PRIMELE ZILE DIN LUNA DHUL-HIJJAH

Marele savant in jurisprudenta islamica, Sayyid Sabiq scrie urmatoarele despre primele zece zile din Luna Dhul-Hijjah: „Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele zece zile ale lunii Dhul Hijjah sunt cele mai bune zile la Allah.” Un bărbat a întrebat: […]


Marele savant in jurisprudenta islamica, Sayyid Sabiq scrie urmatoarele despre primele zece zile din Luna Dhul-Hijjah:

„Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele zece zile ale lunii Dhul Hijjah sunt cele mai bune zile la Allah.” Un bărbat a întrebat: „Sunt aceste zece zile mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Sunt mai bune decât acelaşi număr de zile petrecute luptând pentru Allah. Dar nu există o zi mai bună în faţa lui Allah decât ziua de `Arafah . În această zi Allah Preaînaltul coboară în cel mai apropiat cer şi este mândru de robii Săi de pe pământ şi le spune celor din ceruri: „Priviţi robii Mei. Au venit de departe sau din împrejurimi, cu părul răvăşit şi fetele prăfuite, spre a căuta Mila Mea, deşi nu au văzut încă pedeapsa Mea. Cu mult mai mulţi oameni sunt eliberaţi din Focul Iadului decât în orice altă zi.” Al-Munzhri a spus că acest hadis a fost relatat de Abu Ya’ala, Al-Bazzar, Ibn Khuzaimah şi Ibn Hibban, ale carui exprimare a fost dată aici.

Ibn al-Mubarak a relatat de la Sufyan Ath-Thauri, care a relatat de la Az-Zuabir bin Ali, care la rândul său a relatat de la Anas bin Malik: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a petrecut ziua la `Arafah  până aproape de apusul soarelui. Apoi a spus: «Bilal, cere oamenilor să facă linişte şi să mă asculte.» Bilal s-a ridicat şi a cerut oamenilor să facă linişte şi să îl asculte pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Când oamenii au făcut linişte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Oameni, Acum puţină vreme îngerul Gibril / Gavril a venit la mine, mi-a transmis salutări din partea lui Allah şi mi-a spus că Allah i-a iertat pe toţi cei care îşi petrec ziua la `Arafah , toţi cei care se opresc la Mash’ar al-Haram şi că le-a garantat datoriile.» Atunci ’Umar bin al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) s-a ridicat şi a întrebat: «Trimis al lui Allah, acestea sunt numai pentru noi?» Profetul a răspuns: «Acestea sunt pentru voi şi toţi cei care vor veni după voi până în Ziua de Apoi.» ’Umar a exclamat: «Cât de îndestulătoare sunt binecuvântările lui Allah!»”

Muslim şi alţii au consemnat de la Aişah că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah eliberează din Focul Iadului în ziua de `Arafah  mai mulţi oameni decât în orice altă zi şi Allah vine mai aproape în acea zi şi spune cu mândrie către îngeri: «Ce-şi doresc şi ce caută aceşti oameni?»”

 Abu Darda a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În nicio altă zi nu se simte Şeitan atât de neînsemnat, umilit şi furios precum în ziua de `Arafah .” Motivul pentru acest lucru este mila pe care Allah o pogoară şi iertarea pe care o oferă oamenilor pentru păcatele majore. O singură zi a fost mai binecuvântată decît aceasta, ziua Bătăliei de la Badr, când mult mai multe binecuvântări au coborât asupra oamenilor, cauzându-i lui Şeitan o tristete şi mai mare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat: „Trimis al lui Allah, ce a văzut Şeitan în ziua Bătăliei de la Badr?” „El l-a văzut pe îngerul Gavriil conducând armata de îngeri”, a răspuns el.

’Amr bin Shu’aib a relatat de la tatăl şi bunicul său, care a spus că în Ziua de `Arafah  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cel mai mult s-a rugat cu aceste cuvinte:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd, biyadihil khair wa huwa ‘ala kulli sha’in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. În Mâna Lui este tot binele şi toată puterea.”

