Tag: evrei

Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor

’ABDULLAH IBN SALAAM (Allah să fie mulțumit de el!) Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor in Medina (a murit in anul 43 dupa Hijrah) Mai multi istorici ai religiilor au subliniat ca atat profetiile proroocilor din Vechiul Testament, cat si cele apartinand lui Iisus Hristos si regasite in Evanghelii, se refera la sosirea profetului […]


’ABDULLAH IBN SALAAM (Allah să fie mulțumit de el!)

Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor in Medina (a murit in anul 43 dupa Hijrah)

Mai multi istorici ai religiilor au subliniat ca atat profetiile proroocilor din Vechiul Testament, cat si cele apartinand lui Iisus Hristos si regasite in Evanghelii, se refera la sosirea profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Iar aceasta realitate este intarita cu fermitate in Coran.

Cei carora le-am dat Scriptura [evreii si crestinii], il cunosc [pe Muhammad] asa cum ii cunosc pe fiii lor, insa o parte dintre ei ascund adevarul [despre el], cu toate ca il cunosc [dupa semnele profetiei sale]. (Al-Baqarah 2:146)

Iar in povestile vietilor multora dintre primii convertiti la Islam, asa cum este cea a lui Salman Al-Farisi, avem dovada istorica a acestei realitati. Stiind ca va veni Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) in Arabia (stiinta pe care au dobandit-o de la calugarii cucernici care locuiau in Siria si Irak), acestia si-au parasit propriile meleaguri natale si au emigrat catre desertul Arabiei. Si acesti norocosi cautatori ai adevarului au avut sansa ca in Mecca si Medina sa-l intalneasca pe insusi Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), Mesia mult-asteptat sau Profetul.

