Zakat al-fitr – partea a 2-a

Zakat al-fitr – partea a 2-a

Sayyid Sabiq

Plata in avans a Zakat ul-Fitr

Gold CoinsMajoritatea invatatilor considera permisa plata zakat ul-fitr cu o zi sau doua inainte de sarbatoare (‘id). Ibn ‘Umar a relatat ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a poruncit sa onoreze zakat ul-fitr inainte ca oamenii sa se adune pentru rugaciunea de sarbatoare.

Nafi’ a relatat ca ‘Umar obisnuia sa o plateasca cu o zi sau doua inainte de sfarsitul lunii Ramadan. In orice caz, invatatii au opinii diferite in ceea ce priveste perioada de timp.

Conform lui Abu Hanifah este permisa plata sa chiar inainte de Ramadan. Ash-Shaf’i considera ca acest lucru se poate face la inceputul Ramadanului. Malik si Ahmed (in binecunoscutul sau punct de vedere) sustin ca este permisa plata numai cu una sau doua zile in avans.

Fondatorii celor patru scoli islamice de jurisprudenta acceptate sunt de acord ca zakat ul-fitr nu se anuleaza pur si simplu prin neplata sa la o anumita data. Daca ne gasim in aceasta situatie, el se transforma in datorie pana cand debitorul o stinge. De asemenea, ei sunt de acord ca nu este permisa intarzierea sa pana in ziua de sarbatoare, desi Ibn Sirin si an-Nakha’i spun ca se poate proceda in acest mod. Ahmad spune : “Sper ca nu este nimic rau [in intarzierea platii].”

Ibn Raslan afirma ca exista un consens asupra faptului ca plata sa nu poate fi amanata din cauza ca este un tip de zakah. Drept urmare, orice amanare este un pacat asa cum este si cel care rezulta din amanarea rugaciunii fara niciun motiv serios.

Aceasta este demonstrata de urmatoarea relatare : “Daca o persoana plateste zakat ul-fitr inainte de rugaciune (salah), ii este considerat un zakah acceptat. Daca, insa, il plateste dupa rugaciune (salah), este considerat o milostenie (sadaqah) normala.


Impartirea Zakat ul-Fitr

Distribuirea zakat ul-fitr se face similar zakah, adica el se ofera celor opt categorii de beneficiari mentionati in versetul :

“Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror inimi se aduna [intru credinta], pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul aflat pe drum.” (at-Taubah : 60)

Categoria saracilor este, insa, considerata cea mai adecvata. Aceasta se bazeaza pe relatarea : “Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a poruncit zakat ul-fitr celui care posteste drept pavaza impotriva oricarei fapte sau vorbe nepotrivite si oferirea de hrana nevoiasilor.”

 

Distribuirea Zakat ul-Fitr nemusulmanilor [n.t., sub protectie; Dhimmi]

 

Az-Zuhri, Abu Hanifah, Muhammed si Ibn Shubrumah au permis acest lucru.

Allah Preainaltul spune :

Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti. (Al-Mumtahanah : 8)

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 0

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

PELERINAJUL – VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

 

Allah Preainaltul spune in Qur’an:islamic wallpaper hajj kabah black 690x368 PELERINAJUL - VIRTUȚI ȘI CONDIȚII

Cea dintai Casa [de inchinare] ridicata pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvantata si calauzire pentru toate lumile. In ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intra in ea este in siguranta. Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. Cat despre aceia care tagaduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi. (Aal `Imran 3:96-97)

 1) Definitia Pelerinajului (Hajj-ului)

Cei mai multi dintre savanti sunt de parere ca Pelerinajul a fost prescris in cel de-al saselea an dupa emigrare (hijra), odata cu revelarea urmatorului verset: “Împliniti Pelerinajul si ‘Umra pentru Allah!” (2: 196) [Aceasta] concluzie se bazeaza pe interpretarea “împlinirii” din versetul de mai sus ca referindu-se la momentul incepand cu care a devenit obligatoriu. Punctul de vedere este, de asemenea, sustinut de ‘Alqamah, Masrouq si Ibrahim An-Nakh’i, cel care, conform unei relatari a lui At-Tabarani sub o autoritate competenta, a interpretat “fondati” [“puneti bazele”] , pentru “împliniti”. Cu toate acestea, Ibn-al-Qayyim este inclinat sa creada ca Pelerinajul a devenit obligatoriu in cel de-al noualea sau zecelea an al emigrarii.

2-3) Perfectiunea Pelerinajului. Pelerinajul – una din cele mai bune fapte.