A fost relatat de Ahmad şi Tirmidhi (şi aceasta este exprimarea lui Tirmidhi) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cele mai bune rugi în ziua de `Arafah , cel mai bun lucru pe care eu şi ceilalţi profeţi înaintea mea au spus:


La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa ‘ala kuli sha’in qadir.

Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.”

Al-Hussain bin Al-Hasan Al-Maruzi a relatat: „L-am întrebat pe Sufyan bin ’Uyainah: «Care este cea mai bună rugă pentru ziua de `Arafah ?» El a răspuns: « La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu lahul mulk wa lahul hamd wa huwa ‘ala kuli sha’in qadir / Nu există altă divinitate în afară de Allah, El nu are asociaţi. Doar Lui îi aparţine împărăţia şi toată slava. El este cu putere peste toate.» I-am spus: «Dar aceasta este o preamărire a lui Allah şi slava Sa, nu este o rugă.» Atunci Sufyan a întrebat: «Nu ştii relatarea lui Malik bin Al-Harith care o explică?» I-am răspuns: «Spune-mi despre ea.» El a spus: «Mansur a relatat că Malik bin al-Harith: «Allah Preaînaltul spune: ‹Dacă un rob al Meu îşi petrece timpul slăvindu-Mă şi preamărindu-Mă, în loc să Îmi ceară ceva din ce are nevoie, îi dau ceva mai bun decât dau celor care Îmi cer ceva din nevoile lor.› Apoi a adăugat: «Aceasta explică spusele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Nu ai auzit ce Ummaya bin Abi-Salt i-a spus lui Abdullah bin Jad’an când a cerut mâna lui Na’ilah în căsătorie?» I-am răspuns că nu. Atunci el mi-a spus: «Umaya i-a recitat (aceste versuri) lui Abdullah bin Jad’an:

Trebuie să îşi spun nevoile mele sau modestia ta este suficientă (pentru a pleda cauza mea), căci modestia este natura ta,
Tu eşti un bun cunoscător al drepturilor (şi obligaţiilor) şi vii dintr-o familie distinsă şi respectabilă,
Când cineva îţi aduce laude, nu trebuie să o repete.»


Apoi Sufyan a spus: «Husain, ai văzut cum oamenii sunt încântaţi de laude şi sunt dispuşi să împlinească cereri, fără să fie măcar rugaţi. Ce putem să mai spunem de Creatorul lor?»”
Al-Baihaqi a relatat de la Ali (cu un lanţ de relatatori slab) că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cea mai des rostită rugă de profeţii de dinaintea mea şi de mine, în Ziua de `Arafah  este aceasta:

La ilaha illallahu wahdahu la sharika lahu, lahul mulk wa lahul hamd wa huwa ‘ala kuli sha’in qadir. Allahumma ‘ij’al fi basri nuran wa fi sam’i nuran wafi qalbi nuran. Allahumma ashrah li sadri wa yassir li amri. Allahumma ‘uzhubika min waswasis sadri wa shatatil amr wa sharri fitnatil qabr wa sharri ma yaliju fil lail wa sharri ma yaliju fin naharwa sharri ma tahubu bihi riyah wa sharri bawa’iqid dahr.

Nu există altă divinitate în afară de Allah. El nu are asociaţi. Lui îi aparţine împărăţia şi are putere peste toate. O, Allah, pune lumină (înfrumare) în privirea mea, în auzul meu, în inima mea. O, Allah, Deschide-mi pieptul şi uşurează-mi munca. O, Allah, caut refugiu la Tine de şoaptele rele, de confuzie, de încercările mormântului, de răul ce are loc ziua şi noaptea, de răul purtat de vânturi şi de năpastele lumii.”

