Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda

Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda   Hadisul despre cele mai bune rânduri la rugăciune și însemnătatea sa    Exista un hadis relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) în care Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că: „ Cele mai bune rânduri (la  rugãciune) […]

Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda

 

Hadisul despre cele mai bune rânduri la rugăciune și însemnătatea sa 

 

Exista un hadis relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) în care Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că:

Cele mai bune rânduri (la  rugãciune) dintre cele ale bărbatilor sunt cele din față, iar cele mai rele sunt ultimele, în timp ce, pentru femei, cele mai bune rânduri sunt ultimele și cele mai rele sunt cele din față.”

Unii oameni folosesc acest hadis pentru a preveni femeile să participe la rugăciune în moschee întru totul sau să le izoleze în săli separate. Aceasta este o interpretare ciudată atât timp cât Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) putea să construiască o altă sală de rugăciune separata pentru femei sau chiar să le împiedice, de la bun început, să își facă rugăciunile în moschei. Cu toate acestea, el în mod absolut nu a făcut niciunul dintre aceste lucruri.

Hadisul afirmă mai degrabă că este de preferat ca bărbații să stea la rugăciune în primele rânduri, iar femeile în ultimele, nimic mai mult. Acesta face apel la considerații și justificări rezonabile, prima dintre ele fiind aceea că, primul rând al bărbaților și ultimul rând al femeilor sunt cele care se completează cu cei care vin cel mai devreme la moschee, iar acest lucru este o binecunoscută virtute.

În al doilea rând, aceste două rânduri sunt mai bune în a ajuta persoanele care se roagă să nu le fie distrasă atenția de ceea ce se poate petrece în restul moscheii, iar acest lucru implică concentrarea neîntreruptă și dedicarea în rugăciune.

În al treilea rând, această instrucțiune este în armonie cu alte relatări în care Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a interzis femeilor să-și ridice capetele lor (din prosternare) înaintea bărbaților pentru a le da bărbaților timp suficient să-și mențină trupurile acoperite corespunzător; la vremea aceea, datorită situației economice precare a comunității musulmane în curs de formare/timpurii, nu toți companionii își permiteau haine lungi care să îi acopere corespunzător în timpul prosternării.

A fost relatat de la Asma că ea a spus: “L-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) spunând, «Oricare dintre voi crede în Allah şi în Ziua de Apoi să nu îşi ridice capul său până ce noi (bărbaţii) nu ne ridicăm capetele noastre (după prosternare),» ca nu cumva ele să vadă părţile intime ale bărbaţilor din cauza veşmintelor scurte din partea inferioară…”

În mod similar, Sahl ibn Said a spus că, în timpul Profetului, femeilor li se poruncise să nu îşi ridice capetele [din sujud] până ce bărbaţii nu sunt complet aşezaţi datorită hainelor nepotrivite (în altă relatare, scurte) [purtate de bărbaţi].

O altă relatare adaugă: “Deci, păziţi-vă sau feriţi-vă privirile de la a vedea părţile intime ale bărbaţilor”.

 

Relatat de Amr ibn Salamah:

“… Şi ei au căutat o astfel de persoană şi nu au găsit pe nimeni care să ştie mai mult Coran decât mine datorită materialului coranic pe care obişnuiam să îl învăţ de la caravane. Atunci ei m-au făcut imam-ul lor (cel care conduce rugăciunea) şi la acea vreme eram un băieţel de şase sau şapte ani ce purta o burdah (i.e. un veşmânt pătrat de culoare neagră) care era atât de scurt încât, atunci când mă prosternam, ridicându-se îmi expunea corpul. O femeie din trib a spus, «Nu acoperiţi posteriorul recitatorului vostru?» Atunci ei au adus (o bucată de material) şi au făcut o cămaşă pentru mine. Nu am fost mai fericit vreodată de ceva aşa cum am fost de acea cămaşă.”

women line Cele mai bune rânduri în moschee – Jasser Auda

Aşadar, acesta este unul din motivele pentru separarea rândurilor şi încurajarea femeilor să fie în rândul cel mai din spate.