Creatorul Legii Divine ii indeamna pe musulmani sa efectueze Pelerinajul. In acest sens, putem sa acest act de adorare este una din cele mai bune fapte. Abu Huraira a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost intrebat: “Care este cea mai buna fapta?”. El a răspuns: “Sa credeti in Allah si in Trimisul Sau.” Cel care a intrebat a adaugat: “Si urmatoarea?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Sa va straduiti pe calea lui Allah.” “Si apoi, care este cea mai buna?” El a răspuns: “Hajj-ul acceptat (mabrur).”

Al-Hasan a spus: “Aceasta inseamna ca dupa ce a efectuat Pelerinajul, o persoana ar trebui mai degraba sa-si doreasca si sa fie inclinat spre Viata de Apoi decat spre placerile materiale ale acestei lumi.” O alta relatare transmisa in mod corect de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) subliniaza ca o efectuare ireprosabila a Pelerinajului este împlinita in cea mai minunata forma prin hranirea celor sarmani si cuvinte frumoase.

4) Pelerinajul – o formă de jihad

Al-Hasan ibn Ali a relatat ca la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a sosit un barbat si i s-a adresat astfel: “Sunt o persoana timorata si bolnava. Exista ceva ce as putea sa fac?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: “Ai putea sa mergi la jihadul care nu implica lupta, iar acesta este Pelerinajul.” (relatat de Abdur Razzaq si At-Tabarani, toti naratorii sai fiind demni de incredere)

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pelerinajul este jihadul celor in varsta, al bolnavilor si al femeilor.” (consemnat de Nasa’i, cu un lant sigur de naratori)

‘Aisha a relatat ca odata a intrebat: “Profet al lui Allah! Jihad-ul (straduinta sau lupta pe calea lui Allah) este cea mai buna fapta. Atunci, cum am putea noi, femeile, sa nu participam activ la el?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: “Cel mai bun jihad pentru voi este Pelerinajul acceptat (mabrur).” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) Intro alta relatare, ‘Aisha a spus: “Odata l-am intrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): ‘Profet al lui Allah! Am putea ca noi (femeile) sa nu straduim si sa nu ne implicam in mod activ alaturi de tine in razboiul islamic?’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: ‘Cea mai buna si frumoasa straduinta a voastra pe calea lui Allah este Pelerinajul acceptat.’ ” (consemnat de al-Bukhari si Muslim) ‘Aisha a comentat: “Dupa ce am auzit acestea de la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), niciodata nu am mai incetat a efectua Pelerinajul.”

5) Pelerinajul sterge pacatele anterioare

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Acela care efectueaza Pelerinajul de dragul lui Allah si evita lucrurile obscene si pacatoase se va intoarce din Pelerinaj fara de pacat, ca in ziua in care l-a nascut mama sa.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

‘Amr ibn al-‘As a spus: “Cand Allah m-a calauzit spre Islam, am mers la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) si l-am intrebat: ‘Profet al lui Allah! Intinde-ti mana astfel incat sa-ti pot jura loialitate.’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a intins mana, insa eu mi-am retras-o pe a mea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a intrebat: ‘O, Amr! Ce se intampla cu tine?’ Eu i-am răspuns: ‘As dori sa mentionam o conditie!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a mirat: ‘Despre ce vorbesti?’ I-am spus: ‘Aceea ca toate pacatele mele din trecut sa-mi fie iertate!’ Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: ‘O, ‘Amr! Nu cunosti ca Islamul sterge toate pacatele trecute, la fel stand lucrurile si cu emigrarea (hijrah) de dragul lui Alalh, [dar si cu] Pelerinajul?’ ” (consemnat de Muslim)

Abdullah ibn Mas’ud a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Efectuarea regulata si alternativa a Hajj-ului si ‘Umra inlatura saracia precum foalele fierarului elimina impuritatile din metale precum fierul, aurul si argintul. Rasplata Pelerinajului acceptat nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de Nasa’i si Tirmidhi, care l-a considerat un hadis autentic.)

6) Pelerinii sunt oaspetii lui Allah

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pelerinii si cei care efectueaza ‘Umra sunt oaspetii lui Allah; rugaciunile lor sunt ascultate, iar rugamintile pentru iertare le sunt acceptate.” Aceasta relatare este consemnata de Nasa’i, Ibn Maja, Ibn Khuzaima si Ibn Hibban in colectiile lor de hadisuri Sahih. La ultimii doi citim: “Oaspetii lui Allah sunt trei: persoana care efectueaza Pelerinajul, ‘Umra si cea care lupta pe calea lui Allah.”