Astazi vom invata despre un alt important caz care ne ofera o noua si puternica dovada istorica in legatura cu faptul ca mai-marii invatati ai Bibliei cunosteau foarte bine datele despre Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), si aceasta chiar inainte de Islam. Eroul nostru de astazi nu este altul decat cel mai mare rabin si invatat evreu al Medinei de dinainte de Islam, pe numele sau ’Abdullah ibn Salaam (al carui nume fusese Al-Hussain ibn Salaam), personalitate foarte cunoscuta de catre locuitorii din Yathrib, fie ei evrei sau nu. Era un rabbi (invatat) foarte respectat atat pentru cunostintele sale vaste despre scripturi, cat pentru firea sa dreapta si demna de incredere. Istoria ne spune ca Ibn Salaam obisnuia sa-si imparta timpul in trei parti : o treime o petrecea la templu in rugaciune si adorare, o treime ingrijindu-se de gospodarie si o treime dedicand-o studiului Torei. De fiecare data cand citea fragmente din Tora in legatura cu profetul arab si despre proorocirea emigrarii sale in Yathrib (Medina), locul unde eroul nostru locuia, inima incepea sa-i tresalte de bucurie. Cu atat mai mult cu cat, conform semnelor prevestitoare descrise in Tora, sosise timpul ca acest eveniment maret sa se implineasca. Astfel, se ruga sa mai fie inca in viata ca sa-l poata sa intalneasca pe Profetul despre care s-a vorbit atat de mult in Biblie.
Si, ruga eroului nostru a fost ascultata de catre Allah Preainaltul. Dar sa-l ascultam pe insusi Ibn Salaam relatandu-si propria a poveste : „Cand am auzit ca s-a ivit Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) am incercat sa ii cercetez numele, arborele genealogic, locul unde s-a ivit si toate acestea in lumina descrierilor care ne-au parvenit din scripturile noastre. Si mi-a devenit evident faptul ca Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) era Profetul al carui nume a fost proorocit in scripturi. Insa, am incercat sa nu fac mare zarva asupra acestui lucru si sa astept pana la sosirea sa in Medina. Cand a sosit la Quba’ (zona situata in vecinatatea Medinei), un barbat s-a ivit pentru a-i anunta sosirea, veste care m-a surprins in varful unui palmier pe care incercam sa-l polenizez. Cand am auzit noutatile, fara sa-mi dau seama am sarit jos plin de bucurie, exclamand, Allah este Cel mai mare! Vazandu-ma, matusa mea a fost tare surprinsa, spunandu-mi, ’Daca ai fi auzit cumva ceva despre sosirea profetului Moise tot nu ai fi facut ceea ce tocmai am vazut.’ Eu i-am replicat, ’Dar, matusica, el (Muhammad) este ca un frate pentru Moise si predica acelasi mesaj.’ Ea a mai intrebat : ‚Inseamna ca el este Profetul despre care tu, rabbi, ne spuneai ?’ ’Da,’ am mai ingaimat si am … alergat intr-un suflet sa-l vad pe Profet, dand din coate in stanga si-n dreapta, prin multimea adunata. Si primele cuvinte pe care le-am auzit de pe buzele sale au fost : ’O, oameni! Salutati-va unii pe ceilalti, dati de mancare celor saraci, rugati-va cand altii dorm si atunci veti pasi cu pace in Paradis.’ ” Eroul nostru a mai continuat : „Am ramas pe loc, cercetandu-i trasaturile si fata (lui Muhammad) si m-am convins inca odata ca nu ar putea sa fie un profet mincinos. Nu am mai stat pe ganduri si am mers la el, declarand, ’Marturisesc ca nu exista nicio alta divinitate demna de adorare in afara de Allah si ca Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) este Mesagerul Sau.’ M-a privit si m-a intrebat, ’Care este numele tau ?’ ’Al-Hussain ibn Salaam.’ ’Este mai bun ’Abdullah ibn Salaam,’ mi-a spus.’Jur pe Allah ca niciodata nu-mi va mai placea sa fiu chemat decat cu acest nume! Apoi am mers acasa si le-am povestit si sotiei, copiilor si batranei mele matusi Khalida, cu totii imbratisand Islamul. Dar i-am rugat sa tina secreta convertirea lor de fata cu alti evrei. Si din nou am mers la Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), spunandu-i : ’O Mesager al lui Allah! Evreii sunt oameni barfitori si tradatori. Mi-ar placea sa-i inviti aici pe conducatorii lor, iar eu sa stau ascuns intr-una dintre camere chiar in apropiere. Apoi sa-i intrebi in legatura cu mine, ce parerea au ei, toate acestea fara sa cunoasca ca m-am convertit la Islam. Pentru ca daca afla, vor incepe sa nascoceasca tot felul de neadevaruri in legatura cu persoana mea.’

’Mesagerul lui Allah m-a ascuns in una dintre camerele sale. Apoi i-a invitat pe liderii evreilor, incercand sa le vorbeasca despre Islam, insa ei au inceput sa se contrazica cu el, in vreme ce eu trageam cu urechile. Cand Profetul a inteles ca nu mai exista nicio modalitate prin care sa continue discutia, i-a intrebat, ’Ce parere aveti despre Ibn Salaam ?’ Si ei au raspuns, ’El este stapanul nostru si fiul stapanului nostru. Este invatatul (rabbi) nostru, om de stiinta, fiu de om invatat (rabbi) si savant.’ Auzind acestea, le-a spus, ’Ati accepta Islamul daca el ar face-o ?’ Iar ei au continuat, ’Allah i-a interzis ca el sa faca acest lucru. Asadar, nu ar putea sa se intample.’ Si in acest moment, continua eroul nostru, am iesit afara si le-am grait : ’O evrei! Temeti-va de Allah in inimile voastre si acceptati invataturile lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Voi sunteti siguri ca el este Mesagerul lui Allah, pentru ca ii gasiti numele si descrierea in Tora. Eu sunt martor pentru voi ca el este Mesagerul lui Allah, avand incredere in el.’ Cand au vazut ce le-am spus, au inceput sa replice, ’Esti un mincinos. Esti cel mai rau dintre noi si fiul celor mai nelegiuiti dintre noi, cel mai ignorant, fiul celor mai ignoranti dintre noi.’ Si au continuat lista cu injurii la adresa mea. Atunci, m-am adresat Mesagerului lui Allah, ’Nu ti-am spus ca evreii sunt un popor de calomniatori, iubind falsitatea, oameni care dau mana cu radarea si coruptia ?’ ”

