Tag: Mahomed

Femeile învățau direct de la Imam

Femeile învățau direct de la Imam Dr. Jasser Auda   Deoarece femeile foloseau în comun spațiul în moscheea Profetului ele puteau să îl vadă pe Profet atunci când predica. Este dovedit științific că acest lucru ajută la menținerea atenției și a unei bune comunicări. Unele femei obișnuiau să învețe Coran direct din recitările Profetului (pacea […]

Femeile învățau direct de la Imam

Dr. Jasser Auda

 

muslim lady prayer Femeile învățau direct de la ImamDeoarece femeile foloseau în comun spațiul în moscheea Profetului ele puteau să îl vadă pe Profet atunci când predica. Este dovedit științific că acest lucru ajută la menținerea atenției și a unei bune comunicări. Unele femei obișnuiau să învețe Coran direct din recitările Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!).

Umm Hisham bint Al-Harith ibn Al-Nu’man a spus: „Am memorat Capitolul Qaf numai din gura Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!); el obișnuia să o recite în discursul său în fiecare vineri.”[1]

Abdullah ibn Abbas a relatat, „Umm al-Fadl m-a auzit recitând «Wal-mursalati ‘urfa» (Capitolul 77 din Coran). Ea a commentat, «O, fiul meu! Pe Allah, recitarea ta m-a făcut să îmi amintesc că acesta a fost ultimul capitol pe care l-am auzit de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!). El l-a recitat la rugăciunea de Maghrib.»[2]

Umm Salamah, soția Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a spus,

„Obișnuiam să-i aud pe oameni făcând referiri la Bazin (Al-Kawthar)[3], dar nu am auzit despre el și de la Trimisul lui Allah. Într-o zi, în timp ce o fată îmi pieptăna părul, l-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «O, oameni!»”

I-am spus fetei: «Stai departe de mine.»

Ea a spus: «El (Profetul) s-a adresat doar bărbaților; el nu a chemat femeile.»

Eu am spus: «Eu sunt dintre oameni (chemați de el).»

Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a spus: «Eu voi fi prevestitorul vostru cu privire la Bazin (Al-Kawthar); deci, aveți grijă ca nu cumva vreunul dintre voi  să vină (la mine) și să fie alungat ca o cămilă fără stăpân. Voi întreba care sunt motivele și mi se va răspunde: Tu nu știi ce inovații au făcut ei după tine. Așa că și eu voi spune: Stai departe! »”[4]

Abu Uthman a relatat:

„Am fost anunțat că Gabriel[5] a venit la Profet (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în timp ce Umm Salamah era cu el. El a început să-i vorbească (Profetului). Apoi, Profetul a întrebat-o pe Umm Salamah, «Cine este acesta?» Ea i-a răspuns, «El este Dihya (Al-Kalbi)». Când Gabriel a plecat, Umm Salamah a spus, «Pe Allah, nu l-am luat drept altcineva decât el (i.e. Dihya) până când nu l-am auzit la predică pe Profet unde a informat despre veștile aduse de Gabriel.»” [6]

 

A fost relatat de la Asma bint Abu Bakr că ea a spus:

„Eclipsa de soare din timpul Profetului (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)… apoi, am ajuns la Moschee și am intrat și l-am văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) stând la rugăciune.

M-am alăturat lui în rugăciune și el a stat (i.e. în picioare) atât de mult încât am simțit că am nevoie să mă așez. Însă, am observat lângă mine o femeie slăbită și mi-am spus: «Ea este mai slabă ca mine» și am continuat să stau.

Apoi el (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) s-a dus la ruku și a stat pentru mult timp și apoi și-a ridicat capul din ruku și a continuat să stea atât de mult încât, dacă un om s-ar fi apropiat atunci ar fi crezut că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) nu a fost încă la ruku.”[7]

 

Prin urmare, nu este nevoie să izolăm femeile între ziduri sau după perdele sau să le împiedicăm să-l vadă pe imam (din locul în care stau). Este dovedit faptul că femeile obișnuiau să-l vadă pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie aspura sa!) în Moschee și că acest lucru avea un impact pozitiv în acumularea de cunoștințe a acestora. Astfel, ele au beneficiat de acest lucru și chiar aveau grija sa participe în moschee. Trasarea liniilor sau folosirea unor bariere joase poate fi suficient pentru organizarea zonelor de rugăciune pentru bărbați și femei pentru a evita orice dispută nedorită ori aglomerarea.

 

 

[1] Sahih Muslim, capitolul referitor la Ziua de Vineri, 3/13.

[2] Sahih Al-Bukhari, capitolul despre chemarea la rugăciune, 2/388, Sahih Muslim, Capitolul Rugăciunii 2/40.

[3] Unii savanți consideră Al-Kawthar un râu, iar alții spun că ar fi hawd (حوض).

[4] Sahih Al-Bukhari, Capitolul Virtuților 4/1795.

[5] Îngerul Gavril.

[6] Sahih Al-Bukhari, Meritele 7/244.Sahih Muslim, Meritele Companionilor, 7/144.

[7] Sahih Muslim, capitolul despre eclipsă, 3/32.

 

 

 

Traducere: V. S.

Source Link

Views: 5

Emigrarea Profetului – partea a 6-a

  5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul […]

5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul împreună cu alţi şaptezeci dintre oamenii săi. El şi-a scos turbanul şi l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că îngerul păcii şi armoniei venise să umple întreaga lume de cinste şi dreptate.

