Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Fenomene paranormale – partea 1

 
Se pune întrebarea:
Dacă sufletele nu se pot reîntoarce în acestă lume, care este explicaţia pentru fenomene de apariţii fizice ale persoanelor decedate, comunicarea cu acestea prin mijocitori (medium), mesaje transmise prin diverse metode (ex: tabla ouija)? Cum este posibil ca aceste siprite să cunoască date exacte despre viaţa şi carcaterul celui mort?

Răspuns din punct de vedere al Islamului
Apariţiile sunt nişte fenomene pretinse a fi reale încă din cele mai vechi timpuri.

Aceste apariţii sunt de cele mai multe ori sunt fie nălucirile unor persoane, fie trucuri folosite pentru câştiguri materiale, fie unele deviaţii psihologie ale unor persoane.

Rare sunt cazurile reale, iar în ele sunt implicate jinnii, care de cele mai multe ori voiesc să-i amăgească pe oameni şi să le zdruncine credinţa pe care o au, multă sau puţină.

Din punct de vedere al Islamului, aceia care pretind că vorbesc cu sufletele morţilor sunt mincinoşi şi sunt consideraţi ca nefiind musulmani, chiar dacă s-au născut aparţinători ai acestei religii.

fenomene paranormaleJinii – fiinţe create de Allah (swt) din flăcări de foc fără fum – interferează cu oamenii pentru că împart cu ei această lume. Unii dintre ei sunt musulmani (se supun Legilor lui Allah swt), iar alţii sunt răufăcători şi răzvrătiţi, care sfidează Legile lui Allah (swt) şi ei mai sunt numiţi şi şeitani (diavoli).

Cei care sunt nesupuşi precum sunt oamenii cei necrdincioşi, se apropie de om în chip nevăzut, pentru că ei nu pot fi percepuţi de ochiul uman, şi le insuflă anumite idei.

Jinnii pot lua înfăţisări care pot fi asemănate cu oamenii, dar acelea sunt doar aparenţe.

De exemplu: în ziua Bătăliei de la Badr, un jinn care a luat înfăţişarea lui Suraqa bin Malik s-a dus la Qurayşiţi. La acest incident se face referire în sura Al-Anfaal verset 48:
Şi [adu-ţi aminte] când Şeitan le-a înfrumuseţat faptele lor, zicând:”Nu este învingător pentru voi printre oameni astăzi, căci eu sunt aliat cu voi!” Dar când cele două oşti s-au văzut una pe cealaltă, atunci s-a întors el pe călcâie şi a zis: “Eu nu am nici o legătură cu voi! Eu văd ceea ce voi nu vedeţi! Eu mă tem de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!”

Un alt incident este cel relatat de Abu Hurayra (ra) care fiind numit păzitor al colectei pentru Eiidu_l Fitr era însărcinat să ţină contul acelopr donaţii. Un jinn venea în fiecare seară şi fura din daruri, sub înfăţişarea unui om. De fiecare data când era prins avea o scuză credibilă, precum că e sărac, are mulţime de datori, şi alte asemnea. Abu Hurayra se îndura de el, pentru că acele daruri erau tocmai pentru oameni săraci, numai că acela nu era om, ci jinn, şi făcea acestea pentru a-l necăji pe Abu Hurayra.
A se vedea hadith-ul 3/505 Sahiih Al-Bukharii

Aceste Ahadith dovedesc faptul că jinni pot lua înfăţisări ale oamenilor, fie ei morţi ori vii, şi fac anumite trucuri în locuri despre care ştiu că oameni se tem: cum ar fi mormite, lăcaşuri de cult, locuri pustii, locuri întuncate, etc. în ideea de a-i amăgi din duşmănie, spre idolatrie.Source Link

Views: 4

Crede și cercetează! – partea a 2-a

 

 

1b161c606e1900782677b6b7a79c52b0_largeAllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), care ne-a poruncit să nu ne arătăm cu nesupunere faţă de adevăr, nu este mulţumit dacă noi acceptăm ceva fără dovadă sau considerăm ipoteza şi teoria drept adevăruri axiomatice:

 

Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai nicio cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-‘Isra’: 36);

 

Insă ei nu au ştiinţă despre aceasta. Ei nu urmează decât bănuiala, însă bănuiala nu este de niciun folos faţă de Adevăr. (An-Najm: 28);

 

Spune: «Aduceţi dovada voastră, dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul…» (An-Naml: 64);

 

Aduceţi-mi mie o carte de dinaintea acesteia sau vreo urmă de ştiinţă, dacă voi grăiţi adevăr. (Al-ʽAhqaf: 4);

 

Ei nu urmează decât bănuiala şi ceea ce poftesc sufletele, în vreme ce la Domnul lor le-a venit călăuzirea. (An-Najm: 23).

