Tag: postul

O înțelegere cuprinzătoare asupra Islamului

Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată!

Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi întâlniţi pretutindeni, din Africa de Vest până în Europa de Est şi din China până în Filipine, iar numărul lor este într-o continuă creştere în Occident. Sunt musulmani de toate rasele, practicând toate meseriile şi aparţinând tuturor condiţiilor sociale; ei şi-au adus o contribuţie semnificativă în toate domeniile de activitate, de la ştiinţe la matematică şi de la artă la ştiinţele umaniste, încă de la începuturile Islamului.

În zilele noastre nu există niciun loc pe pământ unde influenţa şi contribuţia benefică a acestora să nu se manifeste.

În pofida mass-mediei părtinitoare, majoritatea musulmanilor fac parte din familii iubitoare şi stabile şi nu au nicio legătură cu terorismul sau alte acte violente.

Ce este Islamul?

Cuvântul Islam provine din limba arabă, din rădăcina aslama care înseamnă pace şi supunere; un musulman practicant se străduieşte să se supună cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, prin aceasta obţinând pace atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Supunerea în faţa voinţei lui Allah nu înseamnă că o persoană nu mai trebuie să gândească sau că trebuie să renunţe la liberul său arbitru; precum un cetăţean care respectă legea, o persoană care respectă poruncile lui Dumnezeu beneficiază, alături de ceilalţi, de respectarea poruncilor divine, continuând să-şi folosească liberul arbitru cu înţelepciune.

Aşadar conceptul islamic de supunere este unul activ; un musulman se străduieşte să îşi sporească cunoştinţele, să-şi dezvolte caracterul şi face tot ceea ce trebuie cum poate mai bine, după care acceptă că rezultatul eforturilor sale este în cele din urmă în mâinile lui Allah.

În ce cred musulmanii?

Un singur Dumnezeu

Islamul se bazează pe credinţa într-o Putere Supremă, Dumnezeu Milostivul şi Creatorul Universului, o divinitate care nu are familie sau asociaţi, numită Allah. Musulmanii preferă să folosească cuvântul arab Allah pentru a-L numi pe Dumnezeu, pentru că acest cuvânt nu are forme de plural, de feminin şi nici nu permite forma de diminutiv, forme care altfel ar putea să fie asociate cu concepţiile politeiste (de exemplu: dumnezei, zeiţe, semi-zei). Deşi ne referim la Dumnezeu utilizând pronumele „El”, se înţelege că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să existe şi este dincolo de aceste noţiuni de dualitate şi gen; cele 99 de nume ale lui Allah menţionate în Coran conţin mai multe atribute ale Sale; de exemplu: Allah este Milostiv, Iertător, Protector, Allah este Milos şi Drept, Atoateştiutorul şi Atoatevăzătorul, Prieten şi Îndrumător, Unicul demn de adorare şi devoţiune.

Profeţia

Islamul ne învaţă cum credinţa într-o Putere Superioară, completată de un cod etic universal (rezumat într-o maximă simplă: „Crede în Dumnezeu şi fii bun!”) compun religia naturală a omenirii. Această religie (sau mod de viaţă), în diversele sale manifestări, a fost explicată de către profeţii care au fost trimişi de Allah fiecărei naţiuni şi comunităţi la un moment dat. Profeţii i-au îndemnat pe oameni să se străduiască să aibă o relaţie directă şi personală cu Domnul lor şi au constituit un exemplu binecuvântat pentru modul în care trebuie să trăim. Când oamenii au uitat sau au denaturat mesajul, El a trimis un alt Profet să le reamintească oamenilor de mesajul originar. Coranul menţionează numele a douăzeci şi cinci de profeţi; dintre aceştia, cinci au un statut superior: Noe, Avraam, Moise, Iisus şi Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). Fiecare profet a primit revelaţie divină, iar unora le-au fost date scripturi. Musulmanii cred că Allah a revelat cărţile sfinte ale evreilor şi creştinilor, în forma lor originară, dar textele propriu-zise care s-au păstrat au fost în timp modificate. Coranul, revelat profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îngerul Gavriil, deţine statutul unic de a fi ultima revelaţie a lui Allah pentru omenire; tocmai de aceea El a promis să îl păstreze intact până la sfârşitul lumii. Ceea ce este interesant este faptul că savanţii au demonstrat că Sfântul Coran este singura scriptură care are o singură variantă (în arabă) identică cu textul care a fost revelat acum mai bine de 1400 de ani. De asemenea, Coranul este singura scriptură care poate fi memorată în întregime de credincioşi de toate vârstele, indiferent de limba lor maternă.

