Tag: coranul

Viața Profetului Muhammad – partea a5-a

  In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte. Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au […]

In timpul predicilor lui deschise, publice, Muhammed a intalnit un grup format din sase oameni din Madinah (numit atunci Yathrib) implinind pelerinajul, si i-a invitat sa recunoasca Islamul. Ei s-au intors la Madinah musulmani si i-au invitat pe ceilalti din triburile lor sa se alature noii credinte.
Anul urmator doisprezece oameni din Madinah au venit in timpul de Hajj si Profetul a ajuns la o intelegere cu ei intr-un loc numit Al-‘Aqabah in 621 d.Ch.. Aceasta intelegere e cunoscuta sub denumirea de ” Prima intelegere de la Al-‘Aqabah”.  In acest angajament, ei au hotarat sa i se supuna doar lui Allah, sa nu fure, sa nu comita adulter, sa nu-si ucida copiii, sa nu comita rau. Li s-a spus de catre Muhammed ca daca vor trai sub acest legamant, Allah va fi multumit de ei si-i va rasplati cu Paradisul.

Al doilea legamant al musulmanilor din Madinah a fost stabilit in 622 d. Ch. in acelasi loc, Al-‘Aqabah, participand la acest eveniment 73 de oameni.
Acest legamant a fost o extindere a primului legamant. A fost stabilit ca musulmanii din Madinah sa-l protejeze si sa-l ajute pe Profet impotriva tuturor relelor, asa cum isi protejeaza propriile sotii si copiii. Toate pericolele care puteau aparea in urma acestui legamant au fost explicate de catre ‘Abbas, unchiul lui Muhammed, musulmanilor din Madinah, in termeni clari. Dar musulmanii din Madinah au spus:
“il luam (pe Profet) in ciuda tuturor amenintarilor fata de proprietate, avere si viata. Spune-ne, o, Profet al lui Allah! Care ne va fi rasplata daca ramanem credinciosi acestui juramant?”
Profetul a raspuns: “Paradisul”
Si-au intins mainile catre el iar el catre ei, si astfel legamantul a fost incheiat.
Al doilea legamant includea clauze despre situatiile de razboi in care datoria musulmanilor din Madinah era sa-l apere pe Profet intr-un atac extern venit din partea meccanilor.

Views: 5

Viața Profetului Muhammad – partea a 7-a

  Situatia lui Muhammed era  bine cunoscuta în Medina, deoarece , înainte de Hijrah, oraşul trimisese soli la Mecca creându-i lui Muhammed să medieze o dispută între cele două  mari  triburi. Cele auzite si vazute i-au impresionat pe solii trimisi ceea ce a dus la propunerea acestora facuta lui Muhammed de a se stabilii in […]

 

Situatia lui Muhammed era  bine cunoscuta în Medina, deoarece , înainte de Hijrah, oraşul trimisese soli la Mecca creându-i lui Muhammed să medieze o dispută între cele două  mari  triburi. Cele auzite si vazute i-au impresionat pe solii trimisi ceea ce a dus la propunerea acestora facuta lui Muhammed de a se stabilii in Medina. Calităţile excepţionale ale lui Muhammed au impresionat atât  de mult mediniţii, încât triburile rivale şi aliaţii lor au strâns rândurile la 15 martie 624, după Hijrah, dată la care şi Muhammed împreună cu cei care îl susţineau au pornit împotriva păgânilor din Mecca.

Aceasta prima batalie. a avut loc lângă Badr, acum un mic orăşel din sud-vestul Medinei, a avut mai multe efecte importante.

În primul rând, forţele musulmane, depăşite la număr, rata fiind de 3 la 1, i-au învins pe meccani. În al doilea rând, disciplina arătată de musulmani a aratat meccanilor, inca o data abilităţile celui pe care ei îl goniseră din oraş.

În al treilea rând, unul dintre triburile aliate care a promis initial să susţină musulmanii în bătălia de la Badr, dand dovada de indiferenta insa la momentul luptei, după o lună de la bătălie a fost expulzat din Medina. Cei care au pretins a fi aliaţi a musulmanilor, dar s-au opus lor  în mod tacit, erau avertizaţi: pentru a fi membri în cadrul comunităţii impune obligaţia de susţinere totală.

Un an mai târziu, meccanii s-au reîntors. Cu o armată alcătuită din 3000 de oameni, i-au întâlnit pe musulmani pe Uhud, un deal în afara Medinei. După un iniţial succes, musulmanii au fost împinşi inapoi şi însuşi Profetul a fost rănit.

Deoarece meccanii stiau ca musulmanii nu fusesera infranti, ci doar castigasera o batalie, cu o armată ce număra 10.000 de capete, au atacat din nou Medina doi ani mai târziu. Rezultataul de asta data a fost cu totul altul. La Bătălia Tranşeelor, de asemenea ştiută şi ca Bătălia Confederaţiilor, musulmanii au înregistrat o victorie remarcabilă. Din partea Medinei din care se aşteptau a veni atacatorii ei au săpat o tranşee foarte adâncă pentru cavaleria meccană pentru a scăpa de ea fără a se expune arcaşilor aflaţi în spatele fortificaţiilor Medinei. După un asediu neconcludent, meccanii au fost forţaţi să se retragă. După aceasta Medina a fost cu totul în mâinile musulmanilor.

 

old_arabic_document_ic__175x224A fost adoptata Constituţia Medinei sub care clanurile, acceptându-l pe Muhammed ca fiind Profet al lui Dumnezeu, au format o alianţă, sau o federaţie datată din această perioadă. S-a punctat conştiinciozitatea politică a comunităţii musulmane; membrii ei s-au definit ca fiind o comunitate separată de toţi ceilalţi. Constituţia a definit de asemenea rolul nemusulmanilor în cadrul comunităţii. Evreii erau liberi sa isi practice propria religie; la fel si crestinii. Atat evreii, cat si crestinii erau considerati “oameni ai Cartii”. Tora evreiasca, ca si Evanghelia crestinilor erau considerate de catre musulmani carti sacre.