Aceasta este marea diferenţă dintre mentalitatea islamică şi celelalte mentalităţi. Mentalitatea musulmană acordă o importanţă deosebită verificării şi certitudinii; nu acceptă nimic fără argument şi nu situează în rândul adevărurilor decât ideile care se bazează pe argumente categorice, spre deosebire de cealaltă mentalitate care uneori facilitează abuzurile, descriind ceea ce nu este ştiinţific drept ştiinţific şi crezând în acest lucru ca şi cum ar fi cert, în pofida argumentului slab sau a posibilităţii prăbuşirii lui.

Raţiunea islamică, aşa cum refuză să nu fie ştiinţifică, tot la fel refuză să fie intuitivă, prezumtivă sau bănuitoare.

De când a apărut Islamul ca religie, raţiunea islamică s-a dovedit a fi deschisă către viaţă, ştiinţă şi experienţă şi a început să dezlege enigmele Universului, manifestând dorinţa de a cunoaşte totul şi de a supune întregul Univers experienţei ştiinţifice pentru a-i deduce legile.

Civilizaţia islamică a devenit treptat o civilizaţie strălucitoare, avansând în direcţia unor noi şi importante descoperiri ştiinţifice.

Este incontestabil faptul că bazele gândirii islamice au dat naştere raţiunii occidentale experimentale din care s-a născut – apogeu al devenirii sale – civilizaţia ştiinţifică şi industrială occidentală.

Dacă în lumea occidentală adevărurile descoperite în mod empiric de către ştiinţă s-au ciocnit cu religia care domina societatea, vina a aparţinut religiei deformate, mistificate, care nu a rezistat în faţa adevărului.

Ceea ce s-a petrecut în spaţiul occidental nu s-a întâmplat în lumea musulmană nici în vechime, nici în timpurile moderne şi nici nu se poate întâmpla, deoarece adevărul nu se opune adevărului, ci îl sprijină; religia adevărată este religia lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) şi Universul a fost creat de către El, iar ceea ce a creat Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu poate fi în contradicţie cu lucrurile pe care El le-a transmis.

De aceea unul dintre fenomenele minunate permise de către Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a fost faptul că Surele Qurânului au menţionat fapte şi fenomene pe care ştiinţa l-a descoperit ulterior, dar şi fapte care s-ar putea să fie descoperite în viitor.

 

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 3

Evoluționism – partea a 5-a

 

 

ORIGINEA EUCARIOTELOR 

Încercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu celula gazdă. Numai că, nucleul celulelor eucariote prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc net de procariote:

300px-Celltypes– nucleul eucariotelor are membrană nucleară, iar al procariotelor nu
– cromozomii la eucariote sunt mai mari decât la procariote şi au o structură diferită, mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote
– existenţa intronilor în genele eucariote şi lipsa lor la procariote
– diferenţele care există între diviziunea simplă a procariotelor pe de o parte şi între mitoza şi meioza de la eucariote pe de altă parte
– modul diferit în care se realizează reglajul genetic etc.

Vedem că eucariotele diferă calitativ de procariote, deci sunt altceva decât o simplă contopire de celule procariote.
În ceea ce priveşte mitocondriile, diferenţele care există între codul genetic universal şi cel mitocondrial demonstrează că acestea nu sunt nişte celule procariote, iar interdependenţa profundă dintre metabolismul celulei eucariote şi cel mitocondrial arată că aici nu e vorba de o simplă simbioză, ci de organite celulare care fac parte integrantă din celula eucariotă. Vedem aşadar că nici din acest punct de vedere teoria evoluţionistă nu este credibilă.

Un alt aspect legat de eucariote îl constituie existenţa organismelor pluricelulare cu organizare superioară. Acestea au un număr foarte mare de celule (de ordinul sutelor de miliarde) care posedă toate acelaşi genom dar, în fiecare celulă sunt active numai o parte din gene, în funcţie de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească acea celulă. Deşi fiecare celulă în parte are propriul său metabolism, între ele există o coordonare perfectă, astfel încât fiecare dintre ele îndeplineşte un rol precis şi toate aceste celule împreună formează un singur organism. În plus, în timpul vieţii unui astfel de organism, multe din celulele componente mor şi sunt înlocuite de alte celule tinere fără ca acest fenomen să afecteze integritatea şi funcţionalitatea organismului.

Este inimaginabil ca toate aceste sisteme, atât de complexe şi în acelaşi timp atât de armonioase, să fi luat naştere “întâmplător” prin intervenţia unor forţe oarbe ale naturii. Mai menţionăm un amănunt: dacă speciile de eucariote ar fi evoluat unele din altele, de la simplu la complex, ar fi trebuit ca numărul cromozomilor la fiecare specie să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de complexitate al organismului dar, în realitate s-a observat că nu există nici o corelaţie între numărul de cromozomi şi nivelul de complexitate al organismelor dintr-o anumită specie.

Source Link

Views: 4