Prin urmare, regula generală cu privire la rânduri este că primul rând (cel mai din faţă) este recomandat bărbaţilor urmat de rândurile al doilea şi al treilea. Aceeaşi regulă se aplică şi pentru rândurile femeilor care fac rugăciunea în grup în absenţa bărbaţilor.

 

Însă, dacă femeile fac rugăciunea în acelaşi loc cu grupul de bărbaţi atunci cele mai bune rânduri pentru ele sunt ultimele începând cu cel mai din spate.

 

Source Link

Views: 2

Emilie Francois – starul Hollywood

   Emilie Francois s-a născut în 1983 și și-a început cariera pe când avea 12 ani, debutând în Sense and Sencibility (1995) în care a jucat alături de Emma Thompson și Kate Winslet. Acrtița britanică cu origini franceze și irlandeze s-a convertit la Islam în 2003. În cele ce urmează o puteți pe urmări pe […]

 

Myriam-Cerrah-300x216 Emilie Francois s-a născut în 1983 și și-a început cariera pe când avea 12 ani, debutând în Sense and Sencibility (1995) în care a jucat alături de Emma Thompson și Kate Winslet.

Acrtița britanică cu origini franceze și irlandeze s-a convertit la Islam în 2003. În cele ce urmează o puteți pe urmări pe Myriam Francois-Cerrah după convertirea ei:

httpv://www.youtube.com/watch?v=Q6c1J3kiBS0

Source Link

Views: 2

Credința mea

Credința mea de  una din surorile noastre întru Islam   Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi. […]

Credința mea

de  una din surorile noastre întru Islam

 

Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi.

Nu am prea multe sa spun in legatura cu mediul religios in care am crescut. Desi am fost botezata ca si crestin ortodoxa, rar se intampla sa intru intr-o biserica. In Romania, in vremea cand eram mica, religia era mai mult un subiect tabuu si aceasta din cauza regulilor comuniste stricte. Dar in ciuda prabusirii acestui regim totalitar cand implinisem 11 ani si a faptului ca multi oameni si-au reintors fetele spre religie, parintii mei continuau sa nu-i ofere nicio o atentie. Si toate acestea in contextul mentinerii Secularismului in aproape toata tara.

Singurele momente cand mama frecventa biserica erau cele cand se oficia fie vreo casatorie religioasa, fie o slujba funerara, fie cand avea loc botezul unui nou-nascut. Se mai intampla sa ma ia la biserica pentru a aprinde o lumanare in memoria celor morti sau pentru cei vii. Poate sa va para ciudat, insa niciodata nu am suportat mirosul de lumanari arse, dar in general „atmosfera” dintr-o biserica ortodoxa imi displacea.

Intr-o biserica ortodoxa tipica, comuna, din tara mea, nu exista niciun paravan de protectie si cand sosea timpul predicii, enoriasii obisnuiau sa se ingramadeasca pentru a ocupa un loc cat mai aproape de altar. In perioada predicii, picioarele iti puteau fi ranite atat de mult, pana cand puteai sa ajungi in acel punct cand concentrarea asupra predicii devenea mai mult o chestiune de vointa. Pe scurt, niciodata nu mi-a placut cum suna predica; cei mai in varsta aveau obiceiul de a incepe sa barfeasca, toate pe fondul unei imbulzeli generale, atmosfera care nu m-a determinat vreodata sa simt cat de putin vreo „chemare” religioasa inspre Crestinism.

Acasa, doua dintre cele mai bune prietene ale mele erau musulmance, chiar daca nici ele nu erau practicante. Am mai luat parte si la cateva casatorii de-ale musulmanilor si, la una dintre ele, am fost chiar martorul din partea unei mirese musulmance ! Am trait atunci o experienta interesanta. Au urmat studiile universitare in Regatul Unit al Marii Britanii, unde am avut parte de colegi de pe toate meridianele Globului, cativa dintre ei fiind musulmani.

