Tag: șariah

Shariah în ochii occidentalilor

Khurram Murad

 

mosquePrezentarea tendenţioasă a unor imagini dezvăluind un spate gol biciuit sau chipul unei femei acoperite de văl a determinat mulţi oameni să considere că Şaria, codul divin al legislaţiei islamice, nu reprezintă în realitate decât o colecţie de valori şi practici primitive, necivilizate şi barbare. Ceea ce pentru musulman constituie obiectul idealurilor şi străduinţelor sale a fost prezentat într-un mod foarte subtil drept o reminiscenţă a Evului Mediu prin care se perpetuează înrobirea femeii şi aplicarea de pedepse necruţătoare, inumane şi degradante răufăcătorilor.

Coranul prescrie într-adevăr pedepse corporale pentru diferite delicte şi infracţiuni sociale grave şi susţine legea talionului, qisas. De asemenea, Coranul subliniază rolul crucial al familiei în societatea umană şi insistă asupra repartizării diferite a unor roluri bine definite bărbaţilor şi femeilor. În cartea sacră a Islamului sunt menţionate multe alte prevederi şi legi, iar musulmanii sunt îndemnaţi să se supună prescripţiilor valabile în eternitate, revelate omenirii de către Allah prin Profetul Său (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Dar toate acestea, plus alte prevederi similare ale Şariei, vor cufunda într-adevăr din nou societatea în întuneric? Sunt oare legile ei inumane şi barbare? Constituie prevederile Şariei un semn că Islamul este incapabil să ţină pasul cu noile cerinţe generate de progresul uman? Problema trebuie examinată cu seriozitate pentru a determina poziţia, valorile Şariei şi a prevederilor ei în contextul organizării şi bunăstării civilizaţiei umane. Această examinare se impune cu necesitate, în special din cauza poziţiei dogmatice adoptate de Occident ca reacţie la această problemă. Mulţi scriitori din Vest şi mass media continuă să insiste asupra aceleiaşi idei: dacă Islamul nu este pregătit să renunţe la acest gen de prescripţii legale din Şaria, nu poate să fie şi nu va fi nicio schimbare pozitivă, ci doar o continuă respingere a Islamului în spaţiul occidental. O asemenea atitudine vehementă te face să te întrebi dacă aceste voci, îndreptate împotriva Şariei şi a unora dintre prevederile sale privind femeile şi pedepsele, reprezintă în toate cazurile rezultatul unei neînţelegeri nevinovate sau al indignării morale, ori subiectul este manipulat de unii pentru a-şi regla conturile – mai vechi sau mai noi – cu Islamul.

Nu este necesar să ne cerem scuze, să ne justificăm sau să operăm modificări pentru a face acceptabil Occidentului ceea ce a fost foarte clar exprimat în Coran şi de către Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cu referire la acest subiect şi care a fost acceptat şi adoptat constant de către toţi musulmanii. Nu ar trebui să apară în cadrul dialogului cu Vestul argumente complicate şi auto-denigratoare precum: „poligamia este permisã, dar condiţionarea ei de asigurarea dreptăţii o face practic imposibilă, interzisă“. Sau: „pedepsele corporale sunt prescrise, dar limitate de nişte condiţii de dovedire a vinovăţiei atât de exigente, încât devin practic imposibil de aplicat“. Sau nu pot fi aplicate decât în cadrul unei societăţi „ideale“, drepte, caz în care ar deveni oricum inutile.

De ce persoanele care promovează această logică înşelătoare nu se gândesc că Allah nu ar prescrie lucruri imposibil de aplicat, este un aspect încă neclarificat. E ca şi cum s-ar spune că EL nu ştie să transmită ceea ce doreşte!

Asemenea justificări, ilogice şi implauzibile, sunt nedrepte la adresa Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi a Coranului şi reprezintă un afront adus înţelepciunii lor.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 1

Despre șari’ah – partea 1

 

În Coran găsim că esenţa misiunii profeţilor este menţionată în mai multe versete. În 4:64 „Noi nu trimitem niciun trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. [..]”  şi în descrierea versetului 89, capitolul 6 al Coranului se spune: „Aceştia sunt cei cărora Noi le-am încredinţat scriptura, înţelepciunea şi profeţia. Şi dacă aceştia nu cred în ele, atunci le încredinţăm Noi unui neam care nu le tăgăduieşte.”. Această autoritate nu este doar în sens religios, dar implică fiecare aspect al vieţii umane. Un alt veset coranic abordează dintr-o altă perspectivă, dar în cadrul aceluiaşi context şi anume acela că obiectivul aflat în spatele sistemului politic islamic este de a instaura deptatea pe pământ, echilibrul şi  de a reconcilia interesul diverselor grupuri cu orientări diferite. De exemplu în 57:25 se spune „Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate, [..]”.

 

 

Views: 0

Esența și sensurile șari’ah

 

S. A. Al-Mawdudi

 
Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
green nature dual monitor otherNu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 2