Islam - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Evoluționism – partea a 7-a

FOSILELE

Unul din argumentele invocate cel mai des de evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. De la început trebuie să precizăm, însă, că paleontologia (disciplina care se ocupă cu studiul fosilelor) deţine tristul record de a fi ramura ştiinţei care a înregistrat cel mai mare număr de falsuri, ceea ce aruncă o umbră de îndoială asupra argumentelor de acest fel. Vom încerca totuşi să analizăm acele date a căror falsitate nu a fost încă dovedită.

S-a observat că în diferite straturi ale pământului se găsesc urme fosile de la vieţuitoare diferite şi că straturile mai adânci conţin de obicei organisme cu o organizare mai simplă. Ordinea apariţiei vieţuitoarelor în straturile geologice ar fi, în linii mari, următoarea: microorganisme, nevertebrate marine şi alge, peşti, plante de uscat, amfibieni, reptile, mamifere şi păsări. Urmele de locuire umană apar numai în straturile cele mai superficiale. Cele expuse până aici sunt fapte.

S-a presupus că straturile mai adânci sunt mai vechi (dar în privinţa vârstei concrete a fiecărui strat savanţii sunt încă departe de a se fi pus de acord). Deşi nu poate fi demonstrată practic, această presupunere este totuşi plauzibilă. Evoluţioniştii susţin, însă, că vieţuitoarele diferite care au trăit în epoci diferite au apărut prin evoluţie unele din altele.

Numai că, din punct de vedere logic, faptul că două specii apar în straturi geologice succesive nu implică în mod necesar faptul că aceste două specii ar fi luat naştere una din alta. De exemplu, dacă am face săpături pe teritoriul actual al oraşului Bucureşti, am constata că în straturile mai vechi găsim urme de lupi, iar în cele mai noi am găsi urme de câini şi acest lucru nu înseamnă că lupii s-au transformat în câini, ci doar că locul lupilor a fost ocupat de câini.

În plus, cercetările de până acum, arată că speciile apar brusc în straturile geologice, fiind bine definite şi în cursul existenţei lor cunosc numai modificări neesenţiale (cum ar fi adâncirea striaţiilor de pe cochilia unei scoici), iar între două specii asemănătoare care se succed în timp nu există verigi intermediare (de exemplu, nu s-a descoperit nici o fosilă de animal care să aibă gâtul de o lungime cât jumătate din gâtul girafei, deşi o astfel de fosilă, dacă ar fi existat, ar fi sărit în ochi chiar şi unui nespecialist şi nici alte asemenea forme intermediare între specii diferite). Şi chiar dacă s-ar descoperi vreodată o asemenea “verigă”, aceasta nu ar dovedi decât succesiunea temporală, nu şi filiaţia speciilor respective.

Există totuşi o fosilă care a făcut să curgă multă cerneală şi despre care evoluţioniştii afirmă că le-ar confirma teoria. Fosila constă dintr-un fragment de rocă sedimentară în care se află imprimată urma unui animal care seamănă cu o reptilă dar, în acelaşi timp, are aripi cu pene ca de pasăre. Fosila a fost numită Archaeopteryx.

Presupunând că fosila este autentică (deşi există şi voci care contestă acest lucru) să vedem ce dovedeşte ea. De la început trebuie să precizăm că în toate sursele bibliografice pe care le-am studiat am găsit descris un singur exemplar fosil al acestui vieţuitor, iar un exemplar izolat nu este o specie (vedem şi astăzi născându-se creaturi monstruoase care prezintă caractere diferite faţă de specia din care descind, dar acestea nu ajung să constituie o specie, întrucât în puţinele cazuri în care sunt viabile, ele sunt izolate reproductiv tocmai datorită monstruozităţii lor), deci ar trebui să avem un număr mai mare de fosile pentru a putea afirma că am descoperit o specie nouă.

Presupunând totuşi că a existat această specie, ea nu este o verigă intermediară între două specii, ci numai o specie care nu poate fi încadrată în nici una din categoriile cunoscute de noi (reptile, păsări etc.). Acest lucru nu ar constitui o noutate, întrucât chiar şi în zilele noastre există asemenea specii (cel mai cunoscut exemplu este ornitorincul) ceea ce dovedeşte numai faptul că natura este, totuşi, mai complexă decât categoriile taxonomice stabilite de mintea omenească a biologilor.

sursa: Firmilian G.

Source Link

Evoluționism – partea a 3-a

UNIVERSALITATEA CODULUI GENETIC

Toate organismele vii posedă un genom, iar informaţia cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adică la toate vieţuitoarele, de la cele mai simple până la cele mai complexe (cu câteva mici excepţii nesemnificative), aceeaşi secvenţă de trei baze azotate codifică acelaşi aminoacid.

