Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Cine a fost Piri Reis?

Cine a fost Piri Reis?   Reprezentanții Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanța au făcut o scurtă prezentare a vieții și activității lui Piri Reis:   „Amiralul otoman Piri Reis (1465-70, Gelibolu – 1554), a rămas în istorie ca fiind acela care a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include şi America  fiind […]

Cine a fost Piri Reis?

 

Reprezentanții Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanța au făcut o scurtă prezentare a vieții și activității lui Piri Reis:

 

„Amiralul otoman Piri Reis (1465-70, Gelibolu – 1554), a rămas în istorie ca fiind acela care a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include şi America  fiind renumit pentru hărțile și diagramele adunate în lucrarea intitulată Kitab-ı Bahriye (Carte de navigație). Pe lângă faptul că a fost un cartograf de valoare și un maestru al științelor marine, a fost și un amiral care și-a lăsat amprenta asupra istoriei marinei imperiului otoman.prima harta a lumii

Piri Reis și unchiul său Kemal Reis, au fost timp de mai mulți ani pirați în Marea Mediterană. În anul 1486, în urma sprijinului solicitat de provincia Granada de la imperiul otoman, Piri Reis și unchiul său i-au condus cu navele pe musulmanii din provincia Granada în Africa de Nord între anii 1487-1493. Piri Reis a fost amiralul flotei otomane între anii 1499-1502 atunci când flota otomana încerca să-și impună supremația peste mări în fața flotei venețiene.

Piri Reis a notat toate locurile pe care le-a vazut și toate situațiile prin care a trecut pe o ciornă care mai târziu avea să devină lucrarea Kitab-i Bahriye (Cartea de navigație), primul ghid al marinei lumii.

După moartea unchiului său în anul 1511 Piri Reis se retrage in Gelibolu. Aici în 1513 a desenat prima hartă a lumii. Porțiunea conservata a hărții detaliază Ocenul Atlantic, Peninsula Iberica, Africa de Nord și Coasta de Est a Americii. Importanța istorică a hărții constă în revendicarea sa de a fi utilizat ca sursă hărțile lui Columb,de altfel pierdute. După expediție s-a restras în  Gelibolu pentru a scrie lucrarea Kitab-i Bahriye (Cartea de navigație), din notitele sale din timpul expediției.

Perioada de domnie a lui Suleyman Magnificul, a fost o perioadă a marilor cuceriri.Piri a participat în anul 1523 alături de flota otomană la campania de cucerire a insulei Rodos. În timpul expediției militare din Egipt  i-a câștigat admirația și sprijinul vizirului Ibrahim din Parga iar în 1526 i-a prezentat lucrarea Kitab-ı Bahriye lui Suleyman  Magnificul.

Viața lui Piri  Reis de până în anul 1526 poate fi urmarită în lucrarea Kitab-ı Bahriye. În anul 1528 a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include și America.

În anii ce au urmat, Piri Reis a îndeplinit mai multe funcții în imperiu. În această perioadă Piri este numit comandant al flotei otomane din Oceanul Indian. Și-a continuat cariera militară până la bătrânețe în Marea Arabiei, Marea Roșie și Golful Persic.


Chiar dacă legenda prezintă moartea lui Piri Reis ca o consecință a sprijinului acordat Prințului Mustafa în lupta pentru tron, conform izvoarelor istorice adevărul se prezintă altfel.  Piri Reis, în ultima sa misiune de comandant în Egiptul Otoman, în timpul celei de a doua expediții din anul 1552, a fost întemnițat,  pentru că a lăsat  flota care necesita reparații și odihnă la Basra, și s-a întors în Egipt cu trei nave încărcate cu prada de război. Pentru că a lăsat flota la Basra, și nu i-a acordat Guvernatorului Kubat Pașa, tributul solicitat, dar și din cauza ambițiilor politice ale lui Mehmet PaşaGuvernator al Egiptului Otoman Piri Reis a fost condamnat la moarte în anul 1554.

