Abu Sufiaan

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب) – lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas). Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să […]

Abuu Sufiaan – sau Sakhr Ibn Harb (صخر بن حرب)


– lider al tribului qurayşit Banuu Abd Şams (بنو عبد شمس) şi fiu al lui Safiyya – mătuşa după tată a lui Maymuuna bint Al-Haarith, una dintre nevestele Profetului (saas).

Fratele său, Musa’ab, a fost unul dintre cei care au migrat în Abisinia ca să scape de persecuţia declanşată la Mecca împotriva musulmanilor.

Abu SufianAbuu Sufiaan a fost, la început, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Profetului (saas) şi a considerat că Muhammad (saas) este un corupător al societăţi mecane, o amenințare pentru puterea politică şi un apostat şi un blasfemator al zeilor qurayşiţi.

După migrarea la Medina a Profetului (saas) şi a musulmanilor, qurayşiţii au confiscat toate averile acestora lăsate în urmă.

Pentru că la Medina Profetul (saas) şi musulmanii au găsit sprijin, meccanii au început să se teamă de evoluţia politică şi militară în favoarea Islamului şi, de aceea, şi-au propus nimicirea musulmanilor şi eradicarea Islamului.

Desigur, că aceste veşti au condus la pregătirea mediniţilor alături de musulmani pentru autoapărare şi la eliminarea oricăror potenţiale pericole din partea caravanelor qurayşite militarizate.

In 624, Abuu Sufiaan a fost numit lider al unei caravane însoţită de un corp de armată alcătuită din 400-500 de oameni cărora li s-a opus o mică armată de 300 de musulmani slab înarmaţi conduşi de Muhammad (saas).

S-a consemnat că atunci i s-a permis Profetului (saas) să se apere de meccani, în locul hărţuirii caravanelor acestora şi, prin urmare, musulmanii au adoptat tactica atacului şi au decis înfrângerea qurayşiţilor. Astfel a avut loc, tot în anul 624, bătălia de la Badr care a însemnat victoria musulmanilor.

Moartea majorităţii liderilor qurayşiţi în această bătălie a condus la numirea ca lider al qurayşiţilor a lui Abuu Sufiaan şi împlinirea profeţiei.

Cu toate acestea, meccanii nu s-au conformat avertismentului primit la Badr şi au pornit alte campanii militare împotriva musulmanilor.

Abuu Sufiaan a participat la aceste campanii militare împotriva musulmanilor, ca lider, incluzând aici şi Bătălia de la Uhud din anul 625 şi Bătălia Ahzaab (bătălia tranşeei) din anul 627, care au însemnat pentru Abuu Sufiaan şi aliaţii lui numai înfrângeri.

Aceste conflicte s-au încheiat în anul 628 prin Tratatul de la Al-Hudaybiia care le asigura dreptul musulmanilor de a împlini Pelerinajul la Casă – Ka’ba.

In 630, tratatul este încălcat de qurayşiţi şi de aliaţii lor.

Profetul Muhammad (saas) decide să pună capăt acestei situaţii prin eliberarea Meccăi de non-musulmani şi trecerea ei sub autoritatea musulmanilor.

Abuu Sufiaan, cu amărăciunea experienţelor anterioare, observând că de această dată qurayşiţi sunt mai slabi decât musulmanii lui Muhammad (saas), s-a dus cu solie la Medina ca să repună în vigoare Tratatul din 628, însă a fost înfrânt şi ca diplomat.

Până într-un final, Abuu Sufiaan a reușit să obţină numai capitularea paşnică a Meccăi.

După cucerirea Meccăi, Abuu Sufiaan s-a convertit la Islam şi a servit ca locotenent în armata Profetului (saas), iar în campania militară din 636, în bătălia de la Yarmuuk împotriva bizantinilor, el şi-a pierdut un ochi.

A murit la Medina, în vârstă de 90 de ani, slujba de înmormântare fiind condusă de o rudă a sa, de Usmaan bin Aaffaan- care a fost al patrulea dintre Califii drept-credincioşi.

In hadith-ul mai sus menţionat Profetul (saas) numeşte Mecca drept «casa lui Abuu Sufiaan» pentru că el a fost ultimul lider qurayşit nemusulman al oraşului Mecca şi el a fost cel care a trecut-o sub autoritatea musulmanilor.

Source Link

Views: 3

De ce Profetul nu a emigrat mai devreme?

De ce Profetul nu a emigrat mai devreme?   Avand in vedere toate greutatile, umilintele la care era supus in Mecca, ne putem gandi de ce nu a emigrat pentru a transmite cuvântul lui Allah în alt loc, din moment ce Allah este Domnul Tuturor Cuvintelor, şi nu doar domnul celor din Quraish? Sau de […]

De ce Profetul nu a emigrat mai devreme?

 

Avand in vedere toate greutatile, umilintele la care era supus in Mecca, ne putem gandi de ce nu a emigrat pentru a transmite cuvântul lui Allah în alt loc, din moment ce Allah este Domnul Tuturor Cuvintelor, şi nu doar domnul celor din Quraish? Sau de ce nu i-a lăsat să stea cu el, din moment ce în şederea lor exista un beneficiu confirmat? Cu siguranţă şederea lor în Mekka, în pofida numărului lor mic, i-ar fi determinat pe alţii să îmbrăţişeze Islamul, religia lui Allah.

