Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Prima religie a omului de la facerea sa – 4

– continuare –

 

1200 î.Ch – civilizaţia aztecă şi incaşă. Este vorba despre civilizaţiile care s-au dezvoltat în America de Sud, în zona Peru, Mexic. Religia aztecă are ca zeiţă creatoare pe Coatlicue – cea care a născut luna, stelele şi pe zeul soarelui si al războiului. Ea a creat focul şi ea este zeiţa fertilităţii. In religia Inca, zeul creator este Viracocha. Religia incaşă este, de asemenea, o religie polietistă.

1000 î.Ch civilizaţia mediteraneeană care include civilizaţia feniciană, greacă şi romană. Civilizaţia feniciană se naşte pe ruinele neexplicatului final al civilizaţiei egeene, în anii 1000 î.Ch., mai exact pe apusa civilizaţie minoică. Fenicienii îşi întemeiază baza în Liban, iar în zona de coastă a Mării Meditereane, aceştia întemeiază multe colonii, în insule Mediteranei, dar şi în zona continentală, precum Byblos, Tyr, Carthagina. Carthagina a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind punctul central al coloniilor feniciene. Religie lor nu este una proprie ci este una rezultată din interferenţa religiilor din zonă: canaanită, mesopotamiană, egipteană, greacă, romană, fiind o religie politeistă, idolatră (soare, lună, stele, etc.) Asemenea cosmogoniei civilizaţiilor egeene, cosmogonia feniciană se bazează pe formarea universului din principii primordiale din care se naşte zeul creator – Mot, zeul morţii şi al creaţiei din care descind toate celelalte elemente care alcătuiesc universul: soare, lună, pământ, etc.

religia omului
Civilizaţia greacă ia naştere în jurul anilor 1200 – 800 î.Ch, sub influenţa puternicelor elemente ale civilizaţiei egeene amestecate cu elemente ale civilizaţiilor imperialiste mediteraniene. Religia lor este aceeaşi ca şi a grecilor antici care au format civilizaţia egeeană.
Civilizaţia romană se naşte pe vechea civilizaţie etruscă care a existat în jurul anilor 750 î.Ch, in Peninsula Italică, în zona Toscana, sub puternica influenţă a civilizaţiei greceşti, de aceea şi pantheonul roman va fi identic cu pantheonul grec. Religia vechilor romani se baza nu pe zeităţi personificate ci pe spirite sacre ori suflete divine – gnius – ale lucrurilor, locurilor şi fiinţelor. Contactul cu civilizaţia greacă produce asocierea „genius” cu zeităţile greceşti.

400 – 1500 d.Ch – civilizaţii regionale – născute din împletirea tradicţiilor locale cu influenţele statelor dominante care formau imperii, precum civilizaţia bizantină, civilizaţia arabă, civilizaţia chineză, civilizaţia japoneză, civilizaţia latino-americană.

7. Creştinismul – apare odată cu devierea discipolilor lui Iisus de la învăţăturile lui. Iisus s-a născut în anul pe 2 decembrie (nu 25) în anul 7 î.e.n. conform datelor si atestărilor istorice (cei care nu cred să caute singuri, nu vreau să devină un nou subiect de polemică).
Începând cu plecarea lui dintre muritori, discipolii lui au deviat, numindu-l Dumnezeu, şi născând o nouă religie. De reţinut că nimic din practica preoţilor de azi nu apare în Noul Testament, o compilaţie de Evanghelii distorsionate, din păcate! (Voi reveni cu altă postare.)
Pentru cei care nu cred că Iisus este un profet le aştept dovezi că el a propovăduit creştinismul, că El a spus eu sunt Dumnezeu şi că de acum încolo să nu vă mai închinaţi lui DUmnezeu, ci mie!, precum şi să răspundă la întrebarea, ce religie avea Iisus, când a fost copil şi ce învăţături a primit el în Templu, până la vârsta de 33 de ani, când a început să predice.

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 3

Yusuf Estes – partea a 3-a

 

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* plamadire si naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost “Hristos” sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a indruma  credincioşii împotriva ” Anticristului.”

După “cucerirea sufletelor întru Domnul pentru  Iisus” de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru  mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că  da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi  să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Nu puteam sti  de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în  faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideea de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi şi vom  discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul lungului drum, aş putea, desigur, să  intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si  adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul  acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o  mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed (asa  il cheama) avea  de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten  comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata  şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să  locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. Ma gandeam ca la urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli  iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii..

Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, imi propusesem ca încă sa imi fac timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas – la frontiera cu  Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unuia dintre  predicatori îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau  autostradă cele două bucati de lemn  în formă de cruce. Oamenii  isi opreau maşinile  si veneau  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le dadea  broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas  pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi  pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea  camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar el  mi-a spus că nu contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am început să mă întreb dacă eram în secţia de  cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie  de cineva în viaţa lui. De aceea, am început să-i vorbesc  despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai  mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi  am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a  uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva  probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze.

