Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Căința – partea 3

    Un tânăr povesteşte: Câteodată nu-mi împlineam rugăciunea. Am continuat tot aşa şi după căsătorie. O rudă de-a soţiei mele îmi vorbea deseori despre rugăciune. Într-o seară, am visat că îmi luase foc corpul. În acel moment am alergat la acea rudă pentru a-i cere ajutorul după care m-am trezit. După un timp, m-am […]

Un tânăr povesteşte: Câteodată nu-mi împlineam rugăciunea. Am continuat tot aşa şi după căsătorie. O rudă de-a soţiei mele îmi vorbea deseori despre rugăciune. Într-o seară, am visat că îmi luase foc corpul. În acel moment am alergat la acea rudă pentru a-i cere ajutorul după care m-am trezit. După un timp, m-am întâlnit cu ruda soţiei care iarăşi a pomenit de rugăciune. De această dată, m-am dus la moschee, să-mi fac rugăciunea, fără să mai stau pe gânduri. Laudă lui Allah, că de atunci nu mi-am mai neglijat rugăciunile.

Este foarte important să ne grăbim spre căinţă şi să nu spunem: „Inşallah o să mă căiesc în viitorul apropiat.” De unde ştim că vom trăi până atunci? Ce vei face dacă îţi soseşte ceasul înainte să te căieşti? După cum spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), căinţa, atunci când omul îşi dă ultima suflare (când cel care va muri simte acest lucru şi îi vede pe îngeri cum vin să-i ia sufletul), nu mai este acceptată de Allah. Asemenea Faraonului care s-a căit atunci când şi-a simţit moartea şi-a fost înghiţit de ape. De asemenea, conform unei  relatări a Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), căinţa nu este acceptată nici atunci când soarele va răsări de la Apus în loc de Răsărit.

Condiţiile acceptării căinţei de către Allah:

1.Regretul

Aşa cum o persoană regretă, atunci când a pierdut ceva preţios, tot astfel trebuie să simtă şi atunci când păcătuieşte. Este de dorit ca cel care se căieşte, să-şi exprime regretul prin lacrimi, însă dacă acestea nu sunt urmate de fapte, lacrimile nu arată sinceritatea căinţei.

Întrebare:

Dacă nu ne-am purtat frumos cu părinţii noştri cât au fost în viaţă, ce trebuie să facem pentru ca Allah să ne ierte?

În primul rând, trebuie să regretăm ceea ce am făcut. În al doilea rând, trebuie să înfăptuim fapte bune în numele lor, cum ar fi rugăciunea, pomana, pelerinajul etc.

2.Renunţarea la acele păcate

Spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Cel care s-a căit este asemenea celui care nu are păcate, iar haina spălată este ca şi cea care nu s-a murdărit.”

Fără îndoială, că cine se căieşte trebuie să fie sincer în ceea ce spune, că altfel, căinţa, nu-i va fi primită. Dacă te căieşti şi continui să faci acele păcate, înseamnă că tu te joci de-a căinţa.

Dovada sincerităţii tale o constitue faptele. În cazul în care te îndepărtezi de păcate şi începi să împlineşti fapte bune, înseamnă că, într-adevăr, căinţa ta a fost sinceră.

Bineînţeles că pentru cel care a comis păcate ani de zile îi va fi foarte greu să renunţe la ele. De aceea, orice păcat, trebuie să fie înlăturat prin împlinirea unui lucru contrar acelui păcat. De exemplu, dacă ascultai muzică, ascultă Quran, iar dacă frecventai  discotecile, începe să frecventezi mocheile şi locurile folositoare.

De asemenea, o altă metodă de a te lăsa de păcate este, ca de fiecare dată când vrei să faci acel păcat să faci o faptă bună. De exemplu, când simţi că vrei să fumezi o ţigară, ţine post ziua respectivă sau dă de pomană celor nevoiaşi, contravaloarea pachetului de ţigări.

Dacă ai încercat aceste metode şi n-ai reuşit să renunţi la acel păcat, află că păcatele îţi pricinuiesc probleme şi greutăţi în viaţa de zi cu zi. Dacă ţi se strică maşina dimineaţa, când vrei să pleci la serviciu sau dacă rămâi în pană, adu-ţi aminte de păcatele făcute!

Povestea unui om păcătos:

Un om din neamul lui Moise păcătuise timp de 40 de ani, fără a se căi nici măcar o dată în viaţă. Într-un an, peste neamul  lui Moise s-a abătut o secetă cumplită. Animalele începuseră să moară, cerealele să se usuce şi apa râurilor să sece. Oamenii i-au cerut lui Moise să se roage la Allah. Moise şi-a adunat neamul şi  au început să se roage, însă Allah nu le accepta ruga. Allah i-a spus lui Moise că nu le primeşte ruga din cauza unui om dintre ei care păcătuia de 40 de ani.

