hadis - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Ce sunt Coranul, Hadisul sacru și hadisul profetic?

Ce sunt Coranul, Hadisul sacru și hadisul profetic? Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici […]

Ce sunt Coranul, Hadisul sacru și hadisul profetic?

Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.

Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.

Dintre conceptele coranice putem aminti aici unul central. Dumnezeu care este prezentat prin „cele mai frumoase nume” (al-‘asma’ al-husna) ale sale sau „cele nouăzeci și nouă de nume”, ce reprezintă chintesența credinței islamice. Aceste calificative repetate la sfârșitul versetului, puse în valoare astfel prin rimă și prin ritm, ajung să se încrusteze în memorie. Se poate deduce că un spirit impregnat de Coran va fi, în mod firesc, dispus să și-l reprezinte pe Dumnezeu pornind de la calificativele sale; pentru un musulman lista numelor divine este ca un rezumat al Coranului, ca un memento. Islamul, ca religie teocentrică, are drept crez afirmarea Dumnezeului unic – așa cum aratămărturia de credință „nu există [dumne]zeu în afara lui Dumnezeu!” -, revelat profetului Muhammad. Problema esențială, pornind de aici, este de a ști cine este acest Dumnezeu, iar răspunsul cel mai la îndemână se află în atributele coranice prin care se dezvăluie oamenilor, cum ar fi: Unul, Supremul(Coranul: XXXIX, 5), Viul (Coranul: II, 256), Stăpânul întregii făpturi (Coranul: I,2), Milostivul (Coranul: I,3), Atotputernicul (Coranul: XXIX, 43), Cel care aude și cunoaște totul (Coranul: V,77), Înțeleptul (Coranul: XXXIV, 2), Iertătorul (Coranul: XXXIV, 3), Binefăcătorul (Coranul: XXVII, 41), Iubitorul (Coranul: XI, 91), Creatorul (Coranul: LIX, 25), Înaltul, Marele (Coranul: II ,256), Sfântul (Coranul: X, 69), Gloriosul (Coranul: XXXI, 13) etc. Pe lângă aceste epitete, în Coran există dese definiri ale divinății:

Spune: “Unul este Dumnezeu. Dumnezeu!.. Absolutul! El nu naște și nu se naște, și nimeni nu-I este asemenea” (Coranul, CXII).

Dumnezeu este lumina cerurilor și a pământului! Lumina Sa este asemnea unei firide unde se află o lampă. Lampa se află într-o sticlă, iar sticla este asemenea unei stele strălucitoare. Ea este aprinsă de la un copac binecuvântat: măslinul care nu este nici de la Răsărit și nici de la Asfințit și al cărui ulei aproape că luminează fără ca focul să-l atingă. Lumină asupra luminii! Dumnezeucălăuzește către lumina Sa pe cine voiește. Dumnezeu dă oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscător (Coranul, XXIV, 35).

Dumnezeu! Nu este [dumne]zeu afară de El, Viul, Veșnicul! Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodată! Ale Lui sunt cele dinceruri și de pe pământ. Cine-ar putea mijloci la El, fără îngăduința Sa? El cunoaște cele dinaintea lor și cele de după ei, iar ei nu cuprind din știința Sa decât ceea ce El voiește. Tronul Său este mai întins decât cerurile și pământul a căror păzire nu-I este Lui povară, căci El este Înaltul, Marele (Coranul, II, 255).

Source Link

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari Ibn Rajab Al-Hanbali Privitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este […]

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari

Ibn Rajab Al-Hanbali

Privitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este obligatoriu pentru el sa insoteasca aceste fapte de recunostinta si sa implineasca lipsa etalarii acestora, potrivit gratitudinii.

Wahd ibn al-Ward, atunci cand fu intrebat despre rasplata pentru o anume fapta, spuse: „Nu intreba despre rasplata ei, ci intreaba despre gratitudinea datorata de catre cel care a fost calauzit catre ea.” (1)

Abu Sulayman a spus, „Cum poate o persoana inteligenta sa se uimeasca de faptele sale? Faptele sunt una dintre binecuvantarile lui Allah, ca si faptul ca el este obligat sa arate recunostinta si umilinta. Doar Qadariyyah* sunt cei care se uimesc de faptele lor.” (2) -(*cei care nu cred ca faptele robului sunt create de Allah, Azza wa Jall).

Cat de remarcabile sunt cuvintele lui Abu Bakr al-Nahshali in ziua in care Dawud al-Ta’I muri. Dupa inmormantarea acestuia, ibn al-Sammak (3) se ridica si il lauda pentru faptele sale bune si planse facandu-i pe toti cei prezenti sa planga si sa marturiseasca adevarul spuselor sale… Atunci Abu Bakr al-Nahshali se ridica si spuse: „O Allah, iarta-l si indura-te de el si nu-l lasa faptelor sale!” (4)

Abu Dawud insemna prin autoritatea lui Zayd ibn Thabit (radiAllahu ‘anhu) ca Trimisul lui Allah (salAllaahu alayhi wa sallam) spunea: „Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si locuitorii pamantului, El ar putea face aceasta, fara sa fie in nici un fel nedrept cu ei. Daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi mai buna pentru ei, decat faptele lor.”(5)

Note explicative:

1 – Abu Nu’aym, vol. 8, p. 155

2 – Ibid, vol. 9, p. 276 #13896

3 – Ibid, vol. 8, p. 223 #11949, insemneaza ca obisnuia sa spuna: “Uimitor este faptul ca ochiul poate gasi placere in somn, cand Ingerul Mortii sta la capataiul omului.”