Tirmidhi a relatat de la Ali că rugile cele mai folosite de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în timpul şederii sale la `Arafah  a fost:


Allahumma lakal hamdu kalladhi naqulu wa khairam mimma naqulu, Allahumma laka salati wa nusuki wa mahyaya wa mamati wa ilaika ma’abi wa laka rabbi turathi allahumma inni a’udhubika min ‘adhabil qabri wa waswasatis sadri wa shatatil amri allahumma inni a’udhubika min sharri ma tahubbu bihi riyhu.

 Toată lauda Îţi aparţine, o, Allah, aşa cum spunem şi mai bine decât putem spune. O, Allah, rugile, adorarea, viaţa şi moartea mea sunt pentru tine. O, Allah! La Tine este întoarcerea mea, Ţie îţi aparţine tot ce am. O, Allah, caut adăpost la Tine de chinurile mormântului, şoaptele rele, confuzia şi de orice aduce vântul.”

S-a confirmat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ţinut post în Ziua de `Arafah . Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ziua de `Arafah , Ziua de Sacrificiu (Yawm an-Nahr) şi Ayam Tashriq (zilele de 10, 11 şi 12 Dhul-Hijjah) sunt zilele noastre de sărbătoare. Sunt zile pentru a mânca şi a bea.” A fost de asemenea stabilit că Profetul a interzis să se ţină post în Ziua de `Arafah , dacă se stă la `Arafah  (pentru pelerinaj).

Acest lucru a determinat ca majoritatea savanţilor să ajungă la concluzia că de fapt este recomandat să nu se ţină post în ziua de `Arafah , astfel ca un pelerin să fie suficient de puternic pentru a se dedica în întregime actelor de adorare şi rugilor.

Unele relatări care încurajează postul în Ziua de `Arafah  se referă la persoanele care nu se află la `Arafah , împlinind pelerinajul.

 

___________

Traducere din vol V din Fiqh-us Sunnah, autor Sayyid Sabiq.

Source Link

Views: 5

Caracteristicile mărfurilor

  CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC Dan Michi Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii. a) materialul din care […]

 

CARACTERISTICILE DE BAZĂ ALE MĂRFURILOR
DIN PUNCT DE VEDERE ISLAMIC
Dan Michi
Pentru ca o marfă să poată fi vândută, se cuvine să aibă anumite caracteristici. Tradiția profetică ne pune la dispoziție informații suficiente încât să ne permitem următoarea clasificare a acestor caracteristici. Ulterior, savanții musulmani au detaliat aceste categorii.
3.2.2.40-Western-Market_03ba) materialul din care sunt fabricate respectivele mărfuri trebuie să fie unul curat din punctul de vedere al cerințelor religioase, practic din perspectiva sistemului legislativ islamic și, desigur, să aibă un cost corect determinat, care să-l facă vandabil. Mai multe practici profetice ne atenționează asupra interdicției de comercializare a acelor mărfuri a căror natură este nepermisă religios, cum ar fi : câinii (cu excepția celor de vânătoare), băuturile alcoolice, porcii, oasele animalelor care nu sunt sacrificate islamic, idolii etc. Acestea nu aduc niciun beneficiu, fiind respinse de credința musulmanului.
Companioni precum ‘Umar ibn al-Khatab, Abu Huraira, Aișa, ‘Abd Allah ibn ‘Umar au considerat că, pentru a fi pusă în circulație, substanța viitoarei mărfi trebuie să fie curată din perspectiva practicii religioase. Prin urmare, orice materie primă neconformă practicii religioase și legale nu poate fi comercializată, așa fiind alcoolul, oasele animalelor nesacrificate islamic, sângele etc. Și totuși, ‘Umar ibn al-Khatab a permis vânzarea băuturilor alcoolice și a cărnii de porc către populația nemusulmană care locuia în teritoriile islamice (ahl al-zimma), plecând de la premisa că acele mărfuri le aparțineau.
Dintre urmașii companionilor, Muhammed ibn Sirin și Masruq ibn al-Ajda au subliniat că substanța mărfii se cuvine să fie curată din perspectivă teologică, niciun obiect care nu respectă această cerință neputând să fie tranzacționat.
b) acele lucruri care sunt de folos, prin urmare, posedând o anumită valoare intrinsecă pot fi vândute, cum este cazul câinilor de vânătoare. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) a permis acest gen de tranzacții.
c) marfa trebuie să fie în proprietatea celui care o vinde, în sensul deplin al acestei calități juridice. Printre arabii din perioada preislamică exista răspândită practica vânzării unor mărfuri care nu se aflau nici de față și nici în proprietatea comercianților. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) i-a instruit pe oameni să revândă alimentele numai dacă ele se află în proprietatea lor, tranzacție finalizată doar după ce s-a furnizat produsul clientului, respectiv proprietarul a încasat prețul convenit. Aceast tip de act de comerț a fost denumit ulterior istifa sau taqabud. S-a relatat că Profetul a spus : “Acela care vinde alimente să nu o facă până când nu va intra în posesia lor” și “până când nu va accepta [prețul oferit]”.
Și mai știm că Hakim ibn Hizam tocmai cumpărase ceva marfă din al-Jar, o așezare în apropierea Medinei, în vremea califului ‘Umar ibn al-Khatab, intenționând să o revândă. Califul i-a dat ordin să nu vândă nimic până când nu va intra efectiv în posesia respectivelor mărfuri. Zaid ibn Thabit, ‘Abd Allah ibn ‘Umar și ‘Abd Allah ibn ‘Abbas au susținut aceeași linie ca și ‘Umar, subliniind că proprietarul trebuie să fie adevăratul deținător al produselor. În caz contrar, nu are voie să se implice în nicio tranzacție. ‘Abd Allah ibn ‘Abbas a extrapolat practica profetică relatată la orice fel de marfă, căreia ar trebui să i se aplice aceleași reguli ca în cazul prouselor alimentare.