Moise l-a întrebat pe Allah, ce trebuie să facă, la care Allah i-a răspuns că trebuie să-l îndepărteze dintre ei pe acel păcătos, atunci când se roagă.

Gândeşte-te cât de mult îl pot supăra păcatele pe Allah!

Păcatele tale pot fi cauzele problemelor şi greutăţilor ce ţi se întâmplă!

Îndată ce a aflat soluţia, Moise s-a dus la poporul său şi le-a spus că Allah n-o să trimită ploaia, până ce nu va ieşi acel păcătos dintre ei. Păcătosul, ştia că este vorba despre el, însă spera că poate va ieşi altcineva în locul lui şi astfel va scăpa de ruşine. În acel moment, păcătosul şi-a spus:

-O, Allah, am păcătuit 40 de ani, iar Tu mă acoperi şi nu mă divulgi! Iţi promit, o, Allah, că nu mă voi mai întoarce la păcate! O, Allah, iartă-mă!

O dată cu căinţa lui, a început să plouă. Văzând ploaia, Moise i-a spus lui Allah: -O, Allah, a plouat fără ca acel păcătos să iasă dintre noi. Allah i-a răspuns că a trimis ploaia din bucurie pentru căinţa celui care păcătuia de 40 de ani.Curios, Moise i-a cerut lui Allah să-i spună, cine este acel om. La care Allah i-a răspuns: -O, Moise, îl acopăr de 40 de ani şi crezi că-l divulg în ziua în care s-a întors la Mine, căindu-se? Dacă ai păcătuit şi vrei ca Allah să te ierte, păstrează-ţi  păcatele între tine şi Allah. Nu le divulga altora căci Allah nu-i iartă pe cei care-şi divulgă păcatele conform spuselor Profeului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): “ Toţi oamenii sunt iertaţi în afară de cei care-şi fac cunoscute păcatele altora. Doarme unul  dintre voi pe un păcat pe care Allah îl ascunsese, iar el se trezeşte şi descoperă ceea ce i-a ascuns Allah, începând să le vorbească  despre păcat şi altora”.

3.Hotărârea de a nu te mai întoarce la acel păcat

Din sinceritatea căinţei este şi hotărârea să nu te mai întorci la păcate.

Cel care se căieşte trebuie să hotărească să nu se mai întoarcă la acel păcat niciodată, asemenea bolnavului de diabet care nu mai consumă zahăr, pentru că ştie că nu-i prieşte.

Dacă unul dintre cei care citesc acest articol regretă că a săvârşit păcate şi se întoarce la Allah căindu-se, hotărât să nu le mai săvârsească, acestea îi vor fi şterse, o dată ce Allah afla sinceritatea din inima lor.

4.În cazul în care păcatul comis este legat de vreo persoană, trebuie să i se înapoieze bunurile, dacă i-au fost luate, iar în cazul în care a calomniat sau a bârfit pe cineva, trebuie să-i ceară iertare. Allah nu iartă păcatele comise faţă de o persoană fără ca aceasta să nu-l fi iertat.

Povestea unui tânăr:

Sunt student la Facultatea de Drept. De mic copil mi-a plăcut sportul, iar familia mea mă încuraja şi mă îndemna să-l  practic. Speram să ajung un jucător profesionist de baschet  datorită înălţimii mele. Când m-am hotărât să mă înscriu la unul  din cele mai mari cluburi, am aflat că principala condiţie este să faci parte din clasa înstărită, în timp ce eu proveneam dintr-o familie cu un venit modest.

Acest lucru m-a influenţat foarte mult. Din acel moment, am început să ies împreună cu ei împins de dorinţa de a deveni  asemenea lor. Au început întâlnirile cu fete, participările la  întreceri de maşini prin cartier şi fumatul, după care am început  să renunţ şi la facultate. Observam că tinerilor în general, nu le mai pasă de carte, tot ceea ce le trezea interesul era distracţia.

Plângeam că nu aveam bani pentru a mă distra şi că nu-mi puteam cumpăra ceea ce îşi cumpărau ei. Am început să  mă gândesc cum să fac rost de bani. Banii deveniseră idealul  meu.

