Evoluţia nu a avut loc niciodată – 1

 
Evoluţioniştii răspund de obicei la critica de mai sus susţinînd că evoluţia se petrece prea lent pentru ca noi să o putem observa petrecîndu-se astăzi. Ei obişnuiau să pretindă că adevăratele dovezi ale evoluţiei rezidă în arhiva fosiliferă, însă adevărul este că miliardele de fosile cunoscute nu conţin nici măcar o singură formă care să prezinte fără echivoc structuri tranziţionale în procesul de evoluţie.

“Dat fiind că evoluţia, conform lui Darwin, era într-o continuă stare de mişcare… a rezultat logic că arhiva fosiliferă ar trebui să abunde de exemple de forme tranziţionale mergînd de la cele mai puţin evoluate la cele mai evoluate”

Chiar şi cei care cred într-o evoluţie rapidă recunosc că ar fi nevoie de un număr considerabil de generaţii pentru ca un anumit “fel” să evolueze într-altul mai complex. Ar trebui, deci, să existe un număr considerabil de structuri tranziţionale adevărate păstrate în fosile (în fond, există acolo miliarde de structuri netranziţionale). Dar (cu excepţia cîtorva creaturi foarte îndoielnice precum controversatul „dinozaur cu pene” şi pretinsele „balene mergătoare”) acestea nu sunt de găsit.

În loc să umple golurile din arhiva fosiliferă cu aşa-numite verigi lipsă, majoritatea paleontologilor s-au găsit în situaţia în care în aceasta erau numai goluri, fără nici un semn de „intermediare” transformaţionale între speciile fosilifere documentate“.

Întreaga istorie a evoluţiei de la apariţia vieţii din non-viaţă la evoluţia omului din maimuţă trecînd prin evoluţia vertebratelor din nevertebrate, este în mod izbitor lipsită de forme intermediare: toate verigile lipsesc din arhiva fosiliferă, aşa cum lipsesc şi din lumea prezentă. Cu privire la originea vieţii, un cercetător de seamă în domeniul său, Leslie Orgel, după ce arată că nici proteinele nici acizii nucleici nu puteau apare una fără cealaltă, concluzionează:“Şi astfel, la prima privire, cineva ar putea trage concluzia că de fapt viaţa nu ar fi putut apare niciodată prin mijloace chimice.”

orgel190Fiind un „evoluţionist total”, Dr. Orgel nu poate accepta o asemenea concluzie. În consecinţă, el speculează afirmînd că este posibil ca ARN-ul (Acidul RiboNucleic) să fi apărut primul, dar apoi este nevoit să admită totuşi că:  “Evenimentele precise care au dat naştere ARN-ului rămîn neclare… investigatorii au propus multe ipoteze, dar dovezile în favoarea fiecăreia sunt în cel mai bun caz fragmentare” 

Traducere: “Nu se cunoaşte nici o cale prin care viaţa să fi putut apare de la sine. Din păcate, două generaţii de studenţi au fost învăţaţi că faimosul experiment al lui Stanley Miller pe un amestec gazos, a demonstrat practic originea naturalistă a vieţii. Dar nu este aşa!  Miller a pus tot lucrul într-o sferă, a încărcat-o electric, şi a aşteptat. El a descoperit apoi că aminoacizi şi alte molecule complexe fundamentale se acumulau pe fundul aparatului. Descoperirea a dat un uriaş avînt investigaţiei ştiinţifice asupra originii vieţii. Într-adevăr, pentru cîtva timp a părut ca şi cum crearea vieţii într-un tub de testare era la îndemîna ştiinţei experimentale. Din păcate, asemenea experimente nu au progresat mai departe decît prototipul original, lăsîndu-ne cu un gust amar din supa primordială.”

Source Link

Views: 1

Fosilele index și teoria uniformității – 2

 

Dar la cele doua teorii deja mentionate s-a adaugat inca una cu privire la fosile, iar unirea lor a produs o teorie fanatica, ametitoare, cu privire la crearea acestei lumi. Teoria aceasta, deoarece pretindea a fi “stiintifica” si ca “armonizeaza” stiinta cu religia, a inselat intreaga lume facand-o sa accepte in final, in schimb, teoria evolutiei organice. Prin urmare, adevarata natura a acestei false teorii a creatiunii necesita cea mai serioasa atentie din partea noastra.

In primele zile ale secolului al XIX-lea, toate stiintele naturale se dezvoltau rapid. In America si Anglia, ca in alte tari, oamenii de stiinta descopereau roci in situatii care dovedeau concludent ca lui Werner nu i se daduse o cunoastere supranaturala a felului in care rocile vor fi gasite in afara Germaniei. Pornind de la aceasta, geologii se straduiau cu ravna sa creeze un sistem mai bun de a le clasifica.