7) Rasplata Pelerinaju
lui este Paradisul

Abu Huraira a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Toate pacatele care au fost savarsite de la o ‘Umra si pana la cealalta [‘Umra] sunt rascumparate si sterse, iar rasplata Pelerinajului acceptat (mabrur) nu este alta decat Paradisul.” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Intr-un alt hadis autentic Ibn Joraij a relatat de la Jabir ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Aceasta Casa (Ka’ba) a lui Allah este stalpul Islamului, asadar oricine ajunge la ea cu intentia de a efectua Hajj sau ‘Umra, se afla sub protectia lui Allah. Daca el va muri [in timpul calatoriei], ii va fi garantat Paradisul, iar daca se va intoarce in siguranta acasa, isi va purta rasplata si castigul.”

8) Superioritatea cheltuirii in Pelerinaj

Buraida a relatat ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “A cheltui [avere] in timpul Pelerinajului echivaleaza cu oferirea sa pe calea lui Allah si fiecare dirham dat va fi rasplatit de peste sapte sute de ori.” (consemnat de Ibn Abi Shaiba, Ahmad, At-Tabarani si Al-Baihaqi)

9) Pelerinajul este obligatoriu numai o data in viata

Intre savantii musulmani exista un consens in ceea ce priveste faptul ca Pelerinajul este obligatoriu doar o data in viata, cu exceptia cazului in care cineva a jurat sa efectueze suplimentar, caz in care trebuie sa-si duca la indeplinire fagaduinta. Tot ceea ce se efectueaza, insa, peste cele de mai sus tine de optiunea individuala.

Abu Huraira a relatat ca odata, intro predica, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “O, oameni! Allah v-a poruncit Pelerinajul, asadar trebuie sa-l efectuati.” Un barbat l-a intrebat: “Profet al lui Allah, [trebuie] in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a pastrat linistea. Dupa ce barbatul a repetat si a treia oara, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: “Daca as fi spus ‘da’, atunci ar fi devenit o obligatie anuala, ceea ce v-ar fi fost peste putinta.” Apoi a adaugat: “Lasati-ma in pace, cata vreme nu va solicit [n.t., nu ma bateti la cap cu intrebari despre ceea ce omit sa vorbesc]. Unii dintre cei care au trait inaintea voastra au fost distrusi pentru ca au pus prea multe intrebari si au devenit neascultatori fata de profetii lor. Prin urmare, daca va poruncesc sa faceti ceva, trebuie sa-mi dati ascultare si sa-l indepliniti in cel mai bun mod, iar daca va interzic ceva, atunci evitati [acel lucru].” (consemnat de al-Bukhari si Muslim)

Ibn ‘Abbas a relatat ca odata Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ni s-a adresat si a spus: “O, oameni! Vi s-a poruncit Pelerinajul.” In acel moment Al-Aqra’ bin Habis s-a ridicat si a intrebat: “Profet al lui Allah! Trebuie sa-l facem in fiecare an?” Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Daca as spune ‘da’, atunci ar deveni o sarcina [anuala] si in aceasta situatie nu ati fi reusit sa o indepliniti. Pelerinajul este obligatoriu numai odata in viata. Acela care doreste sa il efectueze de mai multe ori [sa stie ca] face un act peste limita obligatiei.” (consemnat de Ahmad, Abu Daw’ud, Nasa’i si Al-Hakim, care l-a retinut ca un hadis autentic)

10) Efectuarea Pelerinajului poate fi amanata pentru o perioada de timp mai convenabila sau trebuie realizata imediat ce o persoana este capabila pentru acest lucru?

Ash-Shafi’i, Ath-Thawri, Al-Awza’i si Muhammad bin al-Hasan sunt de parere ca Pelerinajul se poate efectua oricand in timpul vietii, nefiind ceva gresit daca o persoana care are aceasta obligatie o amana. Desi Pelerinajul a fost poruncit in al saselea an dupa emigrare, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a amanat pana in al zecelea an, atunci cand l-a efectuat impreuna cu sotiile sale si mai multi companioni. Daca efectuarea sa mai repede ar fi fost esentiala, atunci Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodata nu ar fi amanat-o.

Ash-Shafi’i noteaza: “Prin urmare, noi credem ca Pelerinajul este obligatoriu pentru un musulman, barbat sau femeie, incepand cu varsta pubertatii si pana sa moara.”