Musulmanii nu au incercat sa isi impuna religia  in fata altor popoare. Evreii, ca si crestinii aveau libertatea de a-si practica religia in sinagogile si bisericile lor.

Source Link

Views: 5

Calitatile si valorile musulmanului 1

Societatea a fost purtată pe aripile istoriei, trăind epoci diverse, care au adus cu sine numeroase schimbări privind modul de comportare și de gândire al oamenilor. În prezent, trăim o perioadă de mari căutări, în care umanitatea este împresurată de știință și tehnologie, iar valorile și tradițiile străvechi au fost cu totul uitate. Multă lume […]

Societatea a fost purtată pe aripile istoriei, trăind epoci diverse, care au adus cu sine numeroase schimbări privind modul de comportare și de gândire al oamenilor. În prezent, trăim o perioadă de mari căutări, în care umanitatea este împresurată de știință și tehnologie, iar valorile și tradițiile străvechi au fost cu totul uitate. Multă lume se îndepărtează de valorile spirituale și de Calea cea Dreaptă pe care Allah subhanahu wa ta’ala ne-a arătat-o, bazându-și existența pe raționamente greșite, dominate de gândire și de logică.
Oamenii ar trebui să devină conștienți că trecerea lor pe acest Pământ este asemeni unei adieri de vânt și, de aceea, este de dorit să se îndrepte permanent spre căutarea mulțumirii lui Allah Preaînaltul, îndeplinindu-și îndatoririle pe care El, subhanahu wa ta’ala, le-a lăsat, fiind motivați de bucuriile cerești și de mulțumirea Creatorului lor. Cu toții ar trebui să reușim să găsim un echilibru între puterea gândului și spirit, să unim inima cu gândirea, acordând o foarte mare importanță conștiinței și valorilor morale, devenind astfel liberi în căutarea Drumului cel Drept și slujindu-L în totalitate numai pe Allah subhanahu wa ta’ala.
În căutarea acestui echilibru, este necesar ca omul să realizeze faptul că Allah Preaînaltul a creat totul, atât această lume, cât și Viața de Apoi și că lucrurile materiale, precum banii, averea, confortul – lucruri prețuite de foarte multe persoane în prezent – nu înseamnă nimic, nu au nicio valoare și că doar propriile fapte și bunătatea sunt căi sigure pentru a avea parte de Casa cea Veșnică, fiecare având parte în Viața de Apoi doar de ceea ce a agonisit în scurta perioadă pe acest Pământ:
Ci caută cu ceea ce ți-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Și nu uita partea ta din această viață! Și fă bine, așa după cum și Allah ți-a făcut ție bine! Și nu umbla după stricăciuni pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care fac stricăciune. [Al-Qasas 28:77]
calitatile musulmanuluiÎn această lume, omul este dator să urmeze modelul de perfecțiune pe care Allah Preaînaltul ni l-a lăsat prin persoana Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care simțea Lumea de Apoi în timp ce trăia în această lume, potolind durerile pe care această lume le aducea cu binefacerile promise pentru Viața de Apoi, simțind Cerurile înainte de a se îndrepta spre Paradis, prin măreția credinței sale.
Doar credința sinceră și de nezdruncinat este cea care îl apropie pe om de forma sa desăvârșită, cu care a fost creat. Allah Preaînaltul a creat ființa umană cu cea mai frumoasă înfățișare, din toate punctele de vedere, atât material, cât mai ales spiritual. Omul este forma perfectă a Creației Divine și trebuie să fie conștient de darul minunat pe care I l-a făcut Cel Milostiv, altfel, răsplata lui fiind Focurile Iadului:

Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasă înfățișare, ~ Apoi îl întoarcem pe el în locul cel mai de jos, ~ Fără de aceia care cred și împlinesc fapte bune, căci ei vor avea parte de răsplată neîntreruptă. [At-Tin 95:4-6]
Credinciosul se încrede total în Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul, pentru că știe că nu există altcineva care merită să fie slujit cu excepția Sa, că El este Creatorul și Singurul care poate judeca omul. Nu există nimic asemenea Lui, tot ceea ce se petrece în această lume, văzut sau nevăzut, este cunoscut doar de Allah subhanahu wa ta’ala. De aceea, orice om își îndreaptă gândurile sale și cere iertare numai de la Allah:
Deci să știi că nu există altă Divinitate afară de Allah și cere iertare pentru păcatele tale și pentru dreptcredincioși și dreptcredincioase! Allah cunoaște umbletul vostru pe Pământ și odihna voastră. [Muhammed, 47:19]

Astfel, ființa umană trebuie să fie devotată numai lui Allah subhanahu wa ta’ala, să caute cu toată inima sa Mulțumirea Lui. În ciuda tuturor circumstanțelor în care se găsește, faptele credinciosului trebuie să fie în concordanță numai cu ceea ce dorește Allah subhanahu wa ta’ala. Prefăcătoria, ipocrizia, habotnicia, excesele în exprimarea credinței sunt doar câteva dintre faptele care amenință credința. Sunt persoane care vor să pară foarte credincioase, își manifestă religiozitatea doar în forma exterioară sau se preocupă mai mult de nevoile celor străini decât de nevoile celor care le sunt aproape, iar acest tip de comportament nu face altceva decât să îi îndepărteze de Creatorul a Tot și a Toate. Între toate acestea, trebuie să existe o balanță care să echilibreze relația omului cu lumea și relația lui cu cei apropiați.

Source Link

Views: 5