I-am spus că nu sunt preot catolic şi nu mă ocup de confesiuni. El mi-a răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus: “Sunt preot catolic.”

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot  catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. Fusese  misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul  Americii şi in Mexic, ba chiar şi in “bucătăria iadului” din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc  unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu totii au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? – DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului  despre câteva concepte ale credintei islamice şi, spre surprinderea mea, el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit  mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

scauneDupă instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, iar sotia mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune-în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a  fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe  alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de  musulmani care au memorat întregul Coran. Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de  usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed  permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi  am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

 

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după  mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai  devenit musulman? Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. Preotul  devenise musulman!

 

 

sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSource Link

Views: 5

Valorile morale sunt universale

  F. Gulen   Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. Toti cei care […]

 

F. Gulen

 

prelegeriDisputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului.

Toti cei care trăiesc în perioade diferite, în puncte geografice diferite şi care aparţin unor religii divine diferite, cu toate aceste diferenţieri, în realitate sunt stapâni pe aceleaşi valori morale. Valori fundamentale precum: să nu furi, să nu ucizi, să nu faci adulter, să nu minţi, fată de oameni să ai un comportament amabil şi respectuos, sunt valabile pentru toti credincioşii. Această semnificaţie comună a moralei este valabilă pentru Islam, Creştinism, Iudaism. Aşa cum lucruri neplăcute precum: nerecunoştinta, răsfăţul, iubirea de sine, minciuna, lăcomia, viclenia, cearta, lipsa de respect, nestatornicia, avarismul, bârfa, despotismul, calomnia, perfidia, instigarea nu sunt conforme cu morala islamică, ele sunt interzise şi în Iudaism şi Creştinism. În toate aceste religii oamenii sunt îndemnaţi să fie respectuoşi, iubitori, drepti, mărinimoşi, milostivi, iubitori de binefaceri, modeşti, serioşi, de nădejde, generoşi, devotati, cu caracter blând şi statornici.

Opus acestora, foarte multe doctrine din lume apără valori care sunt total opuse valorilor morale propovăduite de religiile divine. Ca dovada că, în ultimele două secole filosofia materialistă foarte influentă a adus omul în starea unor indivizi care se gândesc numai la interesele lor, nu cunosc nici o lege atunci când este vorba de a avea profit. Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi mentine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechitatii, creşterea coruptiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. În fata acestei situaţii este nevoie ca cei care ţin de religiile divine să se alieze pentru a salva oamenii care au fost înşelati de materialism. Ceea ce le revine musulmanilor, creştinilor şi iudeilor cinstiti şi cu spirit de discernamânt este de a porni o luptă comună împotriva răului şi a celor răi, de a se ajuta şi a trudi împreună.

Pentru om Islamul este o rânduială specială unică, ce se poate aplica în orice domeniu şi care are realizări alternative în modul de aplicare. Islamul, de la prima apariţie a conştiintelor şi până la problemele morale cele mai înalte ale vieţii, printr-o largă recunoaştere a tuturor chestiunilor, de la cea mai mică problemă individuală şi familială până la subiectele sociale cele mai neclare, pentru toate oferă imediat soluţiile cele mai diferite. Orice mesaj al său este un ton al păcii universale, o compoziţie a armoniei sociale, o “respiraţie” a toleranţei şi dialogului.

Brutalitatea, grosolănia, ura şi duşmănia sunt reflectii ale duşmanilor referitoare la structura sa spirituală şi scursuri ce provin din insatisfactia celor inculti. Deoarece, într-o inimă în care a pătruns şi s-a instalat Islamul, pentru Creator şi în memoria celor creaţi exista numai şi numai iubire, exista grijă, exista tolerantă. De altfel, într-o inimă nu poate exista şi credinta şi relatie cu Allah şi ură, duşmanie şi furie. Daca o inimă, în fiecare zi, în fiecare săptamână, în fiecare an, prin forme diferite de credinţă, îşi reînnoieşte, îşi întăreşte credinţa în Domnul, relatia cu El, atunci acea inimă nu poate ramâne deschisă sub nici o formă duşmăniilor.

Concluzia este că dialogul dintre religie şi civilizaţii este absolut necesar. Primul pas spre acest lucru, aşa cum accentuează un savant musulman contemporan, este necesitatea înlaturarii chestiunilor care reprezinta cauza polemicii dintre religii, reliefarea mai degraba a punctelor comune. Gândindu-ne precum Mevlânâ Celâleddin Rumî, care spunea: “Stau cu un picior în centru şi cu celalalt între şaptezeci şi doua de natiuni”, este necesar sa trasam un cerc foarte larg care sa cuprinda toata omenirea şi sa întindem tuturor oamenilor bratul pacii.

Am credinţa că, învingând forţele brutale şi depăşindu-le, nu trebuie să uităm ca, relaţiile dintre civilizaţii se bazează şi trebuie să se bazeze numai pe dialog.

 

sursa:  „Islamul si Dialogul”

Source Link

Views: 6