Abu Hanifa, Malik, Ahmad, unii dintre urmasii lui Ash-Shafi’i si Abu Yusuf considera ca Pelerinajul trebuie indeplinit cat mai repede cu putinta, din momentul in care respectiva persoana este fizic si financiar apta de acest lucru. Aceasta opinie se bazeaza pe un hadis relatat de Ibn ‘Abbas si conform caruia Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Pe cel care intentioneaza sa efectueze Pelerinajul, lasati-l sa o faca cu prioritate, pentru ca s-ar putea imbolnavi, sa nu mai fie in stare sa-si finanteze calatoria sau sa fie impiedicat de alte urgente.” (consemnat de Ahmad, Al-Baihaqi, At-Tahawi si Ibn Maja) Intro alta relatare a lui Ahmad si Al-Baihaqi, putem citi ca Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Grabiti-va sa indepliniti Pelerinajul, obligatia de baza, pentru ca nu stiti ce vi s-ar putea intampla,” insemnand “cineva s-ar putea imbolnavi sau sa fie retinut de alte prioritati.” Primii savanti au interpretat aceste relatari ca fiind o recomandare pentru o persoana sa efectueze Pelerinajul cat mai repede cu putinta, de cand are capacitatea de a o face.

11) Conditiile Pelerinajului

In randul juristilor exista un consens in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana astfel incat Pelerinajul sa devina o obligatie a sa:

a) Sa fie musulmana
 b) Sa fie adulta
c) Sa fie in deplina sanatate mintala
d) Sa fie libera
e) Sa aiba forta si capacitatea necesare

Oricare nu indeplineste una dintre aceste conditii, nu are obligatia de a indeplini Pelerinajul. Toate aceste conditii sunt valabile tuturor celorlalte forme islamice de adorare. Aceasta afirmatie se bazeaza pe un hadis al Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), in care acesta a spus: “Trei persoane nu vor fi trase la raspundere: cea care doarme, pana cand se trezeste, copilul pana cand creste si cea lipsita de ratiune pana cand isi revine.” Libertatea reprezinta o cerinta esentiala pentru Pelerinaj deoarece aceasta forma de adorare necesita atat timp, cat si mijloace financiare pentru a o indeplini. Sclavul nu are niciuna din cele doua, intregul sau timp petrecandu-si-l in serviciul stapanului sau, lipsindu-i si capacitatea financiara.

Qur’anul spune:

Este o datorie a oamenilor fata de Allah [sa implineasca] Pelerinajul la aceasta Casa, daca au mijloacele pentru aceasta. (Aal `Imran 3: 97)

________________________

sursa: Fiqh-us Sunnah, Cartea Pelerinajului, autor: Sayyid Sabiq

Traducere: www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 1

În cautarea identității islamice – partea 1

 

Ce înseamnă apartenența mea la islam?

بسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيم

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed , asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Spune Allah în Coranul cel Sfânt:

„În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră, şi am împlinit Harul Meu asupra voastră, şi am încuviinţat islamul ca religie pentru voi!”

Voi sunteți cei cărora Allah le-a ridicat orice greutate, sunteți poporul lui Ibrahim, aleihi salem, și el v-a numit pe voi supuși (musulmani),  înaintea tuturor.

Acest verset din Cartea lui Allah îl pune pe musulman în fața identității sale și a personalității pe care ar trebui să o aibă și cu care ar trebui să se mândrească.

Avem personalitate, avem principii, trebuie să  fim responsabili față de această denumire de musulman.

ummah În cautarea identității islamice - partea 1Allah subhanahu wa ta’ala  ne-a ales și ne-a numit musulmani. Allah PreaÎnaltul a ales această comunitate, această ummah pe care a pus-o înaintea tuturor popoarelor, iar atunci când spunem că suntem musulmani, înseamnă că ne legăm de funia lui Allah subhanahu wa ta’ala, de Cartea Lui și de Tradiția profetului Muhammed, și doar așa putem ajunge un popor al propovăduirii și transmiterii mesajului islamului – ultimul mesaj al lui Allah subhanahu wa ta’ala.

Versetul cu care am început predica este ultimul verset ce i-a fost revelat profetului Muhammedﷺ și face parte din Legislația lui Allah subhanahu wa ta’ala. Acest islam cu care am fost binecuvântați  are un mesaj universal și constituie un exemplu pentru toate popoarele. Noi nu trebuie să plecăm capul în fața nimănui considerându-ne vinovați de faptul că suntem musulmani, fiindcă islamul nu este o problemă, o utopie, deși mulți oameni încearcă să ne determine să credem acest lucru. Am fost numiți supuși (musulmani) de Însuși Creatorul nostru, aleși și onorați de Allah subhanahu wa ta’ala.

