Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah În următorul verset din Coran: Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163), Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, […]

 Să vorbim astfel încât să nu-I atribuim asociaţi lui Allah

În următorul verset din Coran:

Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. (Al-Baqarah 2:163),

Allah ne spune că nu există alt Creator în afară de El şi nicio altă putere. Allah este Unicul, Cel care conduce oamenii către adevăr, care protejează, oferă pace şi binecuvântări. Şi totuşi un anumit segment din populaţie nu crede. Unii dintre noi, atunci când sunt întrebaţi, spun că nu este alt Dumnezeu în afară de Allah şi Îl consideră Omnipotent, dar, deoarece în inimile lor nu cred acest lucru complet, speră să obţină ajutor de la oameni, în anumite circumstanţe, sau chiar cred în noroc sau şansă. Totuşi nici omul şi nicio altă creaţie nu exercită o astfel de putere. Aşa cum ni se spune în Coran:

… toată puterea Îi aparţine lui Allah. (Yunus 10:65).

Credincioşii, pe de altă parte, sunt conştienţi că nu există altă divinitate în afara lui Allah, că toată Gloria şi Puterea Îi aparţin – un adevăr pe care îl simt şi în care cred cu devotament, în fiecare moment al vieţii lor. Ei se bazează doar pe ajutorul lui Allah şi nu pe al unei alte persoane sau lucru. Ei au încredere în Allah şi se bazează numai pe El. Se tem doar de Allah şi se bazează doar pe ajutorul primit de la El, deoarece nicio persoană sau altă creatură nu posedă atributele Lui; toate sunt creaţii ce au nevoie de Allah, ele neavând puterea să îşi asigure niciun bun sau să se protejeze de rău. Coranul explică aceasta în următorul verset:

Lui i se adresează chemarea cea adevărată, iar aceia pe care îi cheamă afară de El nu le vor răspunde în niciun chip, ci ei sunt ca acela care întinde mâinile sale către apă pentru ca ea să ajungă la gura lui, fără ca ea să ajungă [vreodată]. Iar chemarea necredincioşilor nu este decât în deşert. (Ar-Ra’d 13:14).

Limbajul credincioşilor reflectă credinţa lor sinceră şi teama faţă de Allah. Indiferent de subiectul discuţiei, se recunoaşte uşor din modul lor de exprimare încrederea şi speranţa pe care aceşti oameni o au doar în Allah. Cei care au înţeles că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah ştiu că totul se află sub controlul Lui, indiferent de ceea ce li se va întâmpla în viaţă. O astfel de înţelegere a vieţii are impact asupra viitorului, siguranţei, proprietăţii şi sănătăţii lor; pare greu de crezut, în aparenţă, că toate acestea depind de greşelile comise sau succesele obţinute. Totuşi cei cu credinţă pură cred că totul se află sub controlul lui Allah şi se comportă în consecinţă. Pentru a susţine acest punct de vedere oferim următorul exemplu: un om de afaceri, care şi-a investit toţi banii într-o nouă afacere, intră de asemenea într-o campanie promoţională şi publicitară cu scopul de a asigura o vânzare bună produselor sale. Pentru a putea concura cu alte firme din acelaşi sector trebuie să producă produse de o calitate mai bună. În plus, aşteaptă performanţe foarte bune de la toţi cei care lucrează pentru el, de la executivul care se ocupă de publicitate până la personalul de la vânzări sau marketing. El le oferă angajaţilor instrucţiunile necesare, ţine discursuri pentru a-i încuraja sau inspira, deoarece este în mod clar necesar ca el să se menţină la un nivel superior altor companii şi, în consecinţă, să aibă un succes mai mare. Acum, să considerăm că un alt om de afaceri este într-o situaţie asemănătoare, dar ştie că nu există alt Dumnezeu în afara lui Allah. Acea persoană urmează toţi paşii practici corespunzători, dar totuşi ştie că succesul nu stă în publicitate, promoţii sau campanii de marketing şi nici în personalul calificat. Dimpotrivă, ştie că oamenii pot lua decizii bune şi pot obţine succese numai cu permisiunea lui Allah. Dacă am considera oricare dintre acestea ca fiind independente de puterea lui Allah, ar însemna să Îi atribuim asociaţi. Din aceste motive, atunci când dă ordine, alege angajaţii şi monitorizează toate operaţiunile, vorbeşte ştiind că toţi aceşti factori se află la dispoziţia lui Allah. Dacă are un eşec, nu se lamentează şi nici nu cade în depresie; indiferent cine este responsabil pentru acel lucru sau indiferent de motive, va lua cea mai înţeleaptă decizie şi măsurile corespunzătoare. El ştie că, dacă s-a făcut o greşeală, Allah a vrut aşa; întregul scenariu face parte din testul la care este supus în această viaţă. În situaţia descrisă mai sus, cel care Îi este devotat lui Allah crede că totul face parte din destinul său decis de Allah prin infinita Lui înţelepciune. De aceea, atunci când se află în faţa unui obstacol, rămâne calm şi cere ajutor de la Allah, demonstrându-şi astfel supunerea. Această perspectivă, atunci când se reflectă în limbaj, este o manifestare importantă a credinţei, iar cei din jur pot recunoaşte Măreţia şi Gloria lui Allah.