Cuvier-1769-1832Pe vremea aceasta, Georges Cuvier (1769-1832), mai apoi renumitul baron Cuvier, uimea lumea cu descrierile sale extrem de exacte ale straniilor fosile animale descoperite in carierele de gips din jurul Parisului. El era un geniu in compararea scheletelor diferitelor mamifere de uscat, de fapt, el a devenit fondatorul acelei ramuri a stiintei cunoscuta sub numele de anatomie comparata. El era convins de veridicitatea teoriei foilor de ceapa a lui Werner pentru clasificarea mineralelor si rocilor. Rezultatul a fost ca a ajuns sa aiba ambitia de a extinde aceasta absurda teorie a foilor de ceapa la clasificarea animalelor si a plantelor.

“Ce extraordinar ar fi [scria el in vestita lui “Cuvantare Preliminara”] daca acum am putea aranja produsele organizate [animale si plante fosile] ale universului in ordinea lor cronologica, asa cum putem face deja cu substantele minerale mai importante” (citat de Karl von Zitell în History of Geology and Paleontology [Londra, 1901], p. 140).

Asa ca el a inceput sa-i dea teoriei foilor de ceapa inca o perioada de viata, precum si o dezvoltare care sa includa fosilele intregii lumi, pe temeiul a doua premise cu totul false:

a. Ca fosilele din toate celelalte parti ale lumii vor fi descoperite intotdeauna in aceeasi ordine in care au fost gasite de el in jurul Parisului.

b. Faptul ca aceasta ordine pe verticala dovedea un interval de timp original intre aceste forme de viata. Adica, ele nu au fost contemporane si nu au fost plasate in aceasta ordine verticala de diferitii curenti ai unui potop universal, care mai intai a adus o forma, si apoi alta, si le-a depozitat in felul acesta.

Prima din aceste premise este, desigur, forma biologica a teoriei foilor de ceapa, in timp ce a doua este o negare categorica a potopului, care atrage dupa sine prezenta mai multor forme de viata in acelasi moment.

Destul de trist, lui nu i-a fost dat sa vada greselile ratacitoare si nici semi-adevarurile izvorate din metodele sale de gandire si argumentare. El credea intr-o serie de catastrofe universale si gandea ca potopul lui Noe a fost, probabil, ultimul din multele care au lovit pamantul de la inceputurile lui. Dar insista ca fosilele din straturile inferioare reprezentau vietatile dintr-un stadiu mult mai timpuriu din istoria pamantului.

Fosilele din straturile imediat superioare reprezentau epoca urmatoare, si asa mai departe pana la straturile de deasupra. Intrucat sustinea ca in toate celelalte parti ale globului, fosilele vor fi intotdeauna aflate in aceeasi ordine relativa ca in jurul Parisului, de fapt, da nastere la o noua teorie a foilor de ceapa, in care fosile index luau locul mineralelor index folosite de adeptii lui Werner.

El nu-si dadea seama ce facea, deoarece era intotdeauna respectuos fata de religie si fata de ideile religioase. Dar moda stiintifica a datarii diferentiate a fosilelor implica ideea unei lungi serii de catastrofe mondiale succesive, iar aceasta necesita un numar similar de creatiuni succesive ale diferitelor forme de viata.

Metoda a fost intr-o voga extraordinara in perioada de inceput si de mijloc a secolului al XIX-lea, adica pana cand s-a combinat cu teoria evolutionista completata si a fost urmata de aceasta.

Hugh Miller si Louis Agassiz au fost doi dintre propovaduitorii mai bine cunoscuti ai acestei minunate “armonii”. Un alt sustinator proeminent al ei a fost W.E. Gladstone, de cinci ori prim-ministru al Marii Britanii. La punctul de culme al controversei cu privire la darwinism, Gladstone a sustinut aceasta metoda de “armonizare” intr-un duel literar cu Thomas Henry Huxley si, desigur, a fost facut sa para marunt si ridicol de dialectica isteata a omului pe care Darwin il numea agentul sau general si care s-a auto-denumit buldogul lui Darwin.

Un ecou intarziat al acestei metode de “armonizare”, de echivalare a geologiei si a Genezei, s-a auzit la “procesul maimutei” de la Dayton, Tennesee, in 1925, la care William Jennings Bryan a sustinut aceeasi idee, avand ca rezultat o zi plina de evenimente pentru necredinciosi, nu doar in aceasta tara, ci si peste hotare. Deoarece zi de zi amanuntele acestui proces erau telegrafiate in toata lumea, asa cum putine evenimente mai fusesera date publicitatii inainte.

Source Link

Views: 3

Tabelul evoluţionist fraudulos a lui Haeckel

 

Tabelul evoluţionist fraudulos a lui Haeckel

 

tabel evolutionism

Acest tabel – schiţă este una dintre probele cele mai populare şi frecvent utilizate pentru a susţine teoria evoluţionistă – reproduse de zeci de ani, ca material didactic, în şcoli şi licee, cu toate că se ştie că este un fals de mai bine de 100 de ani.