Si printr-o coincidenta, am fost atrasa mai mult de unul din Maroc si doi din Indonezia. Motivul era simplu : ei erau calmi, fericiti, cu picioarele pe pamant, aveau alte preocupari interesante si nu obisnuiau sa consume alcool, cum faceau majoritatea studentilor. Eu personal, rar am baut. Pot chiar sa numar pe degetele de la maini de cate ori am consumat alcool in cantitati infime.
ce555d9445a677be46132299b03808f8 690x418 Credința mea
In ultimele luni de master, am intalnit, printr-o pura coincidenta un barbat musulman minunat, care mai tarziu mi-a devenit si sot. Desigur, acum imi imaginez ca toti cei care vor citi acest aspect isi vor spune in sinea lor ca optiunea mea pentru Islam se datoreaza sotului meu. Eu nu as spune asta, ci mai degraba cred ca este vorba aici de caile nevazute ale lui Allah Preainaltul, Cel Care mi l-a scos pe acest om in viata mea pentru a ma ghida pe calea cea dreapta.

Sotul meu niciodata nu a facut vreo referire la Islam si niciodata nu a pus presiune pe mine in sensul de a ma converti. Odata chiar l-am intrebat care sunt motivele pentru care nu vorbeste despre Islam si mi-a raspuns ca alegerea religioasa a unei persoane trebuie sa vina din inima, nu sa fie convinsa sau fortata de altii. Si atat timp cat eu apartineam „Neamului Cartii” (cum sunt numiti crestinii si evreii in Coran), el se declara fericit.

In perioada cand ma simteam nesatisfacuta de Crestinism, cu precadere de ceea ce-mi oferea biserica ortodoxa, am continuat sa cred ca exista un Dumnezeu. Si am fost atrasa inspre Islam tocmai ca invataturile sale mi-au creionat un sens al directiei, mi-au oferit sentimentul apartenentei la ceva originar, la ceva pe care il simteam de multa vreme in adancul inimii. Pur si simplu am avut sentimentul ca Islamul era ceea ce lipsea vietii mele.

Ma aflam intr-un centru islamic local, o cladire cu un frumos minaret, chiar langa mare ! Si, in mod surprinzator, de cand ma mutasem in Qatar (unde locuiesc in prezent), mereu admirasem aceasta cladire; imi aduce atat de multa liniste. La inceput credeam ca este vorba de o singura moschee, dar mai tarziu am aflat ca ma aflam in prezenta unui centru islamic care era prezidat de o curte de jurisprudenta (Sharia) si mi-am facut o promisiune, ca daca vreodata voi rosti marturisirea de credinta (Shahada), acest lucru se va petrece in aceasta constructie minunata. Si Allah Preainaltul mi-a indeplinit dorinta.

In dimineata zilei de 30 iulie, fara a sta pe ganduri, mi-am luat masina si nu m-am oprit decat la centrul islamic, unde am spus Shahada. In tot acest timp, sotul meu nu aflase absolu nimic. A aflat mai tarziu, dupa ce l-am invitat in oras tocmai pentru a-i impartasi marea veste. La auzul ei, a ramas faca cuvinte.

Pot spune ca reactia familiei sotului m-a luat pe nepregatite. Ceea ce doream sa impartasesc cu sotul meu a ajuns mai departe la tata socru si la restul familiei. Fericirea si lacrimile de bucurie au constituit reactia lor spontana. In ceea ce priveste proprii parintii, in sha Allah, indiferent cand merg acasa, voi avea un timp alocat doar lor si nimanui altcineva, fara a-i neglija.

Imi doresc ca tot mai multi si mai multi oameni din tara mea sa poata vedea dincolo de zidul pe care mass-media il construieste zilnic in fata Islamului, imi doresc ca acesti oameni sa inceapa sa citeasca Sfantul Coran si sa inteleaga profunzimea acestei frumoase religii, numita Islam.

Pe Allah, daca vor face asta, vor inceta sa mai caute modalitati ilegale de a face tot mai multi si mai multi bani (uneori chiar in detrimentul prieteniei si integritatii morale). Pe Allah, daca vor face asta vor inceta sa se mai lupte si atunci va reveni pacea in lume. Pe Allah, oamenii trebuie sa inceapa sa caute ori sa continue sa raspunda chemarii lor launtrice catre religie.

 

___________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1