4 – Ibid, vol. 7, p. 396 #10977

5 – Abu Dawud #4699 si ibn Majah #77. Clasificat sahih de catre ibn Hibban [#727] si Albani, Sahih al-Jami’ #5244

Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):

Iar daca Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobandit, n-ar mai lasa pe fata lui [a pamantului] nici o vietate. Insa El ii pasuieste pana la un termen hotarat si cand va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Sai Binevazator. (Fatir 35:45)
Ibn Hibban #659 insemneaza prin autoritatea lui Abu Hurayrah ca Trimisul lui Allah spunea: „Daca Allah ne-ar judeca pe mine si pe Isa pentru pacatele nostre, El ne-ar putea pedepsi fara sa ne nedreptateasca catusi de putin!”
Clasificat sahih de catre ibn Hibban si Albani, Sahih al-Taghrib #2475

Sursa: rasarit.com

„The Journey to Allah” – Ibn Rajab Al-Hanbali

Source Link

ȘTIINȚA AIȘEI

ȘTIINȚA AIȘEI ‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului. Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului […]

ȘTIINȚA AIȘEI

‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului.

Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a atins un nivel elevat de cunoaştere şi teamă faţă de ALLAH Preamăritul şi Preînaltul. Ea ştia că: „Ceea ce este permis este clar şi ceea ce este interzis este clar şi între cele două sunt lucruri îndoielnice, aşa că acela care se fereşte de cele îndoielnice se purifică pe sine în privinţa religiei şi a onoarei sale, dar cel care cade în sfera celor îndoielnice va cădea în ceea ce este interzis.” (Bukhari, Muslim). Aplicând acest principiu, atunci când l-a văzut pe fratele său Abdur-Rahman grăbindu-se să facă wudhu [abluţiunea dinaintea rugăciunii] pentru a participa la o rugăciune funerară, ea l-a avertizat: „O, Abdur-Rahman, împlineşte-ţi abluţiunea corect, pentru că într-adevăr l-am auzit pe trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Salvează-ţi călcâiele de foc.»”

Paginile istoriei Islamului sunt îmbogăţite de multe asemenea exemple care dovedesc dorinţa ‛Aişei de a propovădui ştiinţa şi de a împărtăşi binecuvântările cu cei de lângă ea.

În timpul morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) învăţătura de bază a Islamului s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale Arabiei şi dincolo de ea, dar, în multe cazuri, musulmanii din aceste zone aveau puţine cunoştinţe şi înţelegeau foarte sumar legile Islamului. Astfel, uneori era necesar să scrie companionilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în Medina, căutând informaţii şi explicarea unor chestiuni dificile.

Savanţi musulmani, precum Abdullah bin `Umar, Abu Hurairah şi Ibn Abbas, au răspuns acestor întrebări conform cunoaşterii pe care ei au asimilat-o din învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Dacă aveau dubii, problema era adusă spre clarificare ‛Aişei. Această situaţie viza în special probleme legate de hadisuri. Un renumit savant şi companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Musa al-Aş`ari, a spus că, de câte ori se confruntau cu o problemă legată de hadisuri, găseau soluţia la ‛Aişah. Mai mult, au existat chiar situaţii când ea a lămurit relatări şi reguli ale companionilor care îi erau necunoscute.

‛Aişah face parte din grupul celor cinci companioni care au constituit principala sursă a hadisurilor. Ceilalţi patru sunt: Abu Hurairah, Ibn Umar, Anas bin Malik şi Ibn Abbas. Cu mare efort, ei toţi au memorat mii de hadisuri, dar, deşi fără a le diminua meritele, ‛Aişah s-a distins în mod remarcabil. În timp ce alţi companioni au primit multe dintre hadisurile lor unii de la alţii, ‛Aişah le-a cunoscut direct de la Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Realizând responsabilitatea pe care o implică transmiterea hadisurilor, ‛Aişah avea întotdeauna mare grijă să relateze cuvintele exacte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), mai mult decât sensul acestora. Verificarea cuvintelor relatărilor a constituit motivul pentru care Abu Hurairah a vizitat-o frecvent pe ‛Aişah.

Mulţi ani după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) părăsise această lume, se întorcea acum la el soţia sa, ‛Aişah. La vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă experienţa unei vieţi pline, relatând mai mult de 2000 de hadisuri, în timpul anului 58 Hijrah, ‛Aişah a fost cuprinsă de o boală incurabilă, fatală. Ea a murit în ziua de marţi, 17 Ramadan, şi a fost îngropată în Baqiy în aceeaşi noapte; funerariile sale au fost conduse de către devotatul companion Abu Huraira.

‛Aişah nu a avut copii, însă ea este mama tuturor drept-credincioşilor şi o sursă vie de inspiraţie în inimile şi minţile [tuturor] musulmanilor din comunitatea islamică.

Inshaa ALLAH, ALLAH Subhanahu wa Ta`ala să fie mulţumit de ea!

Source Link