Mulţi oameni au văzut aceste desene ale embrionilor umani alături de embrionii altor animale, prezentate ca fiind stadiile lor de dezvoltare, iar diferenţele sunt IMPERCEPTIBILE.

Dacă priviţi acest tabel al secvenţelor cu stadiile de dezvoltare a embrionilor de animale se disting 8 specii, diferite, dar al căror embrioni sunt teribili de similari.

De la stânga la dreapta aveţi: peşte, salamandră, ţestoasă, porc, vacă, iepure şi om.

S-a popularizat atât de mult acest tabel pentru a susţine teoria evoluţionistă, în care speciile au evoluat una din alta, sau mai rău, că există un strămoş comun, al tuturor fiinţelor vii.

Aşa s-a ajuns, ca toată lumea să fie pe deplin convinsă de această aberaţie, însă puţini ştiu că sunt false.

Să comparăm realitatea:

1. Tabel evoluție embrion peşte

evolutionism

2. Tabel evoluție embrion pasare  

evolutionism
3. Foto embrion cal la 5 săptămâni 

ern 3

 

 

4. Foto embrion uman 6 săptămâni  ern 4

 

 

Pentru aceste mistificări, la Jena, Universitatea unde a predat, Haeckel a fost acuzat de frauda de cinci profesori şi condamnat de instanţa universităţii.

Inşelăciunea lui a fost dezvăluită în anul 1915, într-o carte intitulată “Fraudele şi falsurile lui Haeckel,” scrisă de către J. Assmuth şi Ernest R. Hull, care a fost susţinută de 19 alţi cercetători şi autorităţi în materie de embriologie.

Rutimeyer , un bine-cunoscut om de ştiinţă german al vremii, a spus în 1868: “Haeckel susţine că aceste lucrări vin în sprijinul nespecialiştilor, dar şi în sprijinul cercetătorilor în domeniu. Nimeni nu aduce argumente în contra în ceea ce priveşte prima sa parte, însă pentru cercetători şi specialişti în domeniu , aceasta este o glumă.Ea este o fabricaţie de dovezi, însă autorul nu le-a susţinut fundamentat” – Referate, L. Rutimeyer, in Archiv fur Anthropologie, 1868.

Tot în 1868, L. Rutimeyer a scris un articol, intitulat “Referate”, care a apărut pe tema din paginile 301-302 a colecţiei Archiv fur Anthropologie (Arhivele de Antropologie) – Istoria Naturală a creaţiei (Naturliche Schopfungsgeschichte). In acest articol, Rutimeyer, profesor de zoologie şi anatomie comparată de la Universitatea din Basel, a revizuit doua dintre cărțile lui Haeckel: , şi Uber die Enstehung şi Den Stammbaum des Menschengeschlechts, ambele republicate în acelaşi an când Rutimeyer a făcut recenzia lor.
Rutimeyer a evidențiat fotografiile şi schiţele frauduloase. De exemplu, embrionul de câine şi embrionul uman, indicat pe pagina 240 a cărţii lui Haeckel, sunt complet identice.

Haeckel a susţinut că el a copiat fidel embrionul câine (în a patra săptămână) de la Bischoff.

Rutimeyer a retipărit apoi desenele originale ale embrionului câine la 4 săptămâni, precum şi originalul a embrionului uman puţin după 4 săptămâni, realizate de către Bischoff, iar originalele au fost foarte diferite de ceea ce a publicat Haeckel!

Apoi, Rutimeyer scoate în evidenţă o altă fraudă a lui Haeckel, unde într-o altă schiţă se utilizează acelaşi desen pentru a reda embrionii de câine, de găină şi de broască ţestoasă!

Articolele şi recenziile lui Rutimeyer nu au fost niciodată traduse în engleză şi nici nu au publicate în Marea Britanie sau America!

Problema fraudelor lui Haeckel a fost, în sfârşit, aducă în atenţia publicului, şi demistificată această făcătură, când Dr. Michael Richardson, un Embriolog la Şcoala de Medicina St George din Londra a alcătuit o echipă de cercetători şi au expus realele fotografii ale stadiilor de evoluţie ale embrionilor la numai puţin de 39 de specii.

In anul 1997, intervievat de The Times of London, Dr. Richardson a declarat:
“Acesta este unul dintre cele mai grave cazuri de fraudă ştiinţifică. Este şocant să descoperi că cineva care a fost considerat un mare om de ştiinţă a făcut această fraudă, în mod deliberat . Mă înfurie. … Ceea ce el [Haeckel] făcut a fost să ia un embrion uman şi să-l copie, pretinzând că salamandra şi porcul şi toate celelalte arată la fel, în acelaşi stadiu de dezvoltare. Ei bine, nu e deloc aşa! … Acestea sunt falsuri. ”
Şi ca un incredibil, dar adevărat – falsele desene ala lui Haeckel INCĂ mai apar în manualele şcolare‼

Şi acesta pentru că frauda lui Haeckel este unul dintre STALPII teoriei evoluţioniste.

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1