Atât evoluţioniştii cât şi creaţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu mai sunt de acord: evoluţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au evoluat dintr-un singur organism iniţial, în timp ce creaţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic. Să analizăm pe rând cele două poziţii.

Să presupunem că vieţuitoarele ar fi evoluat toate din acelaşi organism iniţial. În acest caz se pun câteva probleme legate de universalitatea codului genetic. Prima dintre ele se referă la originea acestui cod. Teoria oficială susţine că însuşi codul actual ar fi apărut prin evoluţie dintr-o variantă mai simplă (cu două baze azotate la un aminoacid). Lăsând la o parte faptul că nu există nici un vieţuitor cu un astfel de cod şi nu avem nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se explică faptul că astăzi toate vieţuitoarele au acelaşi cod, ţinând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmaşii organismului la care ar fi apărut modificarea, iar la celelalte vieţuitoare nu?

Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a ajuns totuşi la un organism care posedă codul genetic actual. Dacă toate vieţuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au modificat în timp, dând naştere la întreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoaştem astăzi, numai genele care conţin informaţia referitoare la codul genetic au rămas nemodificate. Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluţionismului.

Source Link

Vindecarea febrei – 2

Vindecarea febrei

Ar-Razi a afirmat în cartea sa Al-Kabir: „Dacă puterea este normală, dar febra foarte intensă şi maturarea (substanţelor nocive) evidentă, dacă nu există nicio tumoare internă sau vreun tip de ruptură, atunci a bea apă rece este benefic. Dacă persoana bolnavă este grasă, vremea este caniculară, iar omul este obişnuit să facă duşuri reci, lăsaţi-l să procedeze astfel.”

Afirmaţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Febra este o răsuflare a focului Iadului” poate avea două sensuri.

În primul rând, febra este o răsuflare din Iad care îi face pe robi să fie conştienţi de acesta şi să înveţe cu această ocazie o lecţie. De aceea Allah a creat motive şi cauze ale apariţiei şi izbucnirii febrei. În mod similar, tihna, bucuria, desfătarea şi euforia reprezintă o parte dintre bucuriile Paradisului care au apărut, cu permisiunea lui Allah, în această lume ca un exemplu şi o lecţie, iar El a permis ca asemenea sentimente să fie legate de motive şi cauze determinante.

În al doilea rând, hadisul a asemănat febra şi arşiţa zilei cu căldura intensă a focului Iadului tocmai pentru ca inimile noastre să-şi imagineze tortura intensă a Focului şi căldura pe care acesta o răspândeşte.

Afirmaţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „… răcoriţi-o cu apă” e posibil să facă referire la toate tipurile de apă şi aceasta este opinia corectă. Conform unei alte opinii, apa înseamnă aici apa Zem-Zem. Susţinătorii acestei interpretări invocau ca dovadă hadisul din Sahih Al-Bukhari în care Abu Jamrah Nasr bin ’Imran Adh-Dhuba’i a spus: „Stăteam pe lângă Ibn Abbas în Mekka până când, într-o zi, am făcut febră. El mi-a zis: «Răcoreşte-o cu apă Zem-Zem, deoarece Trimisul lui Allah a zis: Febra este o răsuflare a focului Iadului. De aceea răcoreşte-o cu apă – sau a zis – cu apă Zem-Zem.»” Relatatorul hadisului nu era sigur care au fost exact cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pe de altă parte, putem considera că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menţionat apa Zem-Zem pentru oamenii din Mekka, deoarece le este accesibilă. Toţi ceilalţi oameni pot folosi orice fel de apă au prin preajmă.

Există diferenţe de opinii în ce priveşte următorul aspect: Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intenţionat prin acest hadis să încurajeze oferirea apei ca un gest de caritate sau folosirea efectivă a acesteia. Cred că aceia care au considerat că hadisul face referire la oferirea apei ca gest de caritate nu au înţeles scopul utilizării apei reci pentru potolirea febrei. Totuşi există o explicaţie bună a afirmaţiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece răsplata aparţine unei categorii comparabile cu fapta. De vreme ce oamenii însetaţi beau apă rece pentru a-şi potoli setea, Allah anihilează febra cu apă rece. Acesta însă este doar un sens adiacent al hadisului; regula precizată de hadis face referire pur şi simplu la utilizarea apei (nu la oferirea ei ca un gest de caritate).

Abu Nu’aym a spus că Anas a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Dacă unul dintre voi este doborât de febră, să se stropească cu apă rece timp de trei nopţi la rând, înainte de zorii zilei.”

sursa: femeiamusulmana.blogspot.comSource Link

M	T	W	T	F	S	S
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30