 

_____________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 5

Industria cartii in epoca islamica

Industria cartii in epoca islamica Zia Sardar scrie in cartea sa “Distorted Imagination”: „Industria vastă a publicării de carte în Occident este într-adevăr admirabilă și, cu siguranță nu poate fi lăudată destul. Dar această realizare nu poate eclipsa o industrie la fel de admirabilă, sofisticată și cu o gamă largă, care întâi s-a format în […]

Industria cartii in epoca islamica
Zia Sardar scrie in cartea sa “Distorted Imagination”:
„Industria vastă a publicării de carte în Occident este într-adevăr admirabilă și, cu siguranță nu poate fi lăudată destul. Dar această realizare nu poate eclipsa o industrie la fel de admirabilă, sofisticată și cu o gamă largă, care întâi s-a format în civilizația islamică din jurul secolului al VIII-lea, aproape cu 1000 de ani înainte de apariția cărților în aceeași cantitate și calitate în Vest. Vasta industrie era încă existentă când Europa a început să ocupe teritoriile musulmanilor și a fost anihilată sistematic, împreună cu sistemele educaționale islamice și ale medicinii, și alte instituții culturale”.
„Sub condițiile culturii intelectuale care caracteriza societatea islamică și creștină, prevala o mare inegalitate. Biblioteca lui Mostandir, Sultanul Egiptului, conținea optzeci de mii de volume; cea a Fatimizilor din Cairo, un milion; cea din Tripoli, două sute de mii; în secolul al XIII-lea, când Bagdadul a fost jefuit de mongoli, cărțile au fost aruncate în Tigru acoperindu-i complet suprafața, cerneala lor colorându-i apa în negru, pe când un număr însemnat de cărți au fost distruse de foc; colecțiile publice ale Califatului Marocan din Spania erau în număr de șaptezeci…șamd. Colecțiile multor persoane particulare erau în mod proporțional vaste. În colecția lui Ibn Al-Mathran, doctorul lui Saladin, erau zece mii de manuscrise; pe rafturile lui Dunasch Ben Tamin, marele chirurg evreu din Cairo, se aflau mai mult de douăzeci de mii. După patru secole câteva cărți existau în Europa creștină, exceptându-le pe cele păstrate în mănăstiri; librăria regală din Franța conținea nouă sute de volume; dintre care două treimi erau lucrări teologice; subiectele lor erau limitate la predici pioase, minunile sfinților, atribuțiile de supunere față de superiorii Bisericii”

În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja în China, pe atunci confecționată din cârpe de mătase. Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă, materialele de bază fiind cânepa, țesătura și bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă și întinsă pe o foaie. Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul era un centru însemnat de producere a hârtiei. Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria și Egipt în cca. 900 și în Africa de Nord puțin după aceea. În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Jativa, Valencia, Spania. Mai târziu au apărut fabrici și în Franța, Germania, Anglia iar în România primele fabrici s-au construit în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov, iar primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406.