Viaţa de Apoi

Deşi oamenii par a avea o înclinaţie naturală de a uita şi de a păcătui, Islamul susţine o imagine generală pozitivă despre om (omul a fost creat pentru a fi reprezentatul lui Dumnezeu pe pământ) şi ne învaţă cum credinţa şi aprecierea binelui sunt inerente naturii umane. În plus, copiii se nasc într-o stare de puritate şi nu „moştenesc” păcatul. Încercarea vieţii este ca omul să facă tot ce poate mai bine şi să reziste răului din lume şi din interiorul său, astfel încât să poată sta în faţa lui Allah cu o inimă curată în Ziua Judecăţii. Aceia care reuşesc vor fi răsplătiţi în Paradis, dar cei care şi-au neglijat sufletele vor fi condamnaţi în Iad. Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile sale fapte şi nu se poate baza pe bunătatea altora pentru a fi iertat de păcate. Deşi la sfârşit nimeni nu poate să fie mântuit decât prin mila lui Allah, este necesară credinţa, însoţită de fapte bune, pentru ca împreună acestea să cântărească mai greu în balanţă decât faptele rele. Răsplata va fi oferită în funcţie de eforturi. Raiul este un loc al frumuseţii şi al perfecţiunii fizice şi spirituale, unde oamenii vor avea tot ceea ce inimile lor doresc şi  unde vor fi binecuvântaţi cu vederea lui Allah Preaînaltul.

Care sunt obligaţiile unui musulman?

(1) Primul pas este afirmarea cu toată convingerea că „nu există altă divinitate în afară de Allah şi Muhammad este Trimisul Său” (shahadah). Acesta este primul stâlp al Islamului şi, atunci când această afirmaţie se face în faţa martorilor, marchează intrarea în Islam a respectivei persoane. Un musulman sincer îşi asumă de asemenea îndeplinirea altor patru acte de adorare care completează cei cinci stâlpi ai Islamului. Acestea sunt:

(2) Rugăciunea (salah). Fiecare credincios trebuie să împlinească cinci rugăciuni în fiecare zi, în anumite momente ale zilei (în zori, la prânz, după-amiaza, la apus şi seara); rugăciunile obligatorii durează 5-10 minute şi presupun implicarea trupului, a minţii şi a sufletului, fiind împlinite în grup, cât mai des posibil. Rugăciunile regulate îl ajută pe om să stabilească o legătură directă cu Dumnezeu şi constituie mijloace de purificare a sufletului; procesul rugăciunii poate fi asemănat cu conectarea la o sursă de putere menită să reîncarce fiinţa noastră. Rugăciunile realizate în grup, unde credincioşii stau umili umăr la umăr, ajută de asemenea la depăşirea barierelor artificiale de rasă, etnie sau condiţie socială.

(3) Dania (zakat). Musulmanii sunt obligaţi să doneze minim 2,5% din economiile lor anuale, sub formă de bani sau produse. Aceste donaţii sunt colectate de către comunitate anual şi sunt distribuite celor care au nevoie de ele. Cuvântul zakat înseamnă purificare şi creştere; averea unei persoane nu este pură până ce nu este împărţită cu cei mai puţin înzestraţi; dărnicia ne conduce spre o creştere spirituală.

(4) Postul (sawm Ramadan). În timpul lunii Ramadan, cei credincioşi se abţin de la mâncare, băutură, relaţii sexuale între răsăritul şi apusul soarelui; de asemenea, ei trebuie să îşi controleze temperamentul şi vorbele. Se mănâncă înainte de răsărit şi după apus. Postul în luna Ramadan ne învaţă abstinenţa şi compasiunea pentru săraci, ne clădeşte voinţa şi credinţa în Dumnezeu; Ramadanul reprezintă o perioadă în care musulmanii îşi reîntăresc legăturile cu Creatorul lor şi cu comunitatea din care fac parte.

(5) Pelerinajul la Mekkah (Hajj). Fiecare musulman care este capabil din punct de vedere fizic şi financiar trebuie să viziteze Mekkah o dată în viaţă, în timpul perioadei de Hajj.  Pelerinajul pune într-o altă perspectivă realitatea vieţii umane: oferă o reamintire a sacrificiilor şi eforturilor profeţilor, întăreşte legăturile de frăţie între comunităţile musulmane internaţionale care vin din toate colţurile lumii pentru a se alătura unicei „conferinţe islamice anuale”; de asemenea, Hajj-ul îl pregăteşte pe musulman pentru călătoria mult mai profundă ce urmează să o facem cu toţii spre Lumea de Apoi.