6. Cei doi emigranţi şi-au reluat călătoria. În această perioadă, l-au întâlnit pe Az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros şi Az-Zubair le-a dăruit două veşminte albe, pe care ei le-au acceptat cu recunoştinţă. Într-o zi de luni, pe 8 Rabi’ Al-Auual, în cel de-al treisprezecelea an al Profeţiei, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Mesagerul lui Allah a sosit la Quba’.

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammad, mulţimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munţilor şi în copaci. Veneau în fiecare dimineaţă şi aşteptau cu nerăbdare apariţia lui până când erau nevoiţi să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi, plecaseră ca de obicei şi după o lungă aşteptare şi pândă se întorceau în oraş, când un evreu, care a văzut călători îmbrăcaţi în alb care-şi croiau grăbiţi calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline: “O, voi, familii de arabi! Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-aţi aşteptat cu nerăbdare a venit!” Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra.[3] Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraş şi lumea a ieşit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn Al-Qaiiim a spus: “Strigătele de „Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare) au răsunat în neamul ‘Amr bin ‘Auf. Auzindu-le, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a emoţionat foarte tare, dar, cu un rar simţ al coordonării şi bunei-cuviinţe, a cerut să se facă linişte. Seninătatea l-a învăluit şi revelaţia i-a fost trimisă.


“…atunci Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil şi dreptcredincioşii evlavioşi şi îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.” [66:4]

‘Urua bin Az-Zubair a spus: „Ei l-au primit pe Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul ‘Amr bin ‘Auf l-au găzduit. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni, în Rabi’ Al-Auual. El s-a aşezat în tăcere şi „ajutoarele” care nu avuseseră ocazia să-l vadă mai înainte au venit să-l salute. Se spune că soarele dogorea şi atunci Abu Bakr s-a ridicat în picioare să-l apere cu umbra lui de razele arzătoare. Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înţeles care este Profetul. A fost într-adevăr o zi nemaiîntâlnită în Medina. Chiar şi evreii, din semnele pe care le-au văzut la Muhammad, şi-au dat seama de adevărul spuselor Profetului lor. În Quba’, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a locuit la Khultum bin Al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului ‘Amr bin ‘Auf. Aici el şi-a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundaţia Moscheei din Quba. La baza acestei iniţiative a stat credinţa adevărată. ‘Ali a mai rămas în Mekka timp de trei zile, pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – spre păstrare. După aceea, şi-a început emigrarea, pentru a se întâlni cu Profetul la Quba’.

Source Link

Views: 2

Profetul și companionii

Profetul și companionii   Analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat […]

Profetul și companionii

 

Analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat vreodată pe cineva sau a adorat un idol? Citeşte cu atenţie şi cu meticulozitate, investighează, pentru că nu există niciun stadiu al vieţii sale care să fie ascuns sau voalat.

Dacă viaţa sa, după cum vezi şi observi, nu constituie nimic decât puritate, adevăr şi glorie, este raţional şi logic ca un om cu astfel de trăsături să spună minciuni la vârsta de patruzeci de ani? În legătură cu ce ar minţi? Despre Allah, pretinzând că el este Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ales, preferat şi inspirat de către El?

Aceasta, credem, a fost atitudinea primilor credincioşi faţă de Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), al muhaajiruun-ilor precum şi al celor care l-au adăpostit şi l-au susţinut.

A avut o atitudine fermă şi promptă care nu a lăsat loc ezitării sau pasivităţii. Un bărbat care a dus o viaţă atât de pură şi de luminoasă nu putea minţi în legătură cu Allah. Având o intuiţie atât de profundă, credincioşii au văzut lumina lui Allah şi au urmat-o.

Au mulţumit intuiţiei lor când au văzut mai târziu cum Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era susţinut de către Allah şi cum întreaga peninsulă îi era recunoscătoare. Numeroase binecuvântări nebănuite şi daruri i-au fost oferite, devenind din ce în ce mai modest, mai sobru şi mai evlavios, până când L-a întâlnit pe Allah la momentul stabilit, stând aşezat pe un covoraş care şi-a lăsat urmele pe corpul său.

Şi când l-au văzut, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ale cărui stindarde au acoperit victorios orizontul, a coborât din amvon şi a primit oamenii spunând, cu ochii în lacrimi: „Dacă am biciuit spatele cuiva, aici este spatele meu, deci lăsaţi-l să-şi ia revanşa. Dacă am luat banii cuiva, aici sunt banii mei, deci lăsaţi-l să ia din ei.”

Credincioşii l-au văzut în timp ce unchiul său, Al-’Abbas, îl ruga să-i ofere una dintre slujbele obţinute de către musulmanii obişnuiţi când acesta şi-a cerut scuze cu blândeţe, spunând: „Cu adevărat, unchiule, nu oferim acea slujbă cuiva care întreabă de ea sau cuiva căruia îi pasă de ea.”

desert footsteps 1024x576 Profetul și companioniiEi l-au văzut împărtăşind necazurile şi foametea care s-a abătut asupra oamenilor, impunându-şi sieşi şi semenilor săi un principiu veşnic valabil: „A fi primul care simte foame dacă oamenilor le este foame şi ultimul care să-şi potolească foamea când oamenii sunt înfometaţi.”

Da, primii credincioşi au fost mai recunoscători pentru discernământul lor, prin care au perceput lucrurile adecvat încă dinainte de venirea lor pe lume, mulţumindu-I lui Allah care i-a îndrumat către credinţă.

 

Source Link

Views: 7