Muhammad ibn Abdullah Caraballo Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah. Islamul este o reînviere […]
Muhammad ibn Abdullah Caraballo
Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah.
Islamul este o reînviere şi o reafirmare a mesajului transmis de Iisus (Pacea fie asupra sa!) şi de toţi profeţii lui Allah. Esenţa unei religii şi concepţia despre natura Divinităţii este zdruncinată din temelii din cauza:
1. tendinţei de a-L reprezenta pe Dumnezeu drept o fiinţă cu formă şi pasiuni umane;
2. asocierii Singurului Dumnezeu cu alte fiinţe (precum în Creştinism şi Hinduism);
3. creaturilor care au fost deificate şi sunt venerate aşa cum numai Unicul Dumnezeu ar trebui adorat (de exemplu: Devas în Hinduism, Yazatas la zoroaştri şi Sfântul Duh în Creştinism);
4. prezentării unor profeţi drept încarnări ale lui Dumnezeu, cum ar fi Iisus în Creştinism, Ezra în Iudaism şi Khrişna şi Rama în Hinduism;
5. personificării atributelor lui Dumnezeu, Acesta ajungând să se transforme în persoane divine diferite: Trinitatea creştină − formată din Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; Trimuri hindusă − formată din Brahma, Vişnu şi Şiva şi Ameşa Spentas zoroastră.
Profetul Islamului, Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a criticat toate aceste tendinţe teologice iraţionale şi a reafirmat conceptul originar al lui Allah ca Unic Creator care le ştie pe toate, le vede pe toate, pe toţi ne iubeşte şi pe toate le iartă − Cel Atotputernic şi Milostiv. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a purificat religia de greşeli, superstiţii şi practici inutile şi i-a lărgit scopul, transformând Islamul într-o sursă de inspiraţie pentru omenire. El a unit oamenii de diferite rase, culori, naţiuni într-o frăţie universală. Islamul este o religie fără mitologie, o învăţătură simplă şi raţională.
Islamul face apel la raţiunea şi conştiinţa omului. Adevărul principiului islamic urmează logic credinţa în unicitatea lui Allah şi bunătate. Dacă Allah este Unul singur, toţi oamenii sunt creaţi de acelaşi Dumnezeu şi sunt egali în faţa Lui. De aceea Islamul consideră bărbatul şi femeia egali. Dacă doar Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul tuturor oamenilor, El nu doar garantează şi uşurează nevoile fizice ale omului, ci şi pe cele morale şi spirituale, arătând omenirii calea spre adevăr şi dreptate.
Allah a revelat mesajul Său unor oameni aleşi care erau complet dedicaţi adevărului şi aveau o viaţă pioasă. Ei erau capabili să îi inspire şi pe ceilalţi să urmeze calea cea dreaptă. Din acest motiv, Islamul îi îndeamnă pe musulmani să creadă în toţi profeţii din toate timpurile şi aparţinând tuturor naţiunilor.
Ca argument final, din moment ce Allah l-a creat pe om cu responsabilitate morală absolută, cu libertatea de a alege şi complet responsabil pentru faptele sale, trebuie neapărat să existe o viaţă după moarte astfel încât rodul acestei vieţi, bun sau rău, să fie cules în Viaţa de Apoi.
Faimoasa orientalistă dr. Laura Veccia Vaglieri (Apologia dell Islamismo − tradusă în engleză ca o interpretare a Islamului de către dr. Caselli, pp. 33-34) scrie: „Datorită Islamului, păgânismul, în diversele sale forme, a fost învins. Conceptul universului, practicile religioase şi obiceiurile vieţii sociale au fost toate eliberate de monstruozităţile ce le degradau, iar mintea umană a fost eliberată de prejudecăţi. Omul a devenit în cele din urmă conştient de demnitatea sa. Şi-a plecat capul în faţa Creatorului, Stăpânul omenirii”.
Ea continuă: „Spiritul a fost eliberat de prejudecăţi; voinţa omului s-a descătuşat de lanţurile ce îl legau de alţi oameni sau de aşa-numitele puteri ascunse. Preoţii, falşi protectori ai misterelor, cei care distrugeau mântuirea, toţi aceia care pretindeau că sunt mediatori între Dumnezeu şi om şi credeau, în consecinţă, că au autoritate asupra voinţei celorlalţi, au căzut de pe piedestalurile lor. Omul a devenit supus doar lui Allah şi faţă de ceilalţi avea doar obligaţiile unui om liber către un alt om liber. Dacă înainte oamenii au suferit nedreptăţi şi diferenţieri sociale, Islamul a proclamat egalitatea între oameni. Un musulman era diferit de un altul nu datorită naşterii sale sau a vreunui alt factor ce nu avea legătură cu caracterul său, ci doar prin prisma fricii de Dumnezeu, a faptelor sale bune şi a calităţilor intelectuale”.
_______________
Extrase din cartea Dragostea mea pentru Iisus m-a condus către Islam, Editura Islamul Azi
Source Link
Views: 1