Qatada ibn Di’ama, Muhammed ibn Sirin și Sa’id ibn al-Musayyab, asemeni companionilor, au continuat să respingă contractele încheiate înainte ce bunurile să intre efectiv în posesia cumpărătorului. Cu toate acestea, Qatada ibn Di’ama a fost și deschis, considerând că nu este niciun păcat dacă un bun este comercializat  înainte, cu condiția ca vânzătorul să fi fost împuternicit să procedeze astfel. Mergând mai departe, Muhammed ibn Sirin nu a îngăduit nicio tranzacție în care bunurile urmau să fie livrate până într-un an, dacă nu era stabilită o dată certă a acestei livrări. Cu alte cuvinte, o asemenea înțelegere este încheiată înainte ca bunurile să fi intrat în posesia vânzătorului. Urmașii acestora au nuanțat reglementarea acestei chestiuni. Conform lui Ta’us și Qatada, dacă bunurile erau deteriorate înainte să fie plătite, se considera că îi aparțineau vânzătorului. Dar dacă erau stricate după promisiunea cumpărătorului de a le cumpăra, atunci ele îi erau ca și vândute, vânzătorului revenindu-i sarcina înlocuirii acestora. Aceste opinii le aparțin lui Ta’us, Qatada, Ibrahim al-Nakha’i, Muhammed ibn Sirin și al-Hassan al-Basri. Mai mult, conform lui Muhammed ibn Sirin, dacă oricare dintre părțile contractuale s-au angajat să înlocuiască bunurile deteriorate, atunci sarcina îi revine celui care s-a obligat.

sursa: economie-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 6

Blândețea față de copii și respectul față de bătrâni

  Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Un batran a venit sa il vada pe profetul Muhammad dar oamenilor le-a luat mult timp sa il lase sa treaca. Profetul a spus atunci: <<Nu face parte din comunitatea noastra cel ce nu se arata bland cu copiii si nu il onoreaza […]

Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „Un batran a venit sa il vada pe profetul Muhammad dar oamenilor le-a luat mult timp sa il lase sa treaca. Profetul a spus atunci: <<Nu face parte din comunitatea noastra cel ce nu se arata bland cu copiii si nu il onoreaza pe cel in varsta>>”. (At Tirmidhi).