Ca o persoana care a imbratisat Islamul cu sinceritate, avand inclinatii spre stiinta, eroul nostru ’Abdullah ibn Salaam si-a dedicat intreaga sa viata studierii Coranului si invataturilor lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), devenind unul dintre cei mai cunoscuti invatatori in propovaduirea mesajului Islamului; datorita tuturor acestora, el a devenit si primul fost rabin care s-a ostenit in raspandirea invataturilor Islamului.

 

_______________________________

http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/

Source Link

Views: 1

Evreii si musulmanii – 1

  M.   ‘Imarah     Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe […]

 

M.   ‘Imarah

 

 

Avraam – Pacea asupra lui! – în cultura islamică – pe care a descriso Coranul cel Sfânt este imaginea iubitului lui Allah, pe care Allah l-a făcut sub ochii Lui, şi l-a apropiat ca tainic, i-a vorbit cu glas tare, a răspuns chemării lui, l-a binecuvântat, l-a făcut pe el puternic, demn de încredere şi i-a dăruit lui Cartea Doveditoare. Iar imaginea acestei cărţi – Tora – în Coranul cel Sfânt – este imaginea cărţii de îndreptare, îndurare, călăuzire şi lumină.

 

Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea, pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.  (Ta-Ha 20:39).

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet./ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic. (Maryam 19:51-52).

Iar lui Moise i-a vorbit Allah Însuşi, cu glas tare.  (An-Nisaa’ 4:164).

A grăit Allah: “O, Moise! Te-am ales, peste toţi  oamenii pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci, primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!  (Al-’A’raf 7:144).

A zis: “Doamne, deschide-mi mie pieptul/ Şi  uşurează-mi lucrul ce trebuie să-l împlinesc/ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele,/ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!/ Şi dă-mi mie un sfetnic din familia mea,/  Pe Aaron, fratele meu,/ Sporind prin el forţa mea,/ Şi fă-l  pe el părtaş la lucrul meu,/ Pentru ca noi să Te lăudăm  mereu!/ Şi să Te pomenim mereu!/ Iar Tu întotdeauna  ne-ai văzut pe noi, ştiind astfel tot ceea ce facem noi!”/ A  zis: “Cererea ta a fost împlinită, Moise!” (Ta-Ha 20:25-36).

Pacea asupra lui Moise şi a lui Aaron!”/ Astfel îi  răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;/ Fiindcă ei doi au fost printre robii Noştri dreptcredincioşi . (As-Saffat 37:120-122).

A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel  mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi  vrednic de încredere!” (Al-Qasas 28:26).

Şi datu-i-am lui Moise Cartea Doveditoare, nădăjduind că veţi fi călăuziţi. (Al-Baqarah 2:53).

…Şi l-am dăruit pe Moise cu dovezi limpezi…  (An-Nisaa’ 4:153)

Noi le-am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare, ca o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frică. (Al-Anbiyaa’ 21:48)

Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare.  (Al-’Ahqaf 46:12).

Spune: “Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină şi călăuză pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându-le, dar şi ascunzând multe din ele.  (Al-An’am 6:91).

Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, Cel Viu,  Cel Veşnic!/ El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,/ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul.  (Aal ‘Imran 3:2-4).

Aceasta este imaginea coranică pe care a transmis-o  cultura islamică despre profeţii iudaismului, legilor şi cărţilor lor.