Nu doar o religie, ci un mod de viaţă

Sunt multe alte acte de adorare care sunt recomandate în Islam, cum ar fi rugăciunile benevole, citirea Coranului, munca voluntară pentru comunitate etc.; pe lângă acestea, orice faptă pe care omul o face pentru a-L mulţumi pe Allah se transformă în act de adorare. În contrast cu acestea, există lucruri pe care Allah le-a interzis datorită răului pe care îl provoacă oamenilor şi societăţii; acestea includ minciuna, furtul, nerespectarea părinţilor, legăturile extramaritale, drogurile, alcoolul, jocurile de noroc, precum şi alte comportamente dăunătoare sau lipsite de moralitate. Îndrumările privind aceste interziceri se află în Şaria –  Legea Sfântă care a fost concepută pe baza învăţăturilor din Coran şi ale profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Şaria este unică prin faptul că nu îşi limitează îndrumarea la chestiuni de religie; ea se adresează tuturor aspectelor vieţii, inclusiv aspectelor privind justiţia socială, politica, comerţul, relaţiile internaţionale, viaţa de familie, chiar şi asupra celor privind drepturile animalelor şi mediul înconjurător.

O soluţie pentru problemele actuale

În ciuda manierei negative în care musulmanii sunt descrişi în media, mulţi oameni sunt surprinşi să afle, după investigaţii mai profunde, că Islamul oferă o soluţie pentru nevoile lor sociale, personale şi spirituale. Acesta oferă o credinţă bazată pe raţiune, eliberată de superstiţii sau de nevoia de a plasa intermediari între sine şi Dumnezeu; Islamul promovează în mod activ fraternitatea între toţi oamenii, indiferent de rasă, şi armonia; îndrumările sale în domeniul economic încurajează schimburile corecte între bogaţi şi săraci, capital şi muncă. Sistemul său politic (în forma sa originară, pură) se bazează pe o preocupare profundă pentru dreptate şi drepturile omului şi oferă îndrumarea prin care oameni de religii diferite pot trăi împreună în armonie. În plus, modelul său în ceea ce priveşte viaţa de familie oferă o alternativă prăbuşirii modelului de familie din societatea occidentală şi previne consecinţele sale dezastruoase: dezintegrarea socială şi haosul.

Parabola pomului bun

Imaginea unui pom sănătos, veşnic verde, care oferă umbră şi fructe delicioase şi înmiresmate tot timpul anului este o parabolă a unui musulman moderat. Sursa acestei parabole este Coranul:

Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! El dă fructe tot timpul – cu voia Domnului său.  (Ibrahim 14:14-15).

Dacă ne imaginăm că acel copac reprezintă un musulman care se străduieşte sincer să întruchipeze idealurile islamice, atunci sămânţa acestui copac este shahadah. Afirmarea unicităţii lui Allah pătrunde şi colorează fiecare celulă, astfel încât fiecare gând, cuvânt şi acţiune este formată sub matricea acestei înţelegeri. Rădăcinile, cele care hrănesc copacul şi îi oferă stabilitate, pot fi asemuite cu stâlpii credinţei: credinţa în Allah, în profeţii Săi, în cărţile Sale, în îngeri, Ziua Judecăţii şi destin. Trunchiul, care se întinde de la rădăcini până la ramuri, creşte prin credinţa în Allah şi în Trimisul Său. Cinci ramuri reprezintă cinci stâlpi ai credinţei: ele îi dau copacului forma şi manifestarea (comportamentul). În plus, frunzele reprezintă manierele islamice (cum ar fi salutul islamic sau hainele decente şi modeste). Ele sunt acelea care fac copacul atrăgător şi uşor de recunoscut de la distanţă; totodată ele oferă umbră altor fiinţe. Cu toate acestea, în cele din urmă, scopul copacului nu este împlinit până ce nu face roade. Roadele copacului sunt reprezentate de un caracter bun: calităţi precum cinstea, răbdarea, curajul, mila, iubirea, precum şi alte lucruri pe care ni le dorim de la un prieten, soţ / soţie sau coleg; adică acele lucruri care ne fac oameni.

Views: 4