Cu ce caracteristici deosebite am fost binecuvântați? Dacă ne uităm la viața profetului Muhammedﷺ ne vom da seama, fiindcă ceea ce a adus el este adevărul, dreptatea, sinceritatea.

Trebuie să luăm aminte de aceste lucruri, însă poporul musulman  s-a delăsat de această credință, “a scăzut” în credință, a decăzut chiar și în propria viață cotidiană, și astfel am început să simțim slăbiciune în inima noastră și să acceptăm diferite  forme contrare religiei noastre. Suntem foarte departe și foarte diferiți de generația profetului Muhammedﷺ prin faptul că versetele coranice nu se oglindesc în comportamentul nostru, și doar atunci când vom pune credință în inima și conștiința noastră, vom reuși să fim cu adevărat acel popor ales de  Allah, altfel nu vom fi decât cel mai din urmă popor.

În vremea Profetului Muhammedﷺ mulți dintre musulmani nu erau arabi, dar aceștia s-au străduit și au învățat limba arabă; de exemplu Salman, care era persan, atunci când era întrebat cine este tatăl lui, acesta răspundea: “islamul”;  la fel și Bilal, el nu era arab, însă a fost primul care a recitat Adhanul.

Islamul ne pune în fața unui adevăr: cât de apropiat ești de Allah, cât de mult îl mulțumești pe Allah subhanahu wa ta’ala?

Când  vorbim despre identitatea islamică și privim la comunitatea de musulmani din ziua de astăzi, ne întrebăm: Aceasta este comunitatea pe care profetul Muhammedﷺ a clădit-o în urmă cu 1441 de ani, aceasta este comunitatea în inima căreia profetul Muhammedﷺ a sădit credința și dragostea pentru islam, cinstea, onoarea, dreptatea și bunul comportament?

Mai regăsim această onoare la comunitatea din ziua de astăzi?

Unde și când am pierdut această onoare și această identitate?

Profetul Muhammed ﷺ a spus că se va împrăștia printre noi “immaa” – omul fără de preț, care nu are scopuri înalte, care nu mai are libertate de alegere, omul care nu mai are onoare. Acest om “immaa” nu spune că este de partea adevărului,  ci el spune că este cu oamenii, de partea oamenilor: dacă oamenii fac bine, face și el,  dacă oamenii fac rău,  la fel face și el, iar acesta nu este un musulman, acesta nu este un credincios, el aleargă doar după poftele sale lumești. Aceasta este boala de care suferă comunitatea islamică azi, și cea care ne-a determinat să îi urmăm pe alții, boala ce ne-a furat identitatea și personalitatea.

Unul din lucrurile ce au încurajat această situație este  faptul că mulți dușmani ai islamului își țintesc privirile asupra acestor principii islamice, dorind să le distrugă.

Încă de pe vremea profetului Muhammed ﷺ, când acesta a adus principiile dreptății și  credinței, dușmanii islamului și-au dat seama că foloasele lor vor dispărea și au încercat să îl îndepărteze pe profet și credincioși, să dărâme aceste principii ale islamului. De cele mai multe ori, au reușit chiar prin musulmani; au  intrat în gândurile și  sufletele lor facându-i să creadă  că islamul este o utopie, o dezamăgire care nu a adus decât răutate pe pământ, iar acest lucru s-a putut întâmpla doar datorită ignoranței și a  faptului că aceștia nu au aflat adevărul, nu și-au cunoscut credința și Creatorul, și i-au urmat prin diferite filosofii, școli de gândire care le-au inoculat ideea că adevărul este de partea lor – a celor care doresc  răul musulmanilor.

Comunitatea musulmană s-a îndepărtat de izvorul Coranului și al Tradiției Profetului Muhammed ﷺ , și astfel a decăzut din punct de vedere spiritual, educațional și al educației religioase, iar această decădere ne-a făcut să nu mai fim decât exemple negative care aduc doar rău islamului.

Cum au reușit înaintașii noștri să facă față acestor provocări, să-și apere și păstreze identitatea islamică,  într-o perioadă mult mai cruntă decât ceea ce trăim noi astăzi?

Adevăratul musulman credincios este cel care are principii islamice, care urmează dreptatea,  adevărul,  sinceritatea și devotamentul.

 

– sfarsitul primei parti –

 

Transcrierea predicii de vineri (doamna Camelia Hejou) tinuta in data 11.oct.2019

Predicator – iman Adnan Oun

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 6