Harta lui Piri Reis este prima hartă a lumii care cuprinde şi continentul american. Harta a fost elaborată în 1513 și cuprinde coastele de vest din Europa și Africa de Nord, dar și coasta de est a Americii de Sud. Aceasta a fost întocmită pe baza a nu mai puțin de douăzeci de hărți, dintre care și una care îi aparțiea lui Cristofor Columb și reprezintă un document istoric valoros care cuprinde numeroase informații geografice despre marinarii europeni și musulmani din sec. al XVI-lea.

harta lumii piri reis

Porțiunea conservata a hărții  amiralului otoman Piri Reis elaborată în 1528, reprezintă colțul nord-vestic al unei mari hărți și cuprinde coasta estică a Americii Centrale și anume Florida, partea nord-estică a Canadei și Groenlanda. Această porțiune a hărții oferite lui Suleyman Magnificul împreună cu Prima Hartă a Lumii elaborată în 1513 se găsesc la Muzeul Topkapi.

 Porțiunea conservata a hărții   are o dimensiune de 69 x 70 cm și a fost desenată pe piele de gazelă cu 8 culori distincte. Ca și prima hartă și cea de-a doua hartă a lui Piri Reis a fost realizată în stil portulan. Într-una din notițele de pe marginea hărții este specificat faptul că aceasta a fost elaborată de Piri Reis”.

 

 

sursa:  interetnica.ro

Source Link

Views: 2

Toleranța în societatea islamică – 2

Toleranța în societatea islamică – 2 -partea a doua- Mustafa Sibaee     Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase. Statul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea […]

Toleranța în societatea islamică – 2

-partea a doua-

Mustafa Sibaee

 

 

Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase.

Purple-orange-flowers-wallpaper-hdStatul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea divergentelor dintre doctrinele lor, incercand sa-i impace. In perioada Imperiului Bizantin, Melikitii ii persecutau pe coptii din Egipt si le luau bisericile. Cand au cucerit Egiptul, musulmanii le-au restituit coptilor bisericile care le apartinusera si le-au facut dreptate, insa coptii i-au atacat dupa aceea pe Melikiti, razbunandu-se pe ei pentru ceea ce le facusera inainte de cucerirea araba, iar acestia i s-ua plans de aceasta razbunare lui Harun ar-Rasid, care a poruncit sa fie recuparate bisericile pe care pusesera stapanire coptii din Egipt si le-a restituit, dupa ce a intervenit la el patriarhul Melikitilor.

Cat despre liberatatea clericilor in privinta ritualurilor si mentinerii autoritatii asupra enoriasilor lor, fara ca statul sa se amestece in aceste treburi, locuitorii crestini ai acestei tari au simtit ceea ce nu simtisera in timpul dominatiei Imperiului Bizantin. Probabil ca toata lumea isi aminteste atitudinea sultanului Mahomed Cuceritorul, cand a cucerit orasul Constantinopolul, sediul patriarhiei ortodoxe din intregul Orient. El a declarat garantarea averilor, sufletelor, ritualurilor, bisericilor si crucilor tuturor credinciosilor aflati in acest oras si i-a scutit de obligatia serviciului militar. In plus, le-a oferit conducatorilor lor autoritatea in problemele legislative si dreptul de a decide in legatura cu neintelegerile dintre supusii lor, fara ca statul sa se amestece in aceste chestiuni. Locuitorii orasului Constantinopol au vazut in aceasta o mare deosebire intre tratamentul de care avusesera parte in timpul Bizantinilor si tratamentul de care au beneficiat in timpul sultanului Mahomed Cuceritorul, caci bizantinii se amestecasera in disputele lor doctrinare, preferandu-i pe adeptii bisericii lor in defavoarea adeptilor celorlate biserici, si de aceea, au fost multumiti de noua guvernare si siau deschis sufletele in fata tolerantei religioase, pe care nu o cunoscusera mai inainte, din partea carmuitorilor coreligionari.

Patriarhul Bizantului se asemana prin autoritatea care i se conferise cu un stat in stat. El, împreuna cu comunitatea sa, s-au bucurat de cel mai bun tratament vreme de aproape cinci sute de ani, dispunand de o autonomie efectiva, fara sa li se ceara in schimb nici soldati si nici bani.

Este regretabil ca aceasta toleranta religioasa fara precedent in istorie a reprezentat inceputul privilegiilor straine, pe care occidentalii le-au speculat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX pentru a lichida manifestarile suveranitatii nationale in cadrul acestei tari.