Pot oare cei mai fanatici hahami ai iudaismului ortodox sau cei  mai liberali laici ai lui să găsească ceva asemănător în conceptul  iudeilor şi în cultura lor despre celălalt, mai ales dacă acel celălalt  este Islamul, Coranul, trimisul musulmanilor, comunitatea  islamică, civilizaţia şi istoria lor?

Pe lângă această imagine coranică despre “celălalt”  (iudeu), musulmanii, civilizaţia lor, statul lor, istoria lor, nu s-au  oprit cu această imagine despre “celălalt” (iudeu) la cadrul Coranului, ideilor abstracte şi al teoriilor, ci au pus-o în practică şi  în aplicare, din vremea profeţiei, de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei islamice.

ruinele istorice ale unui fost cartier din Medina locuit pe atunci de evreiConstituţia primului stat musulman, întemeiat la Medina  în urma emigrării Trimisului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască – de la Mekka (anul 1h/622 d.Chr.) – cunoscută în istoria  islamică sub numele de “Foaia” şi “Cartea” – conţine 52 de articole şi în 14 dintre ele se vorbeşte despre evrei. Aceste articole legiferează integrarea evreilor în cadrul statului, calificându-i  drept “o comunitate alături de credincioşi” emigranţi şi ansari, precum şi egalitatea lor cu credincioşii în ceea ce priveşte  drepturile şi îndatoririle, precizând dreptul lor deplin la credinţa  religioasă prin care se deosebesc de musulmani. Găsim în aceste  articole cea mai înaltă formă de recunoaştere a celuilalt, expresia  deplinei egalităţi între minoritate şi majoritate, recunoaşterea  pluralismului religios pentru supuşii aceluiaşi stat. Astfel, într-unul din aceste articole citim:

“Evreii sunt o comunitate alături de credincioşi; evreii au  religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor sunt  (trataţi) la fel ca ei, mai puţin aceia care sunt nedrepţi şi păcătuiesc – iar de vor fi astfel nu-şi vor face rău decât lor înşişi şi familiilor lor.. Evreii care ne vor urma vor avea ajutor şi vor fi egali  cu neamul acestei Foi; nu vor fi nedreptăţiţi şi nu va fi sprijinit  nimeni împotriva lor. Şi vor cheltui laolaltă cu credincioşii, atunci  când vor lua parte la război. Evreii vor cheltui pentru ei înşişi şi musulmanii vor cheltui pentru ei înşişi. Ei se vor ajuta împotriva  acelora care se vor război cu neamul acestei Foi şi se vor sfătui şi  se vor respecta fără de păcat”.

 

 

Fundația Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Evreii si musulmanii – 2

  M.  ‘Imarah     Islamul a deschis cartea relaţiilor cu “celălalt” (iudeu)  prin această pagină extrem de luminoasă, prin care statul  musulman a legiferat libertatea religioasă, pluralismul religios,  egalitatea în privinţa drepturilor cetăţeneşti, în cadrul aceleiaşi  comunităţii şi aceluiaşi stat. Chiar şi după încălcarea de către iudei a promisiunii lor făcute Trimisului lui Allah […]

 

M.  ‘Imarah

 

 

4022613546_026bcb8442_zIslamul a deschis cartea relaţiilor cu “celălalt” (iudeu)  prin această pagină extrem de luminoasă, prin care statul  musulman a legiferat libertatea religioasă, pluralismul religios,  egalitatea în privinţa drepturilor cetăţeneşti, în cadrul aceleiaşi  comunităţii şi aceluiaşi stat.

Chiar şi după încălcarea de către iudei a promisiunii lor făcute Trimisului lui Allah şi statului musulman cât şi după trădările lor faţă de musulmani în momentul când asediul de la Tranşee s-a aflat în punctul maxim, în cele mai critice momente  ale luptei, atitudinea musulmanilor faţă de evrei a rămas  neschimbată!