În acest hadith, Profetul ii dezaproba pe oamenii din comunitate care au inima de piatra, cărora nu le este mila de copii si care nu ii cinstesc pe oamenii mai in varsta decât ei. Caci un astfel de comportament nu este conform tradiției Profetului, a caii drepte si a moralei si comunitatii sale.
Spunand „Nu face parte dintre noi acela”, profetul nu intelege sa-l excluda pe cel ce se poarta in felul acesta din comunitatea musulmană, ci aceasta expresie are ca scop aratarea gravitatii acestui comportament.

Pentru o bună dezvoltare a sa, copilul are nevoie ca ceilalti sa fie binevoitori cu el. Caci a-l neglija, a fi dur cu el si a-l priva de iubirea de care are atata nevoie pot sa il conduca pe drumul ratacirii.

Este de remarcat faptul ca neacordarea unei bune educatii, abandonarea intr-o oarecare masura a copilului, este din partea parintilor un comportament gresit fata de recomandarile profetului. De asemenea, este inuman sa-i dai copilului sarcini insuportabile pentru el sau sa il corectezi cu asprime. Cu cat ii arati mai multa bunavointa, grija, blandete, cu atat mai mult contribui la transformarea lui intr-o bună persoană.

Trimisul lui Allah a dezaprobat comportamentul barbatului care are fata de copiii sai un comportament rigid. Aceasta idee se desprinde din urmatorul hadith relatat de Abu Hurairah: „Profetul si-a imbratisat odata nepotul, Al-Hassan Ibn ‘Ali, in prezenta lui Al-Aqra’ Ibn Habis care i-a spus: <<Am 12 copii si nu i-am imbratisat niciodata>>. Trimisul l-a privit si i-a spus: <<Cel care nu este indurator cu ceilalti, Allah nu va fi indurator cu el>>.

Altfel spus, acela nu merita ca Allah sa fie bland cu el, mai ales daca omul nu manifesta intelegere si indurare cu ceilalti, inclusiv cu copiii sai. Purtarea in cel mai bun mod fata de orfani face parte din acest comportamanet ingaduitor datorat celorlalti. Allah spune in Sfantul Coran:

Cat despre orfan,pe el nu-l oprima! (Ad-Duha 93:9).

Tot despre acest subiect,profetul Muhammad a spus: „Cel ce are grija de un orfan (din familia sa sau nu),voi fi cu el in paradis precum aceste doua degete”,unindu-si doua degete. (Bukhari).

De asemenea, in hadithul mentionat la inceput, Profetul atrage atentia si asupra celor mai in varsta decat noi, a batranilor care merita sa fie respectati. Nerespecatarea acestui drept este un semn al lipsei de politete ce ar putea duce la nerespecatrea drepturilor omului. Caci generatia tinerilor are o datorie fata de cei in varsta, si anume aceea de a-i respecta.

Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Nu exista tanar care sa il respecte pe un batran datorita varstei sale inaintate fara ca Allah sa nu il faca sa fie respectat la batranete, de cineva pentru acelasi motiv”. (At Tirmidhi).

Respectul datorat batranului consta in ascultarea acestuia cu atentie, mai ales atunci cand ne sunt date sfaturi, in indeplinirea necesitatilor acestuia, in a nu vorbi in acelasi timp cu un batran si nici a merge in fata lui si in adresarea de vorbe respectuoase.

In acest fel, islamul are o mare consideratie atat pentru copii, cat si pentru batrani. Islamul ne indruma pe calea cea dreapta,urmarind crearea unei societati stabile, virtuoase si solidara in care sunt respectate drepturile tuturor cetatenilor, indiferent de varsta acestora.

___

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 4