i-a numit pe ei astfel, întrucât cele mai bune lucruri sunt cele de mijloc“.

La acest lucru se referă şi versetele sfinte:

 Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire / Daţi greutatea după dreptate şi nu scădeţi la balanţă! (Ar-Rahman 55:8-9).

Echitatea, moderaţia şi calea de mijloc în comportamentul omului şi în relaţiile sale cu ceilalţi reprezintă trăsături generale în Islam. Calea de mijloc şi moderaţia omului – în modul în care se percepe pe sine şi în care judecă – guvernează în majoritatea cazurilor şi viziunea sa asupra celorlalţi şi modul în care îi judecă.

În legătură cu sensul căii de mijloc şi cu moderaţia, Allah a grăit descriindu-i pe cei evlavioşi în ruga lor:

 Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume şi în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului (Al-Baqarah 2:201).

 Şi caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică. Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune (Al-Qasas 28:77)

 Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori, nici zgârciţi, ci fac aceasta cu măsură (Al-Furqan: 67)

Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot, ca să rămâi ocărât şi întristat (Al-Israa’: 29)

O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura! / Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?». Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii»  (Al-A’raf 7:31-32).

 

Source Link

Views: 3