Din acel moment, a început decăderea mea. Mă  împrietenisem cu un tânăr. După ce i-am dezvăluit dorinţa mea  de a câştiga bani, mi-a spus că noi doi ne asemănăm foarte mult  şi că el ştie cum să rezolve această problemă. Acest prieten îmi  făcea cunoştinţă cu oameni foarte bogaţi. Devenisem un fel de bodyguard pentru ei. Astfel mergeam în locuri de care nici nu-mi  imaginam că existau. Am băut şi m-am drogat timp de 3 ani, ceea  ce mi-a provocat numeroase probleme de sănătate. Simţeam că  am devenit un sălbatic. Credeam că banii aduc fericire, dar mă  înşelasem. Aveam tot ce-şi poate dori vreun tânăr: maşină, bani,  prietene… Într-o seară, când m-am întors acasă, am început să  mă gândesc la viaţa mea, la scopul acestei vieţi. Mă săturasem de  toate felurile de distracţii. Mă întrebam cu o voce tristă: -O, Allah, de ce m-ai creat? În acel moment Allah mi-a dăruit un semn. Am auzit o voce la radio din îndepărtare care spunea: Şi nu am creat djinnii şi oamenii decât pentru ca ei să  Mă adore. (Adh-Dhariyat: 56)

Cum am auzit această voce, m-am prosternat şi plâns timp de câteva ore. După care m-am îmbăiat, mi-am luat abluţiunea. Un sentiment ciudat mă încerca. Simţeam că mi-era foarte dor de Allah, aveam nevoie de El.

Din această clipă, viaţa mea a început să se lumineze. Am hotărât să recompensez orice păcat săvârşit, cu o faptă bună.

Dacă introduceam din instinct o ţigară în gură, posteam o zi. Simţeam că îmi formez o nouă personalitate. Laudă lui Allah că, de 2 ani, trăiesc o viaţă nouă şi nu doresc să mă îndepărtez de moschee.

sursa: Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința? Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții? Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243) Allah […]

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții?
Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai
mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243)

Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea din morți în această viață. În surat Al-Baqara, sunt cinci exemple despre această minune și Putere nemărginită a lui Allah, iar acest verset este unul dintre ele și redă povestea oamenilor care au fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară, apoi El PreaÎnaltul i-a readus la viață.

Omului, în general, îi este frică de moarte, și oricât de pregătit s-ar considera pentru această creație – moartea, nu are convingerea și nici siguranța că o să fie dintre cei care vor avea o socoteală ușoară. Referitor la acest aspect, Allah îi întreabă pe oameni într-un alt verset: „Aveți voi vreo înțelegere cu Allah, ca El să vă ierte păcatele sau să fie mulțumit de voi, indiferent de ceea ce faceți?”

Omul nu are nicio siguranță în acest sens, și Allah spune: „…Niciun suflet nu știe ce va dobândi mâine și niciun suflet nu știe în care [loc de pe]Pământ va muri…” , însă trebuie să fie mulțumit de destinul pe care l-a primit, atât prin mulțumirea verbală (elhamdullillah – mulțumirea Divină), cât și prin faptele îndrăgite de Allah subhanahu wa ta’ala.

Cel mai grav lucru după kufr (necredința) este răzvrătirea împotriva lui Allah și nemulțumirea față de El subhanahu
wa ta’ala. Allah este Mărinimos cu oamenii (și Allah nu spune că este Mărinimos cu credincioșii sau o etnie anume, ci cu oamenii), însă oamenii sunt mereu nemulțumiți de ceea ce primesc și nemulțumitori față de Creatorul lor, iar această nemulțumire strică întreaga liniște sufletească a omului pe pământ. Dacă privim cu atenție, vom putea observa această liniște sufletească la un om credincios. Credinciosul este întotdeauna mulțumit cu ceea ce Allah i-a dăruit și l-a îndestulat, și a fi mulțumitor lui Allah nu este un lucru atât de greu.

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم l-a descris pe acest credincios mulțumitor, răbdător și împăcat cu destinul său: „Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice și acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, Îi mulţumește lui Allah și aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare și aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Mulțumirea față de Allah poate fi verbală (elhamdullillah!) și practică (prin împlinirea de către om a tot ceea ce Allah a poruncit sau îndepărtarea de tot ceea ce Allah a interzis).

O altă formă de mulțumire față de Allah subhanahu wa ta’ala este acea stare de liniște sufletească pe care omul o dobândește prin prisma credinței și care îl determină pe acesta să îi mulțumească lui Allah pentru absolut orice, indiferent că este necaz, bucurie, sărăcie, chiar și pentru faptul că Allah l-a trezit la timp pentru rugăciunea de dimineață, pentru puterea de a vedea, de a merge, a auzi, puterea de a înțelege – și aceasta este o mare binecuvântare.

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin

Source Link

Views: 1