Când ei au venit la voi deasupra voastră şi de sub  voi şi când ochii voştrii au fost tulburaţi şi inimile v-au ajuns la gât şi v-aţi făcut voi fel de fel de gânduri în privinţa (făgăduinţei) lui Allah,/ Atunci au fost dreptcredincioşii încercaţi şi au fost zguduiţi de un  cutremur puternic.  (Al-Ahzab 33:10-11)

În aceste clipe extrem de dificile, evreii au trădat statul  musulman şi şi-au încălcat angajamentele asumate faţă de  musulmani, colaborând şi uneltind împreună cu oastea  politeiştilor care i-au asediat pe musulmani în oraşul Medina.

Actele lor de trădare şi încercările lor de a-i uni pe  politeişti şi pe idolatri împotriva monoteismului islamic, a statului  şi a comunităţii sale au continuat, ei oferind politeiştilor roadele  culturilor din Khaybar pentru ca să vină şi să distrugă statul  Islamului. Au mers chiar mai departe cu aceste încercări, ajungând să facă mărturie – cu toate că erau un neam al Cărţii! –  că politeismul şi idolatria ar fi corecte şi mai bune decât  monoteismul cu care a venit încheietorul profeţilor şi trimişilor!

Când politeiştii din tribul Qurayş i-au întrebat “O, neam al  iudeilor – voi sunteţi neamul primei scripturi şi voi ştiţi ceea ce ne  desparte pe noi de Muhammed -, spuneţi-ne dacă religia noastră  sau dacă religia lui este mai bună?”, Răspunsul evreilor din  Khaybar a fost: “Ba religia voastră este mai bună decât religia lui  şi voi sunteţi cei cu dreptatea!”

În legătură cu acest episod, Allah Preaînaltul şi  Prealăudatul a revelat versetul:

Nu i-ai văzut pe aceia cărora le-a fost dată o  parte din Carte? Ei cred în Jibt şi în Taghut şi zic despre cei care nu cred: “Aceştia sunt mai bine călăuziţi pe drum  decât cei care cred!  (An-Nisaa’ 4:51)

Nici chiar după aceste fapte, atitudinea musulmanilor faţă de “celălalt” (iudeu) nu s-a schimbat. Ei şi-au asigurat baza  statului islamic prin evacuarea trădătorilor, iar, după aceea, au  deschis porţile oraşelor şi provinciilor musulmane cucerite în faţa evreilor, care au avut aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri ca şi musulmanii. Când Islamul a cucerit oraşul Ierusalim, s-au întors  să trăiască în el, după ce fuseseră alungaţi de acolo. Statul musulman s-a arătat binevoitor faţă de ei, atunci când au avut parte de persecuţii, blesteme, dispreţ, prigoană şi moarte din  partea altor civilizaţii şi state nemusulmane în care au trăit.

Dar “tendinţa rasistă” care i-a determinat să îndepărteze iudaismul de spiritul religiei divine şi să-l transforme într-un  “ordin ideologic rasist” i-a făcut să-i respingă pe ceilalţi, pe toţi  ceilalţi, în decursul istoriei lor îndelungate. Ei au transformat  iudaismul în rasism, iar, după aceea, au început să se hrănească  din acest iudaism talmudic rasist, devenind primul model al  intoleranţei faţă de ceilalţi!

După ce au pretins monopolul – în virtutea “numelui” şi a  “naşterii” – asupra poziţiei de “neam ales al lui Dumnezeu” şi de “fii şi iubiţi ai lui Dumnezeu”, în pofida faptului că i-au ucis pe profeţii lui Dumnezeu şi că şi-au încălcat făgăduinţele pe care le-au făcut faţă de El, au pretins şi monopolul exclusiv al Paradisului, în defavoarea celorlalţi:

Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt  iudei sau creştini! Astea sunt doar dorinţele lor. Răspunde-le: “Aduceţi dovada voastră dacă aveţi  dreptate!” (Al-Baqarah 2:111).

