Tag: femeile musulmane

CE ESTE ISLAMUL?

  În societățile occidentale, Islamul este judecat prin raportare la actele disperate ale unor grupuri de oameni. Această manieră de a analiza o religie nu este una obiectivă; astfel, dimpotrivă, se urmăreşte distorsionarea adevăratului în‏ţeles al Islamului. Dacă această perspectivă ar fi corectă, atunci, aplicată creştinătăţii, ce concluzii am putea trage, gândindu-ne la molestarea copiilor […]

 

asfintit minarete CE ESTE ISLAMUL?În societățile occidentale, Islamul este judecat prin raportare la actele disperate ale unor grupuri de oameni. Această manieră de a analiza o religie nu este una obiectivă; astfel, dimpotrivă, se urmăreşte distorsionarea adevăratului în‏ţeles al Islamului. Dacă această perspectivă ar fi corectă, atunci, aplicată creştinătăţii, ce concluzii am putea trage, gândindu-ne la molestarea copiilor şi la homosexualitate? Haideţ‏i să renunţ‏ăm la punctele de vedere propagandistice asupra Islamului! Şi unde putem găsi Islamul mai bine ilustrat decât direct la sursă, adică în Sfântul Qur’an şi Sunnah – tradiţ‏ia profetică? Pentru cineva interesat sincer de adevăr nu există altă cale.

Cuvântul „Islam“ provine din rădăcina „selam“ din limba arabă, care înseamnă „pace“. În limba arabă, ca în orice limbă semitică, pentru a decela rădăcina unui cuvânt trebuie să extragem din el consoanele conform ordinii lor în cuvânt. Înveşmântarea cu vocale sau cu litere mazida (un fel de sufixe şi prefixe) stă la baza tuturor formelor verbale şi a substantivelor derivate. Cu ajutorul diverselor sensuri obţinute, putem distinge, într-un mod foarte precis, rădăcina, în cazul de faţă – SLM. „Islam” reprezintă denumirea acţiunii ce are drept complement pe „muslim“, al cărui verb „aslama“ provine de la rădăcina SLM, ale cărei derivate gravitează toate în jurul cuvântului „pace”:

salam – pace, salut;

silm – stare de pace;

sallama – a saluta, a împăciui, a admite un argument, a se preda (unor convingeri, unei situaţii etc.);

salima – a fi vindecat, a scăpa (de boală, de duşman, de chinurile Iadului etc.);

istaslema – a se preda, a capitula;

aslama –  tranzitiv: a da ceva din toată inima, dintr-un sentiment de adorare, veneraţie, recunoştinţă;

– intranzitiv: a fi pătruns de pace, de pacea lui Dumnezeu.

Islamul este religia care vizează obţ‏inerea păcii prin supunerea faţ‏ă de voin‏ţa divină.  Simpla analiză lingvistică ne descoperă natura acestei religii.  E bine să notăm că acţ‏iunile unui individ sau ale unui mic grup de indivizi nu reprezintă neapărat credinţ‏a unui anumit segment social, iar religia nu poate fi făcută responsabilă de astfel de acţiuni.

Esenţ‏a Islamului o reprezintă acceptarea şi supunerea în faţ‏a lui Allah Preaînaltul, Creatorul şi acceptarea lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) drept Trimis al Său.

Source Link

Views: 3

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului Dr. Jasser Auda traducere: Virginia S.                Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale: Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în […]

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Dr. Jasser Auda

traducere: Virginia S.

  

            Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale:

moscheea jasser auda Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în ordine. Pe de altă parte, rândurile femeilor începeau să se formeze din capăt către mijloc. Când băieții participau la rugăciune rîndurile lor se aliniau separînd pe cele ale bărbaților de cele ale femeilor.

Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a construit Moscheea în luna Rabi` Al Awwal a primului an Hijri (622 d.H). Avea aproape 35 de metri în lungime și 30 de metri lățime cu o înălțime de aproximativ 2,5 metri cu acoperiș făcut din frunze de palmier. Coloanele erau făcute din trunchiuri de palmieri, pe când pereții erau din cărămizi de chirpici.

El (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a făcut-o spațioasă și a deschis trei uși care eu folosite atât de bărbați, cât și de femei:

  • Intrarea Ar-Rahmah (Milostenia) care este numită și ușa lui `Atikah (la vest);
  • Intrarea lui Uthman cunoscută astăzi sub denumirea de Ușa lui Jibril. Aceasta este ușa pe unde intra Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în Moschee (la est);
  • A treia ușă aflată în partea din spate (la sud). La vremea aceea Qiblah era către Ierusalim. Apoi, când Qibla s-a schimbat către Ka’bah, în al doilea an Hijri, ușa sudică a fost blocată, în timp ce una nordică a fost deschisă.[1]

Rândurile de bărbați și de femei nu erau în clădiri diferite sau separate de ziduri sau perdele, deși s-ar fi putut face acest lucru.