 

În plus, existau printre ei un număr mare de familii nobile din Quraish, cele mai puternice şi mai influente. Din tribul Bani Umaiyah erau ’Uthmaan Ibn ’Affaan, ’Amr Ibn Sa’iid Ibn Al-’Aas şi Khaalid Ibn Sa’iid Ibn Al-’Aas. Din Bani Asad erau Az-Zubair Ibn Al-’Awaam, Al-Aswad Ibn Nawfal, Yaziid Ibn Zam’ah şi ’Amr Ibn Umaiyah. Din tribul Bani Zahrah erau ’Abd Ar-Rahman Ibn ’Awf, ’Aamir Ibn Abi Waqqaas, Maalik Ibn Ahyab şi Al-Muttalib Ibn Azhar. Aceştia şi alţii erau cei ale căror familii nu puteau răbda pentru mult timp persecuţia şi suferinţa care le era pricinuită. Atunci de ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a lăsat să stea cu el, să-l susţină şi să reprezinte un semn al posibilei puteri aflate acum în mâinile sale?

 

Aici distincţia lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Profetul lui Allah, iese în evidenţă. El nu a dorit tulburări sau război civil, chiar dacă exista o mare probabilitate de a izbândi sau chiar dacă era sigur de victoria sa! Aici omenia şi îndurarea Profetului ies în evidenţă pentru că el nu putea suporta să vadă oameni persecutaţi din cauza lui, deşi era perfect conştient că sacrificiul este preţul plătit în fiecare luptă nobilă şi în fiecare misiune măreaţă. Sacrificiul trebuie făcut ori de câte ori este inevitabil. Dar acum, când a fost posibilă evitarea suferinţei, musulmanii au fost lăsați să apuce cealaltă cale. Atunci de ce nu li s-a alăturat?

Jannat.ul .Baqi Madina panoramio 1 De ce Profetul nu a emigrat mai devreme?

Nu îi era poruncit să plece. Locul său era acolo unde se aflau idolii. Continua să rostească numele lui Allah, Unicul. Continua să îndure durere şi nedreptate fără teamă sau nelinişte pentru că el era cel rănit şi nu acei oameni slabi care au crezut în el şi l-au urmat şi nici acei oameni nobili care, de asemenea, au crezut în el şi l-au urmat! Oricine cunoaşte exemple ale unor astfel de cazuri de statornicie şi nobleţe a sacrificiului să le scoată la lumină. Aceasta este o atitudine nobilă, caracteristică doar profeţilor călăuzitori şi celor aleşi.

 

Source Link

Views: 1

Primul sol al Islamului – partea 1

    Mus’ab Ibn ’Umair s-a născut şi a crescut în bunăstare şi lux. Probabil că nu a existat altcineva în Mekka la fel de răsfăţat de către părinţii săi cum a fost el. Este posibil ca acest tânăr vesel, mângâiat şi răsfăţat, care era centrul atenţiei doamnelor din Mekka şi care era considerat nestemata […]

 

 

maxresdefault Primul sol al Islamului – partea 1Mus’ab Ibn ’Umair s-a născut şi a crescut în bunăstare şi lux. Probabil că nu a existat altcineva în Mekka la fel de răsfăţat de către părinţii săi cum a fost el. Este posibil ca acest tânăr vesel, mângâiat şi răsfăţat, care era centrul atenţiei doamnelor din Mekka şi care era considerat nestemata întâlnirilor la care participa, să fie una dintre legendele credinţei?

 

Pe Allah, cât de interesantă este povestea lui Mus’ab Ibn ’Umair sau a lui Mus’ab Cel Bun, precum i se spune printre musulmani! El a fost unul dintre aceia pe care profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a modelat şi protejat.

 

Dar cine era el? Povestea sa este motiv de mândrie pentru toţi oamenii. Tânărul a auzit într-o zi ceea ce se vorbea în Mekka despre Muhammad cel drept, că Allah l-a trimis cu veşti bune pentru a avertiza oamenii şi a-i chema la adorarea Unicului Dumnezeu. De la o zi la alta în Mekka nu exista un alt subiect discuţie decât profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi religia sa, iar acest tânăr răsfăţat a devenit unul dintre cei mai atenţi ascultători. Deşi era tânăr şi în centrul atenţiei reuniunilor, Mus’ab se deosebea de ceilalţi prin înţelepciune şi bun simţ.

 

El a auzit că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi aceia care credeau în el se întâlneau departe de autoritățile religioase şi de conducătorii tribului Quraish, în As-Safaa, în casa lui Al-Arqam Ibn Al-Arqam (Daar Al-Arqam). Fără a pierde timpul, nerăbdător, a mers într-o noapte la Daar Al-Arqam unde Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întâlnea cu companionii săi, le recita Coranul şi se rugau împreună lui Allah Preaînaltul. Mus’ab şi-a ocupat cu greu locul şi a contemplat versetele Coranului recitate de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), inima sa fiind prinsă în acea noapte.

 

Entuziasmul aproape l-a aruncat de pe scaunul său, fiind cuprins de un extaz de nestăpânit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mângâiat această inimă trepidantă cu binecuvântata sa mână dreaptă şi tăcerea adâncimii oceanului i-a umplut inima. Cât ai clipi din ochi, tânărul care tocmai devenise musulman, părea a avea mai multă înţelepciune decât era normal pentru vârsta sa şi acea hotărâre capabilă să schimbe mersul lucrurilor!

 

 

  • sfarsitul primei parti
Source Link

Views: 1