Dată fiind dragostea Islamului pentru cunoaștere și ridicarea învățaților și scriitorilor la cele mai înalte poziții, evoluția unei industrii de tipărire a fost o concluzie inevitabilă la apariția Islamului.[1] În 100 de ani după apariția Islamului, o industrie a cărții sofisticată și foarte integrată era înfloritoare în lumea islamică. Tehnicile au evoluat pentru fiecare stadiu al producerii cărții: compunerea, copierea, ilustrarea, legarea, publicarea, depozitarea și vânzarea. Cititul cărților, cât și ascultarea lor când erau dictate, erau unele dintre ocupațiile principale și mod de petrecere a timpului. În anumite orașe mari, precum Bagdad și Damasc, aproape jumătate din populație era implicată în unele aspecte ale producerii și publicării de carte. Însă, producerea de carte era atât industrie cât și instituție, o instituție cu propriile tradiții și practici, propriile verificări contra fraudei și denaturării, și peste toate acestea, o instituție care a garantat că învățarea și cărțile nu erau privilegiul câtorva oameni, ci erau accesibile tuturor celor care doreau. De asemenea, a garantat că învățații și scriitori înșiși beneficiau atât pe plan economic cât și de recunoaștere din munca lor.[2]

epoca islamicaNecesitățile literare ale unei populații foarte educate, multiplicarea manuscriselor, cerințele pentru nenumărate instituții de învățământ, a stimulat în schimb industria cărții.[3] În decursul a 200 de ani după moartea Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), industria cărții era prezentă în aproape toate colțurile lumii islamice.[4] Într-adevăr, întreaga civilizație islamică s-a învârtit în jurul cărții. Bibliotecile (regale, publice, specializate, particulare) au devenit obișnuite; librăriile se găseau peste tot (mici, mari, alăturate moscheilor, în centrul orașelor, în secțiuni speciale din bazare); și oamenii de carte (autorii, traducătorii, copiștii, decoratorii, vânzătorii, colecționarii) din toate clasele și păturile societății, de toate naționalitățile și etniile au concurat între ei în producerea și distribuția cărților.[5]

Folosirea hârtiei în locul papirusului sau pergamentului a dus la ieftinirea cărților. Acest fapt a avut un impact decisiv, când realizarea hârtiei a fost transmisă în Occident. Europenii din Evul Mediu scriau pe pergament, dar prețul său ridicat era un obstacol serios pentru multiplicarea lucrărilor scrise. Principalul beneficiu era contribuirea nemăsurată la răspândirea cunoașterii. Astfel, așa cum concluzionează Pedersen, prin fabricarea hârtiei la scară largă, musulmanii „au îndeplinit o performanță de semnificație crucială nu doar pentru istoria cărții islamice, ci și pentru întreaga lume a cărților”.

 

[1] Idem

[2] S.P. Scott: History; op cit; vol 2; p. 387.

[3] Z. Sardar și M.W. Davies: Distorted Imagination; op cit; p. 99-100.

[4] Idem

[5] Idem.

Source Link

Views: 3

Viața lui Pîrî Reis

Viața lui Pîrî Reis Piri Reis (nume complet Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed, reis/rais înseamnă căpitan în limba arabă) (circa 1465-1554 sau 1555) a fost un căpitan apoi amiral turc-otoman, geograf și cartograf născut între 1465 și 1470 în Gallipoli pe coasta Mării Egee a Turciei.   El este cunoscut în primul rând azi […]

Viața lui Pîrî Reis

Piri Reis (nume complet Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed, reis/rais înseamnă căpitan în limba arabă) (circa 1465-1554 sau 1555) a fost un căpitan apoi amiral turc-otoman, geograf și cartograf născut între 1465 și 1470 în Gallipoli pe coasta Mării Egee a Turciei.
 