`Urwah ibn Az-Zubair relatează că Asmaa’ a spus:

„Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) s-a ridicat în picioare din mijlocul nostru și a ținut o predică, menționând pedeapsa suferită de o persoană decedată în mormânt. După care oamenii au fost gălăgioși într-un mod care nu mi-a permis să aud cuvintele de încheiere ale Trimisului lui Allah. Când s-au liniștit, l-am întrebat pe un bărbat care era aproape de mine, «Fie ca Allah să te răsplătească, ce a spus Trimisul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în încheierea predicii?» El a răspuns, «Mi-a fost revelat că veți fi testați în mormintele voastre într-un mod aproape asemănător cu cel al lui Dajjal.»”[2]

Fatimah bint Qais de asemenea a relatat,

„S-a anunțat public ca lumea să se adune pentru rugăciune și apoi m-am aflat printre cei care se îndreptau către Moschee.”

Ea a adăugat,

„Eram în rândul din față al femeilor, care era în spatele ultimului rând de bărbați, când   l-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) spunând, în timp ce era la amvon, «Cu adevărat, verii paterni ai lui Tamim Ad-Dary au navigat pe mare..».”[3]

 

 

 

[1]  Vezi Ibn Sa`d’s At-Tabaqat AlKubra, 3/609, and Wafa’ Al-Wafa Bi-Akhbar Dar Al-Mustafa, 1/75-249.

[2] Sahih Al-Bukhari, capitolul despre funeralii, 3/479, până la cuvîntul “clamored”, și apoi An-Nasa’i a relatat restul, 7/200, prin lanțul precizat de Bukhari.

[3] Muslim’s Sahih, the chapter on ordeals, 8/205.

Source Link

Views: 1

FEMEIA ÎN ISLAM

FEMEIA ÎN ISLAM   Islamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni negau că femeia este o fiinţă umană; unii erau sceptici, iar alţii i-au admis umanitatea, însă considerau că femeia a fost creată pentru a-l servi, umilă, pe bărbat. Odată cu apariţia Islamului, circumstanţele s-au îmbunătăţit în ceea ce priveşte femeia. Demnitatea […]

FEMEIA ÎN ISLAM

 

femeia in islamIslamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni negau că femeia este o fiinţă umană; unii erau sceptici, iar alţii i-au admis umanitatea, însă considerau că femeia a fost creată pentru a-l servi, umilă, pe bărbat. Odată cu apariţia Islamului, circumstanţele s-au îmbunătăţit în ceea ce priveşte femeia. Demnitatea şi umanitatea sa au fost restabilite. Islamul i-a confirmat capacitatea de a îndeplini poruncile lui Allah, de a-şi împlini responsabilităţile şi de a urma poruncile care o conduc spre Rai. Islamul a considerat că femeia este o fiinţă omenească demnă, având acelaşi procent de umanitate ca şi bărbatul. Ambii sunt ramuri ale aceluiaşi copac şi copii ai aceluiaşi tată, Adam, şi ai aceleiaşi mame, Eva. Unica lor origine, trăsăturile lor umane generale, responsabilitatea lor în îndeplinirea datoriilor religioase, urmate de răsplata sau pedeapsa aferentă, şi unitatea destinelor lor, toate depun mărturie pentru egalitatea lor din punct de vedere islamic.
Stabilind acest lucru, Sfântul Qur’an spune:

O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi (Raqib)! (An-Nisaa’ 4: 1).

Toţi oamenii, bărbaţi şi femei, au fost creaţi de Stăpânul lor dintr-o singură persoană sau fiinţă, iar această fiinţă este un nucleu din care Allah a creat un corespondent integral ce completează această fiinţă originară şi, la rândul ei, este completată de ea, ni se spune într-un alt verset:

El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte.  (Al-A`raf 7: 189).

În cele din urmă, Allah i-a creat pe toţi oamenii din perechea primordială, din care s-au născut numeroşi bărbaţi şi femei, toţi supuşi unui singur Dumnezeu şi copiii aceloraşi părinţi, arătând că sunt uniţi prin fraternitate, cuprinzând atât bărbaţi, cât şi femei. În virtutea acestui fapt, versetul le porunceşte oamenilor să se teamă de Allah, Stăpânul lor, şi să ţină seama de îndatoririle pe care le au faţă de pântecele mamei, ca un simbol al legăturii dintre ei.
Bărbatul, în acest raport, este un frate pentru femeie, iar femeia este cealaltă jumătate a perechii. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune: „Femeile sunt surorile bărbaţilor.” Hadisul este relatat de ’Aişah şi transmis de Imam Ahmad (6/256), Abu Dawud (236), At-Tirmizi (113), Al-Doram (1/195) şi alţii. Qur’anul tratează acest subiect al egalităţii frăţeşti din mai multe perspective. Din perspectiva religiei, de exemplu, Qur’anul spune:

Musulmanilor şi musulmanelor, drept-credincioşilor şi drept-credincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare [adică Paradisul]. (Al-Ahzab 33: 35).

Pe baza responsabilităţilor sociale şi religioase, Qur’anul stabileşte egalitatea:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic (şi) Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9: 71).

În istorisirea despre Adam, poruncile divine îi erau date lui şi soţiei sale, în mod egal:

O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi! (Al-Baqarah 2: 35).

 

Source Link

Views: 3