Un alt aspect al tolerantei religioase a civilizatiei islamice este reprezentat de faptul ca, in timpul cuceririlor musulmane, numeroase biserici au fost folosite ca locuri de rugaciune atat de catre musulmani cat si de crestini in acelasi timp. Am vazut ca Profetul Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! le-a permis crestinilor din Najran sa se roage in moscheea sa, alaturi de musulmaniii care-si implineau Rugaciunea lor. Crestinii au acceptat, dupa cucerire, ca musulmanii sa ia jumatate din marea biserica a Sfantului Ioan din Damasc, devenita apoi moscheea Omeiazilor, iar musulmanii au acceptat sa-si implineasca Rugaciunea in ea. Adeptii celor doua religii puteau fi vazuti rugandu-se unii alaturi de ceilalti; unii indreptandu-se spre qibla iar ceilalti indreptandu-se spre Rasarit. Aceasta este inca o manifestare stralucita, singulara in istorie, cu adanca semnificatie, care demonstra toleranta religioasa a civilizatiei islamice.

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Toleranta in societatea islamica – 4

Toleranta in societatea islamica – 4 -partea a patra- Mustafa Siba’i     O alta manifestare a tolerantei in civilizatia islamica este participarea la sarbatorile religioase, cu bucuria si gateala lor. Inca in perioada omeiada, crestinii organizau ceremonii pe strazi cu crucea in fruntea cortegiilor si cu clericii in odajdiile lor. Patriarhul Mikhail a intrat […]

Toleranta in societatea islamica – 4

-partea a patra-

Mustafa Siba’i

 

 

O alta manifestare a tolerantei in civilizatia islamica este participarea la sarbatorile religioase, cu bucuria si gateala lor. Inca in perioada omeiada, crestinii organizau ceremonii pe strazi cu crucea in fruntea cortegiilor si cu clericii in odajdiile lor. Patriarhul Mikhail a intrat in Alexandria intr-un cortegiu impresionant, cu lumanari, cruci si evanghelii in fruntea lui, in vreme ce preotii vesteau: Domnul ni l-a trimis noua pe pastorul cel demn de incredere care este Marcu cel Nou. Aceasta se intampla in vremea lui Misam ben Abd al-Malik.

In vremea lui Harun ar-Rasid exista obiceiul iesirii unui mare cortegiu crestin, cu crucea in frunte, cu ocazia sarbatorii de Paste. Al-Maqdisi mentioneaza in lucrarea sa Ahsan at-taqasim ca pietele di Siraz erau impodobite cu ocazia sarbatorilor crestine si ca egiptenii sarbatoreau inceputul cresterii nivelului apelor Nilului in timpul sarbatorii crucii.

Al-Maqrizi pomeneste in lucrarea cunoscuta sub numele de AlKhitat ca in perioada Ikhsiditilor oamenii sarbatoreau Boboteaza cu mare fast. In anul 330 h., a avut loc o astfel de ceremonie. Muhamed ben Taghj al-Ikhsidi a stat in palatul sau preferat de pe insula Al-Manyal si a aprins in jurul sau o mie de candele si el a fost urmat de popor, care a aprins faclii, candele si lumanari, a impodobit corabiile incarcate cu mii de crestini si musulmani, incat n-a mai ramas loc pentru un picior nici pe terasele caselor, nici pe malurile fluviului. Si toata lumea a imbracat cele mai frumoase vesminte. Mulţi au luat cu ei mancaruri si bautura in vase de argint si de aur. Afost o noapte in care nu s-au inchis portile, iar majoritatea oamenilor au coborat in apa, socotind ca imbaierea in noaptea de Boboteaza fereste si vindeca de boli.

Este ciudat ca astfel de manifestari de prietenie au continuat chiar si in timpul cruciadelor, cand Occidentul a dezlantuit cele mai cumplite campanii din istorie impotriva tarii islamice, in numele crucii.

map3Calatorul Ibn Jubayr descrie un astfel de episod spunand: “Printre lucrurile cele mai ciudate care se petrec este si acela ca focul ispitei intre cele doua comunitati musulmani si crestini arde, dar se intampla ca cele doua grupuri sa se intalneasca si sa se inteleaga intre ele, iar musulmanii si crestinii sa se viziteze unii pe altii fara retinere.

Caravanele merg din Egipt la Damasc peste tara Francilor fara intrerupere. Crestinii percep o taxa de la musulmani in tinuturile lor, dupa cum negustorii crestini platesc in tinuturile musulmanilor o taxa pe marfurile lor, intelegerea dintre ei fiind moderatia. In vreme ce razboinicii sunt ocupati cu razboiul lor, oamenii o duc bine iar lumea este a celui care invinge.”

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 5