Coranul cel Sfânt, după ce respinge pretenţiile monopolului evreilor şi al creştinilor în privinţa izbăvirii din Lumea  de Apoi, în pofida faptului că ei s-au abătut de la condiţia acestei  izbăviri, afirmă că această izbăvire nu este monopolul unei  anumite rase sau al unei anumite confesiuni, ci ea are porţile  deschise pentru toţi aceia care şi-au respectat promisiunea  făcută lui Allah şi care întrunesc condiţiile pentru această  izbăvire. În continuarea versetului menţionat mai sus şi imediat  după el, se spune:

În nici un caz! Cel care s-a supus lui Allah şi face  bine va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se  teme şi nici nu vor fi mâhniţi!  (Al-Baqarah 2:112).

În ceea ce priveşte această lume, evreii au adoptat  principiul “o greutate pe două greutăţi” din momentul  îndepărtării de la rânduiala lui Moise – Pacea asupra lui! – şi au  înlocuit-o cu rânduiala rasistă înregistrată în Talmud, transformând valorile, justiţia şi imparţialitatea rânduielii iniţiale  într-un monopol al sectelor lor – care au reprezentat, în decursul  istoriei, o minoritate numerică infimă în comparaţie cu celelalte  comunităţi şi popoare, ajungând astăzi la doar 15 milioane din  totalul de 6 miliarde de locuitori ai Terrei! -, într-un monopol prin  care îşi reglementează relaţiile şi afacerile numai între ei,  îngăduind toate lucrurile interzise, toate perversiunile şi păcatele  de moarte – chiar şi pe acelea pe care propria lor rânduială le-a  interzis – în relaţiile cu ceilalţi, cu toţi ceilalţi.

Dacă cineva mai are îndoieli în privinţa “Protocoalelor  înţelepţilor Sionului”, care abundă în exemple de politică după  principiul “o greutate pe două greutăţi”, relaţiile istorice şi  practice ale evreilor cu ceilalţi constituie o întruchipare a acestei  politici. Camăta, pe care rânduielile mozaice o interzic, este oprită  de ei doar în relaţiile dintre ei, în vreme ce au admis-o şi au  înfiinţat instituţii pentru practicarea ei în cele mai respingătoare  forme în relaţiile cu ceilalţi. La fel stau lucrurile şi în legătură cu  minciuna, hoţia, uciderea, adulterul, înşelăciunea, încălcarea  promisiunilor, aceasta devenind “lege de urmat” în colaborarea  cu ceilalţi. Şi Allah Preaînaltul a avut dreptate când a descris  această atitudine a evreilor – atitudinea iudaismului Talmudului –  faţă de ceilalţi prin aceste cuvinte:

Şi toate astea pentru că ei zic: “Noi nu avem  datorinţă faţă de aceşti neînvăţaţi”. Şi ei spun minciuni  împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. (Aal ‘Imran 3:75)

De fiecare dată când au făcut un legământ, s-au  lepădat de el o parte dintre ei (dintre iudei), ba cei mai mulţi dintre ei nu cred.  (Al-Baqarah 2:100). Ei au ajuns cu atitudinea duşmănoasă faţă de celălalt, trecând şi la politeişti:

Veţi găsi că iudeii şi cei care (Îi) fac asociaţi (lui  Allah) sunt cei mai îndârjiţi în duşmănia lor faţă de cei  care cred…  (Al-Ma’idah 5:82).

Dacă Talmudul – din care au făcut legea lor, după  încălcarea şi mistificarea rânduielilor lui Moise – este plin de  politici şi legislaţii referitoare la principiul dublei greutăţi, din care şi-au făcut un obicei în decursul istoriei, mărturia unuia dintre contemporanii lor curajoşi reprezintă dovada faptului că, această istorie faţă de alţii, a fost şi este rânduiala urmată de evreii  talmudici şi de rasismul iudaic pană în momentul scrierii acestor rânduri.

 

 

Fundatia Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 0