El este cunoscut în primul rând azi pentru hărțile și diagramele adunate în lucrarea Kitab-i lui Bahriye (Carte de navigație), o carte care conține informații detaliate cu privire la navigație, precum și diagramele extrem de precise care descriu porturile și orașele importante ale Mării Mediterane. Cel mai renumit este pentru harta lui Piri Reis.

Deși nu se cunoaște data exactă a nașterii, se presupune că Muhi Al-Din Pîrî s-a născut undeva între 1465 și 1470 în Gallipoli, o bază navală importantă de-a lungul coastei Marmara. Tatăl său a fost Hajji Mehmed, unchiul său unul dintre cei mai faimoși amirali ai perioadei, Kemal Reis. Când Pîrî era de aproape 11 ani, s-a alăturat echipajului unchiului său care începuse ca pirat și apoi s-a înrolat în flota Imperiului Otoman. Între 1487 și 1493, Pîrî a participat la multe bătălii navale cu unchiul său. Cariera sa independentă ca și căpitan naval corespunde performanțelor sale eroice în bătăliile navale dintre 1499 și 1502. Probabil că în timpul acestor bătălii el a pus mâna pe harta lui Columb.

După decesul unchiului său în 1511, el a părăsit mările întinse pentru a trăi în Gallipoli și a început să lucreze la desenarea de hărți. După un timp, el s-a alăturat echipajului faimosului marinar turc Barbarossa Hayr al-Din.

În 1516-1517, Pîrî Reis a comandat numeroase corăbii în campania otomanilor contra Egiptului. El a dat dovadă de o mare bravură în cucerirea Alexandriei care era pe atunci baza navală a Egiptului. Această victorie l-a făcut remarcat la sultanul Selim, căruia i-a prezentat harta lumii pe care el o completase în Gallipoli.

După campania egipteană, Pîrî s-a reîntors la Gallipoli și a început să lucreze la Kitâb-i Bahriyye. Între timp, Selim a decedat și Sultanul Soliman Magnificul i-a urmat la tron; Pîrî a primit delegare în flota turcă.

musulmanÎn jurul acestui timp, în Egipt era neliniște și lui Pîrî Reis i s-a cerut să fie ghid marin pentru Marele vizier Ibrahim Pașa din Parga care conducea campania. În timpul expediției, ei au fost obligați să se adăpostească la Rhodos din cauza furtunilor. Acest fapt i-a oferit ocazia lui Pîrî să îl cunoască mai bine pe Pașă. Ibrahim Pașa de asemenea a observat că Pîrî se uita mereu peste niște notițe, acestea fiind cartea la care lucra el, Bahriyye. Astfel că i-a cerut lui Pîrî să întocmească o carte din aceste notițe. Pîrî a terminat cartea și cu ajutorul lui Ibrahim Pașa i-a arătat-o sultanului Soliman Magnificul, câștigând aprecierea Sultanului. O a doua hartă a lumii i-a urmat. În prezent, doar o parte din această hartă cunoscută ca America de Nord este accesibilă.

La acel moment, portughezii au cucerit Aden. Guvernul Otoman l-a numit pe Pîrî Reis Amiralul Flotei oceanului Indian și i-a ordonat să recucerească Adenul. Pîrî a recuperat Adenul în 1548 cu multe alte victorii după. Aceste victorii i-au înfuriat pe inamicii lui, în special pe guvernatorul din Basra, Kubat Pașa, care a trimis vorbă la Istanbul că Pîrî a părăsit flota la Basra. Când guvernatorul Egiptului, Dukaginzade Mehmed Pasha i-a luat locul, Pîrî Reis a fost condamnat la moarte și a fost executat la Cairo în 1555 fiind un om bătrân care avea peste 80 de ani.

Source Link

Views: 7